Aplicarea topică înseamnă folosirea uleiurilor esențiale pe piele, local.

Odată ce au fost aplicate pe piele, uleiurile esențiale străbat rapid țesuturile, ajung în sânge, iar apoi în tot corpul. Este demonstrat faptul că moleculele atât de mici precum sunt cele din uleiurile esențiale penetrează ușor straturile pielii și sunt absorbite de organism (Alison Wiesenthal MD, Lindsey Hunter BS, Shuguang Wang Phd, Jeffrey Wickliffe Phd, Michael Wilkerson MD, „Nanoparticles: small and mighty”, International Journal of Dermatology, Feb.-Mar. 2011).

Celulele noastre sunt „îmbrăcate” cu o membrană lipidică de care moleculele din uleiul esențial sunt atrase, ele fiind liposolubile. Moleculele sunt capabile să străbată această membrană celulară și să transporte nutrienți către nucleul celulei (Bakkali F, Averbeck S, Averbeck D, et al. Biological effects of essential oils-A review. Food Chem Toxicol. 2008 Feb;46:466-475). Acest lucru demonstrează foarte clar faptul că uleiurile esențiale influențează comportamentul și funcțiile celulelor noastre, astfel influențându-ne starea generală.

Atunci când sunt aplicate pe piele, uleiurile esențiale trebuie diluate într-o bază purtătoare. Această bază purtătoare este cel mai des un ulei sau un unt vegetal (jojoba, migdale, cocos, etc), dar poate fi și o cremă, gel de aloe vera sau săpun de Castilla. Noțiunea de bază purtătoare este foarte întâlnită în aromaterapie atunci când vorbim despre aplicarea topică, deoarece uleiurile esențiale aplicate nediluate pe piele pot fi foarte iritante.

Absorbția uleiurilor esențiale prin piele depinde mult de permeabilitatea pielii. Cu cât pielea este mai permeabilă, cu atât mai repede ajung uleiurile în sânge. Părțile corpului unde pielea este cea mai permeabilă sunt zonele genitale, capul, trunchiul, membrele, iar zonele cu pielea cea mai puțin permeabilă sunt palmele și tălpile.

Aplicarea topică este foarte des utilizată, din câteva motive destul de evidente:

• uleiurile esențiale sunt absorbite cu ușurință datorită greutății moleculare foarte mici;
• fiind o aplicare locală, se merge direct pe zona cu probleme;
• aplicarea topică presupune o absorbție lentă și continuă pe o anumită perioadă de timp, mai ales dacă este vorba despre masaj;
• poate avea efecte analgezice puternice;
• este excelentă pentru inflamații locale și poate fi vindecătoare și pentru piele în timp ce se adresează și altor probleme.

Creșterea absorbției uleiurilor esențiale

Una dintre modalitățile prin care putem asigura absorbția mai rapidă a uleiului esențial este acoperirea zonei pe care acesta a fost aplicat cu un prosop cald și umed, iar peste se poate pune un prosop uscat pentru menținerea căldurii.

Există un studiu care sugerează faptul că un ulei esențial aplicat pe pielea acoperită ulterior se absoarbe în proporție de aproximativ 75%, spre deosebire de un ulei aplicat pe pielea neacoperită ulterior, care se absoarbe în proporție de aproximativ 4%. (P. Francomme, D. Penoel, „L’Aromatherapie Exactment” 1990, pg. 197). Un alt studiu (W. Jager, G. Buchbauer, L. Jirovetz, et al. „Percutaneous absorption of lavender oil from massage oil”, Journal of the Society of Cosmetic Chemists, 1992, 43(1), 49-54) sugerează faptul că un ulei de lavandă aplicat în diluție de 2%, la 20 de minute după aplicare s-a absorbit în proporție de 10%. La 90 de minute după aplicare, s-a constatat dispariția aproape completă a compușilor din uleiul de lavandă aplicat, lucru care demonstrează necesitatea aplicării frecvente pentru menținerea efectului terapeutic.

De asemenea, baza purtătoare este importantă în ceea ce privește absorbția. Atunci când ne dorim ca un ulei să se absoarbă lent și în mod continuu, îl vom dilua într-un unt sau un ulei care se absoarbe mai greu (unt de shea, unt de cacao, etc). Această metodă este cea mai eficientă atunci când ne dorim ca uleiul să stea cât mai mult pe piele, spre exemplu când vrem să tratam o problemă a pielii. Dacă ne dorim ca absorbția să fie mai rapidă, putem opta pentru o bază care se absoarbe mai repede, cum este o cremă fluidă sau un ulei precum jojoba (care este o ceară de fapt, dar mereu îl veți găsi în categoria uleiurilor vegetale) sau cocos (care intră mai ușor în piele decât unturile vegetale).

Tot ce ține de diluare este foarte important de înțeles dacă vrem să folosim uleiurile esențiale pe piele. Aceste uleiuri sunt liposolubile, adică se dizolvă în baze grase. Dacă le punem pe piele nediluate, o mare parte din ele se va evapora și există mari șanse – mai ales la uleiurile foarte puternice- să ne irite pielea. Asta înseamnă că le diluăm într-o bază purtătoare chiar și atunci când le punem în apa de baie. Dacă le punem nediluate în apa de baie este exact că și când le-am aplică direct pe piele nediluate. Există doar câteva cazuri izolate în care unele uleiuri se pot aplica nediluate, vom vorbi despre ele într-un articol viitor.

Un alt aspect extrem de important este faptul că unele uleiuri esențiale sunt fototoxice, adică porțiunea de piele pe care a fost aplicat uleiul fototoxic nu trebuie expusă la razele UV cel puțin 12-18 ore pentru a evita arsurile solare. Despre fototoxicitate aici.

Aplicarea topică este o metodă de aplicare importantă în aromaterapie, dar, folosită singură, nu este cea mai eficientă, decât în cazuri izolate. Poate fi însă combinată cu inhalarea, pentru sporirea efectului terapeutic. Pentru că, în final, toate metodele specifice aromaterapiei converg spre un singur lucru – starea de bine. Să fim sănătoși!

Cu drag de voi,

Ada

Resurse

• Alison Wiesenthal MD, Lindsey Hunter BS, Shuguang Wang PhD, Jeffrey Wickliffe PhD, Michael Wilkerson MD, „Nanoparticles: small and mighty”, International Journal of Dermatology, Feb.-Mar. 2011
• Bakkali, S. Averbeck, D. Averbeck, M. Idaomar, „Biological effects of essential oils – A review”, Food and Chemical Toxicology 46 (2008), 466-475
• Francomme, D. Penoel, „L’Aromatherapie Exactment” 1990.
• Jager, G. Buchbauer, L. Jirovetz, et al. „Percutaneous absorption of lavender oil from massage oil”, Journal of the Society of Cosmetic Chemists, 1992, 43(1), 49-54.