Aromaterapia este fascinantă. Este foarte ușor să te îndrăgostești de uleiurile esențiale. Și cum să nu te îndrăgostești de ceva care te surprinde, te înveselește, te liniștește, te ajută să susții sănătatea familiei, îți face viață mai frumoasă?

Pentru a ne bucura de aromaterapie în siguranță, este extrem de  important să ne limităm la două modalități de utilizare: aplicarea topică și inhalarea. Despre aplicarea topică am vorbit aici, acum vă spun despre cea mai eficientă, sigură și fascinantă în ceea ce priveste modul de acțiune metodă a aromaterapiei – inhalarea.

Atunci când le inhalăm, există două căi prin care uleiurile esențiale ne influențează.

Una dintre căi este absorbția prin mucoasa sistemului respirator (mucoasa este membrana care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior – DEX 2009). Mucoasa este mai subțire și mai delicată decât pielea, asta traducându-se printr-o absorbție mult mai ușoară și mai rapidă. O față a acestei membrane acoperă cavitățile interne (gură, căile nazale, sinusurile, traheea, alveolele plaminilor, etc.), iar pe cealaltă față se găsesc milioane de vase capilare care preiau nutrienții pătrunși prin membrană. Mucoasa fiind subțire, iar vasele capilare într-un număr foarte mare, compușii din uleiurile esențiale ajung foarte repede în sânge atunci când sunt inhalați, iar apoi în tot corpul. Așadar, beneficiile sunt evidente: absorbție foarte rapidă și eficiență maximă în cazul congestiei și a infecțiilor aparatului respirator și nu numai.

Aromaterapia este despre simțul olfactiv, despre miros. Simțurile sunt cele care ne mențin sistemul nervos în legătură cu lumea exterioară, iar înțelegerea simțului mirosului a fost cea mai grea provocare pentru oamenii de știință. De aceea spun că cea de-a două cale prin care ne influențează inhalarea este și cea mai fascinantă: membrana olfactivă transmite informația la creier aproape instantaneu.

Când simțim un miros, de orice fel, un lucru foarte interesant și util este să ni-l imaginăm precum un bulgăre de zăpadă. Acest bulgăre este format din mulți fulgi de zăpadă de diferite dimensiuni. Fulgii sunt moleculele care formează mirosul respectiv și sunt inexistente pentru ochi, dar atât de evidente pentru nas.

Aerul este inhalat, moleculele aromatice pătrund adânc în cavitatea nazală și trec prin membrana olfactivă, care este formată din terminații nervoase specializate (receptori olfactivi), capabile să recunoască milioane de molecule, în funcție de dimensiuni. Receptorii olfactivi trimit apoi mesajul către creier, definind molecula sau aroma care a ajuns în nas.

Părțile din creier care primesc informația transmisă de membrana olfactivă sunt sistemul limbic („casa emoțiilor”- joacă un rol major în procesarea emoțiilor, comportament instinctiv, motivație, învățare și memorie) și cortexul cerebral (procesează afectivitatea, controlul impulsivității, raționamentul, memoria de lucru, funcțiile executive cum sunt organizarea și automonitorizarea).

Sistemul limbic este format și se referă la diferite părți din creier, precum și la conexiunile dintre acestea (un set de formațiuni precum corpul amigdalian, hipocampul, etc). Sistemul limbic este responsabil de răspunsurile noastre emoționale instinctive. De asemenea, joacă un rol extrem de important în memorie și învățare și nu poate fi controlat în mod conștient. Toate răspunsurile inconștiente, emoționale, pe care le poate evoca simțul mirosului sunt datorate sistemului limbic.

Pentru a înțelege adevărata putere a simțului mirosului și a emoțiilor pe care acesta le evocă, este interesant de menționat faptul că întreagă industrie a parfumurilor se bazează  pe reacțiile noastre instinctive la mirosuri. De asemenea, se investesc bani mulți în „parfumarea” magazinelor în așa fel încât clientul să experimenteze diferite stări și eventual să cumpere anumite produse. Nicio aromă nu este aleasă la întâmplare.

Prin intermediul sistemului limbic poate fi evocată memoria de lungă durată, acesta este motivul pentru care un anumit miros ne poate trimite direct în copilărie. Studii recente au demonstrat că unele uleiuri esențiale pot îmbunătăți memoria. Uleiul esențial de rozmarin a fost folosit cu succes pentru susținerea memoriei pacienților cu Alzheimer sau pentru îmbunătățirea performanțelor studenților.

Cortexul cerebral este cel care ne ajută să ducem la îndeplinire misiuni mai complicate și complexe, cum ar fi învățarea unei limbi. De asemenea, datorită lui avem capacitatea de a gândi, învăța, aminti sau crea. Aceasta este o altă dovadă a faptului că simțul olfactiv ne influențează puternic felul în care gândim, învățăm sau ne exprimăm.Singurul simț care produce informație senzorială capabilă să ajungă direct la cortexul cerebral este simțul olfactiv.

O comparație a Andreei Butje de la Aromahead Institute (USA) mi s-a părut foarte utilă pentru a înțelege funcțiile sistemului limbic și pe cele ale cortexului cerebral: „Cortexul ne abilitează să ne folosim mintea și corpul într-un mod specifc speciilor superioare, în timp ce sistemul limbic ne dă motivația și dorință de a o face.”

Tendința de a subestima aromaterapia nu își are locul într-un context în care vorbim despre știință, în primul rând. Este demonstrat faptul că uleiurile esențiale au un puternic efect asupra creierului, iar creierul este, cu siguranță, „turnul de control al vieților noastre”. Felul în care aromaterapia ne poate îmbunătăți viața este demn de prețuit și exploatat.

Cu drag de voi,

Ada

Resurse:

• Andrea Butje, Aromahead Institute, www.aromahead.com
• M.Moss, J. Cook, K. Wesnes, P. Duckett, „Aromas of rosemary and lavender essential oils differentially affect cognition and mood in healthy adults”,International Journal of Neuroscience 113 (2003), 15-38.
• M.Moss and L. Oliver, „Plasma 1,8-cineole correlates with cognitive performance following exposure to rosemary essential oil aroma”,Therapeutic Advances in Psychopharmacology 2, 3, 2012, 103-113