Pentru a înțelege cu adevărat în ce fel uleiurile esențiale mă ajută în dezvoltare personală și autocunoaștere, te rog să citești întâi despre mecanismele psihologice prin care percepția unei arome ne influențează, despre olfacție și felul în care aromele “ne ating” fără să fim conștienți de asta, despre aromaterapia subtilă și de ce sunt considerate uleiurile esențiale potente în a aduce informație din inconștient și subconștient în conștient, astfel eliberându-ne. Menționez faptul că vorbim despre uleiuri esențiale nu doar pure, ci și încărcate de energia naturii – genul acela de ulei pe care îl simți în tot corpul din clipa în care aroma ajunge la tine.

Multă vreme v-am îndemnat să vă îndreptați atenția către voi. Să vă luați pauze și să stați cu voi. Am realizat cât e de greu să-ți asumi acest angajament față de propria persoană. Cât e de ușor să te afunzi în muncă, grijă pentru copii, relații toxice, mâncare sau alte adicții, social media și că asta înseamnă să fugi de tine. Și câtă suferință și disfuncționalitate aduce cu ea această fugă.
Este, însă, o fugă pe care nu o (mai) judec. M-am împăcat cu gândul că fiecare om are propriul lui ritm de evoluție și propriul drum. Uleiurile esențiale ating prin simpla lor existență, iar de la ele mă inspir și eu.

Nimeni, niciodată nu e victima propriei vieți sau a universului sau a celor din jur. Mi-aș dori să vă pot da curaj să schimbați perspectiva – “ce anume am de învățat din această experiență?”, “cu ce scop am atras această situație în viața mea?”, “ce am de vindecat?”, “ce-mi transmite psihicul prin aceste emoții?” Astea-s întrebări grele, cu răspunsuri pe măsură și nu vor veni niciodată în postura de victimă.

Armonie

Aveam interiorizată credința conform căreia să-ți dorești să fii iubit și apreciat este rușine și spune despre tine că nu te iubești și apreciezi tu pe tine. Ba mai mult, credeam (fără să fiu conștientă de asta) că e cumva umilitor să-ți afișezi nevoia de dragoste și apreciere. Nu aveam curaj să cer, mă înfiora gândul ăsta, era umilința supremă. Din aceste conștientizări s-a născut Armonie – un ulei al dragostei, siguranței și curajului. Nu, nu e rușine și nici umilință! E nevoia mea și-a ta și-a fiecărui om sănătos emoțional. Sigur că dragostea de sine e primul pas și fără ea nu se poate. Și da, este o mare diferență între nevoia sănătoasă de dragoste și apreciere și dependența de ele. Când ai nevoie de validare exterioară pentru a te defini, ești dependent de ea și orice feedback negativ (care poate nici nu are legătură cu cine ești tu), te destabilizează.

Merităm, însă, să ne iubim și să fim iubiți! Iar când nu primim ceea ce merităm, avem dreptul să ne îndepărtăm și să o luam de la capăt. Ba chiar ne datorăm asta. Și-o vom face, însă doar după ce aflăm ce mesaje am interiorizat în legătură cu ce credem că merităm și după ce devenim conștienți de ele. Uleiurile esențiale pot inlesni comunicarea dintre conștient și subconștient, pot accesa emoții profunde care nu sunt altceva decât mesaje ale psihicului și ne pot oferi indicii în legatură cu mesaje și credințe pe care le “păstrăm” la nivel subconștient și ne influențează viața. Devenind conștienți de ele devenim liberi.

Deplin

După ce ani de zile “m-am jucat” cu uleiurile simple, am început să le combin. Am creeat o sinergie căreia i-am spus Deplin. Am stat zile în șir cu ea la nas, au fost momente în care îi miroseam aroma cu atât de multă poftă încât îmi venea să beau din sticlă. Nu-mi ajungea nicicum, nu mă săturam de ea.

Într-una dintre aceste zile am început să pun în cuvinte ceea ce Deplin m-a ajutat să conștientizez.

30 de ani am trăit cu impresia că nu sunt deloc specială. Am avut nevoie să-mi confirm de multe ori că nu merit să-mi fie bine pentru ca să aflu că merit, de fapt. Mi-am confirmat de multe ori că nu mă iubesc pentru ca să ajung să mă iubesc. Am cultivat relații care-mi făceau rău pentru ca să știu de ce fel de relații am nevoie. M-am judecat, mi-am vorbit urât, m-am pus la colț de multe ori pentru a învăța să-mi fiu blândă. Am permis oamenilor să nu mă trateze cu respect pentru a afla cum să-mi ofer respect. Am tăcut și-am înghițit în sec pentru a învăța să iubesc. Am stat închisă în lumea mea plină de frică de respingere pentru a învăța să mă arăt cum sunt. Am purtat măști toată viața pentru a mă construi și-a mă arăta. Am stat singură de când mă știu și până când am învățat să mă bucur de singurătatea mea. Am învârtit cuțite în rănile care mă sufocau pentru ca să simt că trăiesc. Nu știam să trăiesc altfel decât în suferință. Pentru că le eram loială tuturor celor care m-au tratat cu indiferență. Am iubit ca să fiu iubită și-am oferit ca să primesc. Până când am învățat că dragostea e a mea, iubesc pentru mine și nimeni nu-mi datorează nimic pentru asta. Ce nu mi-a lipsit niciodată a fost curajul. Curajul să stau, să plec, să tac, să spun, să iert, să aflu, să ascult.

