Uleiul de niaouli provine din frunzele și crenguțele tinere de Melaleuca quinquenervia, un copac sau arbust veșnic verde din familia Myrtaceae. Arborele de niaouli este un văr apropiat al arborelui de ceai (Maleleuca alternifolia) și al arborelui de cajeput (Melaleuca cajeputi), având un aspect similar.

În mod tradițional, niaouli a fost apreciat pentru proprietățile sale de protecţie, fiind considerat pe scară largă un bun întăritor a sistemului imunitar. Se crede că bebelușii erau înfășurați în scoarță de niaouli pentru a conferi putere și protecție în comunitățile în care copacii creşteau în mod natural. Utilizarea tradițională a niaouli care a stârnit pentru prima dată interesul european a fost observată în secolul al XIX-lea la culegătorii de cafea din Noua Caledonie, care foloseau frunzele copacului pentru a trata rănile și a preveni infecțiile. Uleiul esențial a beneficiat de o primire caldă, devenind cunoscut pentru numeroasele sale contribuţii în aromaterapie, îngrijirea naturală a corpului și produse de curățare de uz casnic.

Diluat în ulei vegetal poate fi aplicat prin masaj pe zonele cu dureri reumatismale, musculare sau articulare în combinație cu copaiba, tămâie, cuișoare, lavandă.

Diluat în uleiul pentru masaj poate fi folosit pentru masaj limfatic în combinație cu geranium, morcov, ienupăr.

În combinație cu ravintsara, arbore de ceai și lămâie poate fi adăugat în inhalatorul personal în caz de congestie nazală.

Poate fi folosit pentru stimularea sistemului imunitar în combinație cu lămâie, arbore de ceai, portocală.

Adăugat în difuzor pentru infecții respiratorii – bronșite, sinuzite, tuse, răceli în combinație cu arbore de ceai, cajeput, cimbru ct linalol, cimbru ct. thymol, santal, ravintsara.

Poate fi folosit pentru purificarea aerului, stimularea capacității de concentrare, reducerea oboselii în combinație cu portocală, iasomie, lămâie, lavandă, neroli, mușețel roman, santal.

Cum păstrăm uleiurile esențiale și care este durata lor de viață?