Etichetă: aplicare pe piele

Iritațiile

Iritația este cea mai des întâlnită reacție adversă la nivelul pielii atunci când uleiurile sunt aplicate cutanat. Este mereu localizată pe zonele unde produsul a fost aplicat și are mare legătură cu concentrația. Cu cât produsul este mai concentrat, cu atât mai puternică va fi iritația. În general, semnele sunt imediate și acute.

Cum se manifestă?

Pielea se înroșește, apăr mâncărimi, pot apărea bășici. O piele închisă la culoare se poate manifesta mai degrabă prin pigmentare și uscăciune.

Cum se poate evita?

Folosind uleiurile esențiale diluate mult, evitând folosirea uleiurilor despre care se știe că pot fi iritante, evitarea uleiurilor oxidate, folosirea uleiurilor diluate la maxim 1% pentru copii și persoane alergice la diferite substanțe chimice. Un test pe mână înainte de utilizare poate fi de mare ajutor.

În cazul în care iritația apare, se spală bine zona cu apă și săpun și se aplică un ulei vegetal sau o cremă naturală hidratantă, hrănitoare.

Sensibilizarea sau dermatita de contact.

Sensibilizarea pielii este un tip de reacție alergică. Este posibil că uleiul să nu producă nicio reacție la primul contact (sau reacția să nu fie sesizabilă). Însă, odată ce substanța alergenă a penetrat pielea, sistemul imunitar poate să reacționeze provocând o erupție la nivelul pielii, pentru a lupta împotriva „invadatorului”. Alte reacții provocate de sensibilizare pot lua forma unor inflamații, dispnee (greutate în respirație), greață sau dureri de cap.

Sensibilizarea apare aproape întotdeauna după folosirea abuzivă a uleiurilor esențiale. Acesta este motivul pentru care aromaterapeuții spun mereu că uleiurile esențiale se folosesc cu prudență și bun simț. Dacă nu facem abuz de medicamente, să nu facem abuz nici de uleiuri esențiale.

Eu recomand mereu ca aromaterapia să fie integrată în viața noastră de zi cu zi pentru că ne pot susține într-un fel absolut magic atât pentru susținerea sănătății fizice, cât și pentru liniștire sau energizare, meditație, memorie, concentrare, etc. Ce vă recomand este să alternați atât uleiurile cât și forma de aplicare. Uneori puneți în crema de corp (diluate mai mult), alteori le puneți în difuzor. Folosiți-le sub formă de parfum (și aici contează să fie diluate, însă se pot folosi mai concentrate decât în crema de corp deoarece este vorba despre aplicare pe o porțiune mică de piele), în apa de baie, în bijuteriile pentru aromaterapie, etc. Atât timp cât alternați metodele de aplicare și uleiurile, folosiți bunul-simț și intuiția, sunteți în siguranță.

Merită să amintesc și despre obiceiul, pe care l-am văzut la foarte multe persoane, de a-și pune uleiuri esențiale în crema de față. Nu spun că este o idee proastă, dar concentrația ar trebui să fie de maxim 0,5%, uleiurile să fie alese cu grijă din categoria celor blânde și sigure, iar rețeta ar trebui schimbată frecvent. Repet, este important să nu folosim aceleași uleiuri perioade îndelungate de timp. Dacă ajungem să dezvoltăm o reacție alergică la un ulei, este foarte posibil să nu îl mai putem folosi niciodată.

Cum putem evita sensibilizarea?

Există uleiuri despre care se știe clar că pot fi sensibilizante, precum și uleiuri care sunt sensibilizante doar dacă sunt oxidate, să le avem în vedere.

Exemple de uleiuri cu potențial sensibilizant atunci când sunt aplicate pe piele: piper negru (engl. Black Pepper, lat. Piper nigrum), Cardamom (Elettaria cardamomum), Cassia (Cinamomum cassia), cuișoare (engl. Clove Bud, lat. Eugenia caryophyllata), ghimbir (engl. Ginger, lat. Zingiber officinale), grepfrut (engl. Grapefruit, lat. Citrus paradisi), Lemongrass (Cymbopogon flexuosus), Melissa (Melissa officinalis), oregano (Origanum vulgare), mentă (engl. Peppermint, lat. Mentha x piperita), cimbru (engl. Thyme, lat. Thymus vulgaris ct. 1,8 cineol), Ylang Ylang (Cananga odorata), scorțișoară (engl. Cinnamon bark/leaf, lat. Cinnamomum zeylanicum), etc.

