Etichetă: cum folosim uleiurile esentiale intern
Ingestia uleiurilor esențiale, da sau nu?
Uleiurile esențiale ar trebui ingerate numai la recomandarea unui aromaterapeut specializat pe ingestie sau a unui medic specializat în aromaterapie. Sunt concentrate și potente, pot irita mucoasele, pot interacționa cu alte medicamente, pot agrava afecțiunile persoanei care le ingerează, sunt procesate de către organele interne, iar atunci când se abuzează de ele pot afecta ficatul, rinichii și alte organe interne. Uleiurile pot fi luate intern, cu siguranță, însă pentru a stabili un protocol este nevoie de cunoștințe în domeniu (noțiuni de chimie, farmacologie, contraindicații, interacțiuni cu alte medicamente). Iar adăgarea de uleiuri esențiale în apa de băut este cea mai proastă alegere cu putință, fiind o formă de administrare extraordinar de iritantă pentru mucoase.
Sunt naturale, ce rău pot să-mi facă?
Ingestia uleiurilor esențiale este un subiect foarte sensibil și controversat. „Sunt naturale, ce rău pot să îmi facă?” este o întrebare pe care și-o pun foarte mulți, dar, din păcate, de obicei ea rămâne retorică.
Aș vrea să vă amintesc faptul că vorbim despre uleiuri esențiale pure, iar uleiurile esențiale pure, obținute din plante crescute în mediul lor cel mai favorabil, au proprietăți terapeutice (sau grad terapeutic cum umblă vorba prin târg ☺). Adică sunt foarte potente și concentrate.
Atunci când vorbesc despre ingestie, am tendința de a fi extrem de subiectivă și vehementă, din cauza tuturor informațiilor periculoase propagate pe internet și luate drept informații valoroase de persoane care încă nu știu ce înseamnă un ulei esențial. Astfel, pentru ca acest articol să fie unul obiectiv, valid și bine argumentat, mi-am ales ca sursă de inspirație un text scris de Retha Nesmith (aromaterapeut certificat) verificat și aprobat de Sylla Sheppard-Hanger de la Atlantic Institute of Aromatherapy și de Robert Tisserand, expert în aromaterapie și autorul cărții Essential Oils Safety (cea mai citată carte în materie de siguranță în aromaterapie).
Precizez faptul că eu m-am specializat pe aplicare topică și inhalare, ingestia fiind o chestiune mult mai complicată care necesită cunoștințe aprofundate de farmacodinamică, farmacocinetică și tehnici de formulare adecvate. În plus, dacă mă întrebați pe mine, aromaterapia presupune prin definiție simțul mirosului. Ingestia uleiurilor esențiale nu mai este aromaterapie, e medicină. Iar eu nu sunt medic.
În primul rând, este important să facem distincția între folosirea uleiurilor esențiale pentru condimentarea mâncărurilor și folosirea lor în scopuri de susținere a sănătății. Uleiurile esențiale se găsesc în mod natural în fructe, legume, ierburi și condimente, le consumăm zilnic. Însă cantitatea este una infimă, adunate ar fi aproximativ o picătură pe zi. În schimb, ingestia uleiurilor esențiale în scopuri medicale implică cantități mult mai mari și, astfel, se aduc în discuție probleme de siguranță care nu se aplică alimentelor pe care le consumăm în mod normal.
Ce sunt uleiurile esențiale am scris aici. Dar de ce este atât de controversată ingestia lor?
Robert Tisserand, în „Essential Oils Safety”, spune așa:
„Contactul cu substanțe cu potențial nociv este inevitabil. Acestea se găsesc în alimente, apă, aer, produse de curățenie, medicamente și articole de igienă, le întâlnim atât la locul de muncă, cât și acasă. Printre substanțele periculoase care se găsesc în alimentele consumate în mod frecvent, sunt glicozidele cianogenetice care se găsesc în sâmburii de mere și migdale, alcaloizii teratogeni (pot da malformații fătului) care se găsesc în cartofi, izotiocianatul de alil (substanță cu efecte antibacteriene demonstrate) care se găsește în hrean, varză, broccoli, acetaldehidă (este produsă de plante, ca parte a metabolismului lor și are proprietăți mutagene, ceea ce sugerează potențialul cancerigen; este, de asemenea, embriotoxică și teratogenă pentru animale). Cantitățile de astfel de substanțe toxice nu reprezintă un pericol în mod normal, deoarece organismul se descurcă cu ele, cu ajutorul procesului de detoxifiere și alte mijloace de apărare.”