Azi știu că sunt o combinație unică între gene, mediu si propria interpretare a ceea ce mă înconjoară. Acest Deplin m-a învățat că lumea mea e unică, subiectivă și specială. Drum identic cu al meu nu mai are nimeni, emoții identice, trăiri sau idei. Și pe cât de specială mă simt eu azi, pe atât de speciali îi văd pe ceilalți. Fiecare poveste pe care o aud, fiecare drum are propria magie. Totul a devenit mult mai intens, mai clar, mai cutremurător. M-am trezit din amorțire.

Am trimis Deplin în lume. Îmi doresc să-l simțiți cu toată ființa voastră și să vă inspire compasiune față de voi pe drumul vostru, curaj să nu renunțați la el niciodată și încredere că faceți ceea ce trebuie și pentru cât timp aveți nevoie. Iar dacă vă inspiră altceva, să vă alegeți pe voi!

Imediat după ce am scris acest text, am găsit postarea Ioanei Chicet-Macoveiciuc prin care anunța lansarea ultimului ei roman, “Semn că te am”. Am citit primul capitol și m-am cutremurat. Iar motto-ul m-a lăsat fără suflu.

“În memoria Nicoletei. Pentru toţi oamenii care nu au încă puterea şi curajul de a se ridica şi de a‑şi lua de la viaţă tot binele pe care‑l merită. Pentru cei care, deşi au inima frântă, reuşesc să stea în picioare şi să spere că vreodată li se va întâmpla şi lor o poveste frumoasă.”

Orice formă de artă hrănește, în primul rând artistul. Și avem cu toții o formă de artă în noi – această idee a fost sămânța din care s-a dezvoltat Inspirație. M-am hrănit cu Deplin și-am hotărât să-l dau mai departe. Primesc în schimb toată emoția acestei cărți, un cadou al Universului care îmi confirmă că toate zbaterile mele din ultimii ani n-au fost în zadar.

Inspirație să-ți simți deplinul ființei în armonie

În ziua în care am hotărât să fac tot ce-mi stă în putere pentru a mă vindeca, pentru a mă crește, pentru a mă lua acasă și pentru a-mi recăpăta puterea și controlul asupra propriei vieți, nu știam ce fac. Nici cât e de greu drumul, nici cât durează, nici ce trebuie să fac. Știam doar că intuiția mea asta dictează, ceva foarte puternic din mine îmi spunea mereu să am încredere. Am avut încredere și când am trăit disperare, singurătate, tristețe, furie, dar și când apăreau îndoielile pe care mintea mea limitată le scotea la suprafață.

Din acea zi și până acum am (re)trăit emoții și dureri reprimate din copilăria mică, pubertate, adolescență. Le-am interiorizat și am iertat. M-am luat de mână și m-am crescut exact așa cum mi-aș fi dorit să fiu crescută.

Copilul mic din mine a avut nevoie de Armonie – dragoste, siguranță și curaj să exploreze. Copilul aflat la pubertate a avut nevoie de Deplin – acceptare, optimism și cadru sigur.

Adolescența din mine a avut nevoie de Inspirație – mesajul că e completă și nu e nimic în neregulă cu ea, speranța că devine un om demn de dragoste și certitudinea că se construiește cu creativitate acceptată de cei din jur. Pentru că adolescenții află cine sunt inspirându-se mai ales din relațiile cu ceilalți, testând limite, atât ale lor cât și ale celor din jur. Interiorizează ceea ce li se potrivește, adaugă ceea ce simt și, cu multă creativitate se construiesc. Astfel s-a născut Inspirație.

Dacă tu ai avut parte de toate aceste lucruri pe timpul dezvoltării tale, sărbătorește, ești norocos! Dacă, însă, ai fost prea ocupat să dezvolți mecanisme de apărare, iar asta ți-a împiedicat creșterea armonioasă, iar acum te întrebi cine ești, ce misiune ai, ce te împlinește, de ce trăiești tensiune și frustrare, sunt aici să-ți spun că ești capabil să te iei de mână și să-ți dai tot ce n-ai primit. Să vezi care-ți sunt acele mecanisme de apărare și să afli cine ești și ce-ți dorești. Îți promit că se poate!

Ada, cu drag.
♡