Cu aceste uleiuri trebuie să fim și mai precauți decât cu altele, să le diluăm foarte bine dacă le punem pe piele sau să le păstrăm pentru inhalare.

Exemple de uleiuri cu potențial sensibilizant și iritant doar atunci când sunt vechi și oxidate: anason (engl. Anise, lat. Pimpinella anisum), bergamotă (engl. Bergamot, lat. Citrus bergamia), piper negru (engl. Black Pepper, lat. Piper nigrum), chiparos (engl. Cypress, lat. Cupresus sempervirens), tămâia (enlg. Frankincense, lat. Boswellia carterii), ienupăr (engl. Juniper Berry, lat. Juniperus communis), lămâia (engl. Lemon, lat. Citrus limon), portocală dulce (engl. Sweet Orange, lat. Citrus sinensis), grepfrut (engl. Grapefruit, lat. Citrus paradisi), Ravintsara (lat. Cinnamomum camphora ct. 1,8 cineol), rozmarin (engl. Rosemary, lat. Rosmarinus officinale), arbore de ceai (engl. Tea Tree, lat. Melaleuca alternifolia).

Eu personal țin toate uleiurile esențiale în frigider, chiar dacă există uleiuri care nu se oxidează atât de ușor. Învață și tu cum să le păstrezi și să le prelungești viața din acest articol.

Este foarte util să facem un test pe piele înainte de a folosi un ulei nou. Îl aplicăm diluat pe antebraț și așteptăm aproximativ 15 minute. Dacă apare vreo reacție, nu folosim uleiul respectiv.

Dacă vă știți alergici sau sensibili la anumite arome, testați uleiurile, folosiți cantități foarte mici, diluate mult.

De reținut!

Sensibilizarea poate fi localizată, generalizată sau chiar sistemică.

Sensibilizarea nu este la fel de comună ca iritațiile. Doar 1% dintre oameni au alergii la diferite arome, însă trendul este ascendent.

Fototoxicitatea
(fotosensibilizarea sau fitofotodermatoza)

Fitofotodermatoza este o afecțiune fototoxică care presupune expunerea la lumina solară (UV) și contactul prealabil cu o substanță fotoreactivă. Există uleiuri esențiale care conțin compuși fotoreactivi, asta însemnând că, aplicați pe piele, acești compuși pot crește foarte mult riscul unor reacții fototoxice (arsuri solare).

Semnele unei reacții fototoxice (care poate să apăra într-un interval de până la 18 ore după aplicarea uleiului și expunerea la soare sau solar): arsură solară și bășici, eritem grav însoțit sau nu de edeme și cu modificări de pigmentație (care pot fi permanente sau se pot rezolva în timp).

Fotosensibilizarea poate fi evitată prin neaplicarea uleiurilor fototoxice pe zone de piele care vor fi expuse la lumină UV. Dacă le aplicăm pe zone care sunt acoperite de haine, ne aflăm în zona de siguranță. Fototoxicitatea nu trebuie să ne facă să nu mai folosim uleiurile fototoxice, ci doar să ne îndemne la atenție.

Uleiuri fototoxice comune:

• Uleiul de bergamotă obținut prin presare (engl. Bergamot, lat. Citrus bergamia)
• Uleiul de lime obținut prin presare (engl. Lime, lat. Citrus x aurantifolia si Citrus x latifolia)
• Uleiul de portocală amară obținut prin presare (engl. Bitter Orange, lat. Citrus x aurantium)
• Uleiul de lămâie obținut prin presare (engl. Lemon, lat. Citrus limon)
• Uleiul de grepfrut obținut prin presare (engl. Grapefruit, lat. Citrus paradisi)

Este, din nou, un moment potrivit să vă amintesc cât de importante sunt toate detaliile legate de un ulei esențial atunci când îl cumpărăm. Uleiurile de mai sus sunt fotosensibilizante, însă unele dintre ele, obținute prin distilare pot fi folosite în siguranță. Spre exemplu, uleiurile de lime și de lămâie obținute prin distilare nu sunt fototoxice. De asemenea, nu toate uleiurile din citrice sunt fotosensibilizante. Uleiul din portocală dulce (engl. Sweet Orange, lat. Citrus sinensis), uleiurile din mandarină obținute prin presare (engl. Mandarin, Tangerine, lat. Citrus reticulata, Citrus nobilis, Citrus tangerine) nu sunt fototoxice.