Toate aceste substanțe, produse în mod natural de plante și consumate fără riscuri de către oameni, pot fi, însă, extrem de toxice ingerate în cantități mari. Aceeași situație este și cu uleiurile esențiale care se găsesc în mod natural în plante. Se spune că este nevoie de aproximativ 230 de kilograme de plantă pentru a obține aproape 1 kilogram de ulei esențial pur de mentă. Cantitatea este uriașă, vă dați seama așadar de ce sunt uleiurile esențiale extrem de concentrate.
Există anumiți compuși în uleiurile esențiale care pot fi toxici, iritanți sau sensibilizanți, dacă acel ulei este folosit în doze mari. E adevărat că sunt puțini oameni care ingerează uleiurile în cantități atât de mari, dar este important să știm exact despre ce este vorba. Doar pentru că un ulei este 100% pur și natural, nu înseamnă că nu ne poate face rău. Această discuție nu este despre puritate, ci despre siguranță. Importante pentru siguranță sunt și puritatea, adică uleiul să nu fie falsificat, dar și compușii naturali din acel ulei și cantitatea pe care o consumăm. Spre exemplu, o linguriță ingerată de ulei esențial de eucalipt sau de wintergreen poate fi fatală unui copil. Din acest motiv, este extrem de important să păstrăm uleiurile esențiale în locuri la care copiii nu au acces.
“Cel mai frecvent efect advers în cazul ingestiei este iritarea stomacului. Dacă puneți uleiuri esențiale în apa de băut ar trebui să luați în calcul două aspecte: uleiurile esențiale nu se dizolvă în apă și, prin urmare, îngreunează corpul în procesul de asimilare deoarece nu este dispersat uniform și cel de-al doilea aspect este că veți avea mici picături de uleiuri esențiale care plutesc în stomac, picături care vor irita membranele mucoase foarte sensibile ale stomacului.
Nu spun că nu ar trebui să ingerăm uleiuri esențiale niciodată. Nu cred că este un “nu” absolut. Ceea ce cred este că ar trebui să știm ce facem, de ce o facem, ce doză luăm, pentru cât timp și care este motivul. Dacă te pricopsești cu o infecție virală sau cu o afecțiune serioasă pentru care vrei să folosești aromaterapia, dar tu ai ingerat cantități serioase ani de zile, ce mai faci? Corpul tău este deja obișnuit cu ele. Dacă vorbim despre cantități foarte mici precum 1-2 picături pentru aromatizarea alimentelor, este în regulă. Dar să iei doze terapeutice în fiecare zi doar pentru că cineva ți-a spus că este o idee bună, nu, nu este o idee bună. “
Robert Tisserand
Atunci când punem un ulei esențial diluat pe piele, se absoarbe aproximativ 10% din el (asta dacă nu folosim metode să îi creștem absorbția, mai multe aici), dacă îl inhalăm – se absoarbe aproximativ 75% din el (trebuie menționat faptul că atunci când îl aplicăm pe piele îl și inhalăm, astfel că este greu de cuantificat cantitatea care se absoarbe pe ambele căi), iar dacă îl înghițim se absoarbe în proporție de aproximativ 95%. Fiind atât de concentrate, uleiurile esențiale au efecte minunate aplicându-le pe piele și inhalându-le, chiar dacă nu se absorb în totalitate. Ingestia ar trebui să fie o chestiune de ultimă opțiune, în situații în care beneficiile sunt mai mari decât risucrile și ar trebui făcută sub supraveghere de specialitate.
O altă problemă este aceea a posibilei interacțiuni dintre unele uleiuri esențiale și unele medicamente. Există multe interacțiuni cunoscute și studiate, dar există și multe despre care încă nu se știe. Una dintre cele cunoscute este interacțiunea dintre uleiurile esențial de wintergreen și oregano și medicamentele anticoagulante. Sau cea dintre medicamentele contra diabetului și uleiul esențial de fenicul și cel de oregano. Nu sunt multe uleiuri esențiale despre care se știe că interacționează cu medicamentele, dar este bine să știm despre ele.
Există păreri între cele avizate, care spun că un consum prea mare de uleiuri esențiale poate cauza probleme ficatului. Sunt multe discuțiile în acest sens și nu știm care este cantitatea de ulei esențial care ne poate provocă probleme, dar este cert faptul că orice înghițim este procesat de ficat și, repet, uleiurile sunt concentrate și au efecte puternice și asupra acestui organ.
