Mi-era dor de o traire, de o experienta unica, de creatie si revelatie.
Cu mintea incetosata de somn am decis sa ma opresc asupra lui pentru ca nu i-am acordat atentie si nu il folosesc zilnic. Este proaspat, mentolat dar delicat. Nu este un ulei “de suflet” si nu cred ca dezvolt pentru el o obsesie cum am pentru Geranium. Cu toate astea vreau sa ne cunoastem mai bine.

Il inhalez, imi pun pe piele si pe ceafa. Astept. Il las jos, il iau iar… Incepe ceva timid. Ganduri… Am traversat o perioada epuizanta care m-a stors emotional si intelectual iar rabdarea imi este indelung educata.. mi se umple gura de mentol si mi se aseaza pe dinti, e prima esenta care se depune pe ei. Mi se umplu si plamanii de prospetime dar, paradoxal, mi se infunda nasul.

Sunt inca foarte obosita si cafeaua nu pare sa ma ajute, poate pentru ca rezervorul de energie este aproape golit. Tentatia este sa ma agit dar imi dau seama imediat ca gandurile mi s-au mai limpezit si imi alearga mai incet prin minte. Ma asez pe un mal, nu foarte inalt, si contemplu zborul lin al pescarusilor deasupra marii. Nu am reusit niciodata sa ma trezesc dimineata ca sa prind rasaritul soarelui dar acum il vad cu ochii mintii. E un moment magic, solemn, de liniste deplina. Nu imi pot lua ochii de la acest miracol si simt nevoia sa ma las cuprinsa de lumina blanda.

Ma trece un fior, racoarea mi s-a dus in tot corpul pana la degete. E acel prim impact cu apa rece dupa ce ai stat prea mult in soare. Ma simt revigorata, corpul s-a relaxat profund si simt nevoia sa ma asez in pat. Mintea inca imi zumzaie asa ca imi torn o picatura si in crestet. Nah! Liniste!

Si totusi ma gandesc ca e necesara o schimbare de perspectiva pentru ca abordez gresit munca / relaxarea. Cele doua trebuie alternate constant pe parcursul unei zile iar eu uit sa ma scot din priza si ma consum pana nu mai ramane picatura de putere in corp. Oare de ce?

De cand am inceput sa scriu imi canta pe interior Subcarpati:
“Mi-e dor mi-e dor mi-e dor aaaaaiii
…
Of luuume, cand pe vale cand pe culme”

Mi-e dor de vara si vacanta, mi-e dor de copilarie si ma intreb daca starea si trairea aia s-au pierdut pentru totdeauna. Ma gandesc ca experienta asta pare sa se fi indepartat de uleiul de Cajeput dar eu simt ca el nu se supara ci, din contra, isi face treaba cu zambetul pe buza sticlei ma simt reimprospatata, revigorata, relaxata dar in acelasi timp mai putin imprastiata. Mi s-a largit cutia toracica si respir mai bine, ca si cum as avea briza marii in nas si in par.

Sunt eu cu un alt tonus. Sigur ca am nevoie de mai mult, de un mod de a gandi si de a trai putin ajustat, sigur ca sunt inca foarte obosita dar ma simt bine. M-a rupt de moment si m-a transpus in alt decor, exact acolo unde aveam nevoie. Imi e mult mai bine acum si sunt mai linistita. Creierul si corpul sunt oxigenate dupa doar cateva inhalari. Partea buna e nu doar ca m-a dus pe malul marii dar tine si insectele la distanta. Eu zic ca e un deal bun 🙂

Cand nici eucaliptul, nu a facut fata la un nas extra infundat, el a reusit sa aduca un somn linistit copilului