Vestea bună este că există niște concentrații permise și pentru uleiurile fototoxice pentru a rămâne în zona de siguranță:

• Uleiul de bergamotă obținut prin presare (engl. Bergamot, lat. Citrus bergamia): 1 picatură în 30 ml de bază purtătoare
• Uleiul de lime obținut prin presare (engl. Lime, lat. Citrus x aurantifolia si Citrus x latifolia): 4 picături în 30 ml de bază purtătoare
• Uleiul de portocală amară obținut prin presare (engl. Bitter Orange, lat. Citrus x aurantium): 8 picături în 30 de ml de bază purtătoare
• Uleiul de lămâie obținut prin presare (engl. Lemon, lat. Citrus limon): 12 picături în 30 ml de bază purtătoare
• Uleiul de grepfrut obținut prin presare (engl. Grapefruit, lat. Citrus paradisi): 24 de picături în 30 ml de bază purtătoare.

Aceste numere ar trebui, teoretic, să ne țină în zona de siguranță. Eu personal prefer să evit folosirea uleiuri fototoxice pe piele (difuzate sunt perfecte), în anotimpurile însorite sau, dacă o fac, aplic mereu pe zone care știu sigur că vor fi acoperite de haine. Să ne fie cu sănătate!

Cu drag de voi,
Ada

Resurse

• Andrea Butje, Aromahead Institute, http://www.aromahead.com/
• Robert Tisserand, Rodney Young, „Essential Oil Safety”, 2nd edition, 2014

Atunci când le aplicăm pe piele, uleiurile esențiale, fiind extrem de concentrate, se diluează. Diluțiile pot fi de 0,5%, 1%, 2%, 3%, 5%, 10%, în funcție de intenții și destinatari.

Se folosește o diluție de 1% atunci când scopul urmărit are legătură cu fondul emoțional, pentru a accesa efectele energetice subtile ale uleiurilor sau când aplicăm pe pielea copiilor, a femeilor însărcinate, a vârstnicilor, a celor cu sistem imunitar compromis sau atunci când aplicăm diluția obținută pe față.

Diluția de 1% înseamnă 5-6 picături de ulei esențial în 30 ml de bază purtătoare (ulei, unt, cremă). Se poate face și o cantitate mai mică, de 10 ml, spre exemplu. În acest caz se adaugă doar 1-2 picături de ulei esențial.

Diluția de 2% este potrivită pentru utilizare zilnică și masaj, dar numai în cazul adulților sănătoși.

2% înseamnă 10-12 picături de ulei esențial în 30 de ml de bază purtătoare.

Atunci când vrem să folosim o diluție pentru probleme specifice locale precum congestia sau leziuni ale mușchilor și tendoanelor, este indicat să alegem o diluție de 3-5%.

Diluția de 3% înseamnă 15-18 picături de ulei esențial în 30 de ml de bază purtătoare.

Este de menționat faptul că procentul diluțiilor, atât în cazul adulților cât și în cazul copiilor poate să oscileze în funcție de porțiunea de piele pe care urmează a fi aplicată combinația obținută. În cazul unei aplicări pe o porțiune mică de piele și pe o perioadă limitată, diluția poate fi crescută cu 1-2 procente. Pentru aplicare pe tot corpul, procentul este mereu mai mic. Spre exemplu, o gleznă inflamată a unui copil peste doi ani poate fi masată cu uleiuri esențiale diluate 2%. În cazul adultului se poate crește pâna la 5%, atât timp cât uleiul o permite (unele au diluție maximă permisă – citiți contraindicațiile de pe site a fiecărui ulei pe care îl folosiți).

Există situații în care un aromaterapeut poate să folosească diluții mai mari, însă acest lucru trebuie făcut cu atenție, în funcție de persoana pentru care se face diluția respectivă, vârsta acesteia, uleiurile folosite și toate indicațiile și contraindicațiile pentru fiecare ulei în parte. Iar aceste diluții mari se folosesc pe o perioadă limitată de timp și într-un mod controlat.

