Ce este hidrolatul și cum se obține?

O mulțime de uleiuri esențiale sunt obținute prin distilarea plantelor. Din procesul de distilare rezultă două produse: uleiul esențial și hidrolatul. Procesul de distilare implică un alambic (sau aparat de distilat) care este umplut cu material vegetal (planta) și abur sub presiune al cărui rol este să deschidă celulele plantei, astfel eliberându-se conținutul de ulei esențial. Moleculele de abur și ulei trec printr-un condensator al cărui rol este să le răcească. Cele două sunt colectate sub formă de apă (aburul răcit) și ulei care plutește deasupra, iar apoi sunt separate. Apa rezultată din acest proces poartă numele de hidrolat.

Hidrolatul este apa rezultată după procesul de extragere a unui ulei esențial prin distilare cu apă sau cu abur. Această apă aromatică conține însăși esența a tot ceea ce a fost conținut de planta în creștere.

Planta conține părți solubile în apă și părți solubile în grăsimi. Uleiul esențial poartă în el compușii chimici care sunt solubili în grăsimi (de-asta le și diluăm în uleiuri vegetale, grase). Hidrolatul conține cantități mici de ulei esențial (o parte extrem de mică de ulei esențial este solubilă în apă), plus multe dintre părțile hidrosolubile ale plantei (care nu se găsesc în uleiul esențial). Încărcat cu principii active, acest produs gata de utilizare oferă o modalitate sigură și convenabilă de a oferi o gamă largă de beneficii terapeutice. 

Așadar, ambele au locul lor bine stabilit în aromaterapie, iar in domeniul terapiilor bazate pe plante se alătură cu succes extractelor din plante, soluțiilor gemoterapice, homeopatelor.

Hidrolat, hidrosol sau apă florală?

Atunci când vorbim despre produsul rezultat în urma distilării, altul decât uleiul esențial, cel mai potrivit termen este “hidrolat” (hydrolate sau hydrolat în limba engleză). Cuvântul este compus din alte două cuvinte provenite din latină: “hydro” – apă și  “lait” – lapte (face referire la felul în care apa arată când este colectată, la finalul distilării) și este folosit pentru a denumi apa rezultată în urma distilării plantelor.

Foarte mulți aromaterapeuți folosesc termenul “hidrosol” (hydrosol în limba engleză) care provine din cuvintele latine “hydro” și “sol”, apă și soluție. Aceste termen se referă la orice soluție pe bază de apă, nu neapărat la cea care rezultă în urma distilării plantelor.

Apa florală nu este un termen potrivit deoarece hidrolații se pot obține din mai multe părți ale plantelor, nu doar din flori.

Diferența dintre hidrolați și uleiuri esențiale

Cele două produse, chiar dacă sunt obținute prin distilarea aceleași plante, au compoziție chimică foarte diferită. Astfel, diferite le sunt și mirosul, indicațiile și contraindicațiile. Așadar, să aveți în vedere faptul că mirosul nu este același, felul în care le folosim, precum și motivele pentru care apelăm la ele nu sunt aceleași. Iar dacă uleiurile esențiale au destul de multe contraindicații, hidrolații nu au decât foarte puține (se referă mai ales la ingestie și la hidrolați mai greu de procurat).

Apelăm la hidrolați ca primă opțiune în următoarele situații:

• pentru animale de companie
• pentru bebeluși și copii
• pentru probleme ale pielii
• pentru propriile rețete de loțiuni, repelent pentru insecte, spray de asternuturi, perdele, etc
• pentru aplicare imediată pentru că nu au nevoie de diluție
• pentru folosire în loc de parfum sau spray pentru corp.

La uleiuri esențiale apelăm pentru difuzare, pentru probleme mai serioase ale pielii (diluate), pentru a dezinfecta aerul, pentru ajutor în răceli și viroze, pentru soluții de curățenie, etc.

Durata de viață a hidrolaților

Termenele de valabilitate sunt o chestiune extrem de relativă în aromaterapie. Uleiurile esențiale nu expiră, ele se oxidează. Asta înseamnă ca unele pot să depășească termenul de pe etichetă (un ulei precum patchouli sau santal poate să fie bun mulți ani) altele pot să se oxideze cu mult înainte de a expira (un ulei de lămâie sau tămâie se va oxida destul de repede dacă este ținut în căldură și lumină).

Hidrolații au și ei o durată de viață despre care citim în cărțile de aromaterapie și un termen dat de producător. Durata de viață a hidrolaților este de maxim doi ani, al unora chiar de un an. Termenul de valabilitate dat de producătorul nostru este de maxim 6 luni. Dat fiind faptul că sunt produse fără conservanți, 100% pure, durata lor de viață depinde mult de felul în care sunt păstrați. Refrigerarea vă poate ajuta mult în păstrarea hidrolaților în stare cât mai bună.

Cât de mult contează puritatea?

Un hidrolat adevărat este acela care rezultă dintr-o distilare lentă a unor plante crescute, recoltate și distilate cu responsabilitate de către distileri cu experiență. Mirosul lui, exact ca al uleiurilor esențiale, poate să difere de la un sezon la altul, deoarece clima are efecte dramatice asupra chimiei plantelor care, la rândul ei, are efecte asupra aromei.

Un hidrolat adevărat este acela care nu are in el nimic adăugat. Există pe piață diferite feluri de ape florale. Marea majoritate conțin apă cu ulei esențial și alcool sau alt fel de dispersant, în cel mai fericit caz. Atât timp cât au ulei esențial în ele și au aromă plăcută, similară cu a unui hidrolat, ar putea să pară acceptabili.

Le lipsește, însă, mult mai mult decât autenticitatea. Le lipsesc proprietățile vitale vindecătoare pe care doar un hidrolat autentic le poate avea. În plus, acele părți din plantă care sunt solubile doar în apă nu au existat niciodată în uleiul esențial, așadar, adăugând ulei esențial în apă nu vom obține niciodată un produs cu aceeași valoare ca hidrolatul. Hidrolatul autentic este imposibil de reconstituit.

Cu drag de voi,
Ada

Resurse:

• Hydrosols, “The Next Aromatherapy”, Suzanne Catty
• Aromahead Institute
• Tisserand Institute
• Cathy Skipper
• Sursa foto