Mandarina

Mandarina nu se lasa asteptata. Mirosul mi-a explodat in gura imediat cum am deschis sticla. Am avut senzatia ca am desfacut coaja fructului si am luat o muscatura zdravana. Am inceput sa si salivez, asa tare m-a activat. Este intensa, dulce, vesela si vibranta. Are frecventa cuvantului entuziasm. Pe piele are ceva mai multa aciditate, e mai joasa si imi aduce aminte de ceva .. parca seamana pe alocuri cu gazul .. sau pur si simplu, vrea sa ma activeze?!

Parca imi umple rezervorul de benzina si ma trimite la drum..

Interactioneaza in mod surprinzator cu pielea mea. In sticla e sus, pe piele e jos. Ma intriga pentru ca nu stiu ce mesaj personal vrea sa imi transmita. Parca m-am desumflat putin pentru ca nu ma simt pregatita pentru acest episod de psihoterapie 🙂 Revin la sticla, este adorabila, prietenoasa si plina de energie vitala. Miroase a copilarie fara griji, a bucurie si a neastampar. O asociez cu seara de Ajun, cu asteptarea Mosului si a cadourilor. Parca o aud cum chicoteste si topaie in sticla.

Vibratia mea e mult mai jos decat a ei, poate de aici vine si perceptia diferita a mirosului din sticla fata de cel de pe pielea mea. Nu este intruziva, ba chiar blanda si nu ma simt intoxicata. Daca o las imi ramane o aroma placuta de prospetime si dulceata. Ma provoaca si ma instiga la veselie fara motiv, la joaca si nazdravanii de copil. Vizual imi apare imaginea fiicei mele si a chicotelilor ei contagioase. Nu e loc de seriozitate sau drama. Doar bucurie neconditionata. Parca o aud pe Lidi zicand: talaaaaaam! (In loc de ta daaam) 🙂

Ma atrage in interior dar inca nu a trecut de carcasa mea dura. Imi fredoneaza ceva prin intestine, si imi arata cata tensiune am acumulat in muschii gatului. OK .. punem o picatura si pe ceafa .. ma invita la o respiratie profunda si fara graba, ma cheama sa ma ridic si sa traiesc la un alt nivel spiritual.. cuvantul vibratie imi revine in minte obsedant, parca ma tot striga de undeva de sus .. nu, nu ma simt pusa la pamant dar aici e vorba de a trai mai profund, mai clar, de a privi lucrurile in esenta lor pura si de a ma detasa de obsesia pentru material.

Imi vine in minte urmatoarea propozitie a lui C.S. Lewis: Nu ai un suflet. Esti un suflet. Ai un corp.

Joaca a devenit serioasa. Da, ma invita sa iau jocul in serios, exact ca un copil. Sa invat mereu din curiozitate si experimentare, sa intreb, sa vreau sa traiesc cu uimire si cu bucurie, sa musc din viata cu pofta si sa ma uit la esenta din oameni, nu la cochilia exterioara. Ah, ce provocare mi-a lansat! Sa privesc totul fara sa judec, sa respir si sa ma accept 🙂