Una dintre modalitățile de folosire a uleiurilor esențiale când scopul este echilibrarea emoțională este aplicarea pe porțiuni mici de piele (încheieturi, în spatele urechilor, în zona inimii, etc). În aceste cazuri, având în vedere că porțiunea de piele pe care se aplică este extrem de mică,  se poate folosi o diluție până la 10%.

Fiecare dintre noi avem responsabilitatea să citim indicațiile și contraindicațiile pentru fiecare ulei pe care îl folosim. Acest lucru este esențial deoarece există uleiuri care pot să interacționeze cu diferite medicamente, există uleiuri iritante, uleiuri contraindicate copiilor, femeilor gravide, etc.

Diluarea uleiurilor esențiale pentru copii

Ce sunt bazele purtătoare?

Bazele purtătoare (carriers) sunt toate substanțele folosite în aromaterapie pentru diluarea uleiurilor esențiale. Baza purtătoare poate fi un ulei vegetal, o cremă sau o loțiune, o sare de baie sau gelul de aloe vera.

Uleiurile vegetale (cele mai folosite în aromaterapie pentru aplicarea pe piele) sunt obținute tot din plante, însă nu sunt volatile precum uleiurile esențiale, sunt mai grele și sunt prietenoase cu pielea. Uleiurile purtătoare sunt folosite pentru diluarea uleiurilor esențiale deoarece cele din urmă pot fi foarte iritante pentru piele.

Este important de precizat faptul că uleiurile esențiale se diluează în ulei purtător și atunci când le punem în apa de baie. Dacă le-am pune direct în apă, ele nu s-ar dizolva, ar pluti la suprafață și ar ajunge pe piele nediluate, crescând riscul unor posibile iritații.

Cu drag de voi,
Ada Guțiu.

Aplicarea topică înseamnă folosirea uleiurilor esențiale pe piele, local.

Odată ce au fost aplicate pe piele, uleiurile esențiale străbat rapid țesuturile, ajung în sânge, iar apoi în tot corpul. Este demonstrat faptul că moleculele atât de mici precum sunt cele din uleiurile esențiale penetrează ușor straturile pielii și sunt absorbite de organism (Alison Wiesenthal MD, Lindsey Hunter BS, Shuguang Wang Phd, Jeffrey Wickliffe Phd, Michael Wilkerson MD, „Nanoparticles: small and mighty”, International Journal of Dermatology, Feb.-Mar. 2011).

Celulele noastre sunt „îmbrăcate” cu o membrană lipidică de care moleculele din uleiul esențial sunt atrase, ele fiind liposolubile. Moleculele sunt capabile să străbată această membrană celulară și să transporte nutrienți către nucleul celulei (Bakkali F, Averbeck S, Averbeck D, et al. Biological effects of essential oils-A review. Food Chem Toxicol. 2008 Feb;46:466-475). Acest lucru demonstrează foarte clar faptul că uleiurile esențiale influențează comportamentul și funcțiile celulelor noastre, astfel influențându-ne starea generală.

Atunci când sunt aplicate pe piele, uleiurile esențiale trebuie diluate într-o bază purtătoare. Această bază purtătoare este cel mai des un ulei sau un unt vegetal (jojoba, migdale, cocos, etc), dar poate fi și o cremă, gel de aloe vera sau săpun de Castilla. Noțiunea de bază purtătoare este foarte întâlnită în aromaterapie atunci când vorbim despre aplicarea topică, deoarece uleiurile esențiale aplicate nediluate pe piele pot fi foarte iritante.

Absorbția uleiurilor esențiale prin piele depinde mult de permeabilitatea pielii. Cu cât pielea este mai permeabilă, cu atât mai repede ajung uleiurile în sânge. Părțile corpului unde pielea este cea mai permeabilă sunt zonele genitale, capul, trunchiul, membrele, iar zonele cu pielea cea mai puțin permeabilă sunt palmele și tălpile.

Aplicarea topică este foarte des utilizată, din câteva motive destul de evidente:

• uleiurile esențiale sunt absorbite cu ușurință datorită greutății moleculare foarte mici;
• fiind o aplicare locală, se merge direct pe zona cu probleme;
• aplicarea topică presupune o absorbție lentă și continuă pe o anumită perioadă de timp, mai ales dacă este vorba despre masaj;
• poate avea efecte analgezice puternice;
• este excelentă pentru inflamații locale și poate fi vindecătoare și pentru piele în timp ce se adresează și altor probleme.