Toate aceste riscuri cresc enorm atunci când vorbim despre copii, vârstnici și femei gravide. Există uleiuri care sunt total interzise în sarcină și altele care trebuie folosite cu precauție pentru a nu risca să fie afectată dezvoltarea fătului în niciun fel.
Foarte multe aspecte trebuie luate în considerare atunci când alegem să luăm intern uleiuri esențiale. Nu am spus și nu voi spune niciodată că nu se pot lua intern, dar asta se face cu o educare riguroasă în prealabil, se face în momentul în care avem în vedere toate aspectele de mai sus și ni le asumăm. Nu putem lua uleiuri esențiale intern doar pentru că așa ne-a recomandat o cunoștință sau pentru că așa am citit pe vreun grup. Să nu presupunem că dacă nu am simțit efecte secundare imediat, noi sau cei din jurul nostru, acestea nu pot exista. Efectele secundare apar în timp. Și nu, nu trebuie să ne facem toți aromaterapeuți, dar ne putem limita la metode de administrare blânde și sigure.
Aromaterapia este, în egală măsură despre minte, corp și suflet. Este despre echilibru și natural. Dacă nu facem abuz de medicamente alopate, pentru că de-asta căutăm soluții naturale, să nu facem abuz nici de uleiurile esențiale. Dacă vrem să abordăm o problemă din punct de vedere holistic, constructiv este să luăm în calcul și partea emoțională, să găsim cauza de la care pornește dezechilibrul. Aromaterapia este despre aplicare topică, inhalare și abia în ultima instanță ingestie. Iar în cazul ingestiei, vorbim despre aromaterapie clinică, o formă mai apropiată de medicină decat de aromaterapia care se bazează pe simțul mirosului.
Dacă totuși decidem să luăm uleiuri esențiale intern, să o facem doar la nevoie și nu în mod regulat! Să ne amintim cât este de importantă concentrația, avem nevoie de 1-2 picături într-o capsulă plină cu ulei purtător. Uleiurile esențiale puse direct în apă sunt cea mai proastă alegere. Ele nu se vor dilua în apă pentru că sunt liposolubile (de diluează în bază grasă precum uleiul vegetal), nu hidrosolubile și, nediluându-le corespunzător, putem ajunge la arsuri și iritații serioase ale mucoaselor. Cea mai potrivită metodă pentru a lua uleiuri esențiale intern este sub supravegherea unui medic sau farmacist cu cunoștințe în aromaterapie și ingestia uleiurilor esențiale sau a unui aromaterapeut specializat și pe ingestie.
Ce spun specialiștii?
Alliance of International Aromatherapists: „AIA nu aprobă ingestia uleiurilor esențiale în scop terapeutic, doar dacă acest lucru este recomandat de un specialist în domeniul medical, instruit în așa fel încât să aibă cunoștințe în domeniul chimiei, anatomiei, diagnosticării, fiziologiei, a tehnicilor de formulare adecvate și a chestiunilor de siguranță cu privire la fiecare metodă de utilizare internă (oral, vaginal, rectal).”
National Association for Holistic Aromatherapy (NAHA): „Nu luați uleiuri esențiale intern fără studii clinice adecvate, care să includă și înțelegerea măsurilor de siguranță pe care ingestia le implică.”
Aromatherapy Trade Council (ATC): „Nu luați niciodată uleiuri esențial intern, decât dacă sunt la recomandarea unui aromaterapeut calificat, care a primit formarea necesară pentru acest mod specializat de administrare. Se poate să citiți în articole din reviste și în cărți despre virtuțile uleiurilor esențiale luate intern, dar absolut niciodată nu ar trebui să faceți acest lucru fără îndrumare de specialitate.”
Cu drag de voi,
Ada
Resurse:
- http://www.alliance-aromatherapists.org/aromatherapy/aromatherapy-safety/
- http://www.naha.org/explore-aromatherapy/safety/naha-safety-statements
- http://www.a-t-c.org.uk/safety-matters/essential-oil-safety/
- Tisserand R, & Young R 2013 Essential Oil Safety, 2nd edition. Churchill Livingstone, Edinburgh
- http://roberttisserand.com/2015/08/robert-tisserand-interviewed-on-ingestion-dilution-and-other-safety-issues/
- http://www.atlanticinstitute.com/blog/2015/1/7/top-10-worst-injuries-part-1