Creșterea absorbției uleiurilor esențiale

Una dintre modalitățile prin care putem asigura absorbția mai rapidă a uleiului esențial este acoperirea zonei pe care acesta a fost aplicat cu un prosop cald și umed, iar peste se poate pune un prosop uscat pentru menținerea căldurii.

Există un studiu care sugerează faptul că un ulei esențial aplicat pe pielea acoperită ulterior se absoarbe în proporție de aproximativ 75%, spre deosebire de un ulei aplicat pe pielea neacoperită ulterior, care se absoarbe în proporție de aproximativ 4%. (P. Francomme, D. Penoel, „L’Aromatherapie Exactment” 1990, pg. 197). Un alt studiu (W. Jager, G. Buchbauer, L. Jirovetz, et al. „Percutaneous absorption of lavender oil from massage oil”, Journal of the Society of Cosmetic Chemists, 1992, 43(1), 49-54) sugerează faptul că un ulei de lavandă aplicat în diluție de 2%, la 20 de minute după aplicare s-a absorbit în proporție de 10%. La 90 de minute după aplicare, s-a constatat dispariția aproape completă a compușilor din uleiul de lavandă aplicat, lucru care demonstrează necesitatea aplicării frecvente pentru menținerea efectului terapeutic.

De asemenea, baza purtătoare este importantă în ceea ce privește absorbția. Atunci când ne dorim ca un ulei să se absoarbă lent și în mod continuu, îl vom dilua într-un unt sau un ulei care se absoarbe mai greu (unt de shea, unt de cacao, etc). Această metodă este cea mai eficientă atunci când ne dorim ca uleiul să stea cât mai mult pe piele, spre exemplu când vrem să tratam o problemă a pielii. Dacă ne dorim ca absorbția să fie mai rapidă, putem opta pentru o bază care se absoarbe mai repede, cum este o cremă fluidă sau un ulei precum jojoba (care este o ceară de fapt, dar mereu îl veți găsi în categoria uleiurilor vegetale) sau cocos (care intră mai ușor în piele decât unturile vegetale).

Tot ce ține de diluare este foarte important de înțeles dacă vrem să folosim uleiurile esențiale pe piele. Aceste uleiuri sunt liposolubile, adică se dizolvă în baze grase. Dacă le punem pe piele nediluate, o mare parte din ele se va evapora și există mari șanse – mai ales la uleiurile foarte puternice- să ne irite pielea. Asta înseamnă că le diluăm într-o bază purtătoare chiar și atunci când le punem în apa de baie. Dacă le punem nediluate în apa de baie este exact că și când le-am aplică direct pe piele nediluate. Există doar câteva cazuri izolate în care unele uleiuri se pot aplica nediluate, vom vorbi despre ele într-un articol viitor.

Un alt aspect extrem de important este faptul că unele uleiuri esențiale sunt fototoxice, adică porțiunea de piele pe care a fost aplicat uleiul fototoxic nu trebuie expusă la razele UV cel puțin 12-18 ore pentru a evita arsurile solare. Despre fototoxicitate aici.

Aplicarea topică este o metodă de aplicare importantă în aromaterapie, dar, folosită singură, nu este cea mai eficientă, decât în cazuri izolate. Poate fi însă combinată cu inhalarea, pentru sporirea efectului terapeutic. Pentru că, în final, toate metodele specifice aromaterapiei converg spre un singur lucru – starea de bine. Să fim sănătoși!

Cu drag de voi,

Ada

Resurse

• Alison Wiesenthal MD, Lindsey Hunter BS, Shuguang Wang PhD, Jeffrey Wickliffe PhD, Michael Wilkerson MD, „Nanoparticles: small and mighty”, International Journal of Dermatology, Feb.-Mar. 2011
• Bakkali, S. Averbeck, D. Averbeck, M. Idaomar, „Biological effects of essential oils – A review”, Food and Chemical Toxicology 46 (2008), 466-475
• Francomme, D. Penoel, „L’Aromatherapie Exactment” 1990.
• Jager, G. Buchbauer, L. Jirovetz, et al. „Percutaneous absorption of lavender oil from massage oil”, Journal of the Society of Cosmetic Chemists, 1992, 43(1), 49-54.