Site-uri, bloguri, jurnale, grupuri pe Facebook:
https://www.facebook.com/groups/aromateria/
www.facebook.com/groups/1040264872703806/
www.facebook.com/groups/528891283972417/
www.facebook.com/groups/1439045379672902/
www.facebook.com/groups/essential.oils.all.brands/
Andrea Butje și școala ei de aromaterapie, acreditată de NAHA și AIA, este o altă sursă foarte importantă, Aromahead fiind școala pe care eu o urmez și de la care voi primi diploma de aromaterapeut. Andrea este un aromaterapeut recunoscut la nivel internațional, cu experiență de peste 20 de ani în domeniu și cea care a apus bazele Aromatics Internațional, iar apoi cele ale Institutului Aromahead, acreditat de autoritățile cu influență în domeniu în Statele Unite ale Americii.
Primii 10 ani din carieră, Andrea a fost specialist în practicarea masajului. În paralel, a studiat plantele și medicina naturistă. În 1994, împreună cu Cindy Black, a pus bazele școlii de masaj Finger Lake School of Massage, în Ithaca, New York. Aceasta a fost perioada în care Andrea a început să încorporeze plantele și uleiurile esențiale în curriculumul școlii și, în acest fel, pasiunea sa pentru medicina naturistă a început să capete altă formă.
Pe parcursul studiilor sale, Andrea a descoperit cartea „Aromatherapy for healing the spirit”. Fiind inspirată și încurajată de autor, Gabriel Mojay, a ajuns în Franța și a experimentat procesul autentic de distilare al uleiurilor esențiale. Această experiență a aprins pasiunea Andreei și dorința de a achiziționa uleiuri esențiale numai de la distilerii care asigură calitate și puritate. A pus bazele Aromatics Internațional și, în timp, a călătorit și a construit legături cu mici distilerii organice din Anglia, Franța, Grecia, Bulgaria, Croația, Slovenia, Maroc, Italia, Canada, Insulele Seychelle, Africa de Sud, Emiratele Arabe, Statele Unite ale Americii.
În 1998, Andrea a predat primul ei program de certificare în aromaterapie. Acesta a fost momentul fondării Institutului Aromahead. Din 2010, de când a vândut Aromatics Internațional, Andrea se dedică în totalitate școlii de aromaterapie Aromahead.
Pe Andrea Butje o găsim aici:
www.youtube.com/user/TrustYourSource
www.facebook.com/Aromatherapyeducation
Aromahead Institute founder, Andrea Butje, is presented with the Lifetime Achievement Award from the Alliance of International Aromatherapists (AIA).
sursa foto: Aromahead Institute
Popularitatea uleiurilor esențiale a cresut semnificativ în ultimii 15 ani. Faptul că acestea sunt tot mai folosite este absolut minunat, însă, din păcate, educarea consumatorului în acest sens a cam fost pierdută din vedere. În trecut, cei care vindeau și recomandau uleiurile esențiale erau aromaterapeuții certificați. Tot ei aveau grijă ca omul care le va folosi să primească uleiuri sigure (lipsite de orice risc) pentru problema lui specifică, să știe cum să le aplice fără a avea neplăceri și să știe și contraindicațiile. Astăzi, în schimb, au ajuns să vândă uleiuri esențiale tot felul de oameni care nu știu absolut nimic despre ele, nu au cunoștințe despre aromaterapie, despre cum funcționează ea și, cel mai important, nu știu absolut nimic despre partea de siguranță în utilizare. Iar asta poate deveni extrem de periculos atunci când vorbim despre copii și femei însărcinate.
Copiii nu ar trebui să ingereze niciodată uleiuri esențiale!
Păstrați-le în locuri în care copiii nu pot ajunge. Unele dintre uleiuri sunt toxice dacă sunt ingerate. Nu aplicați niciodată copiilor, mai ales intern, „scheme de tratament” gândite de vecina de la parter, consultant în vreo mare companie care vinde uleiuri esențiale.
În ceea ce privește accidentele, marea majoritate a cazurilor de otrăvire implică copii mici, de multe ori între 1 și 3 ani. În SUA, 75% dintre cazuri implică copii până în 6 ani. (sursa: „Essential Oils Safety”)
Diluarea este foarte importantă pentru TOATE uleiurile esențiale!
În această categorie de vârstă nu vorbim niciodată despre excepții. Absolut toate uleiurile esențiale se diluează înainte de a fi puse pe pielea copiilor, indiferent de brand, de câte zile îl folosim sau de zona unde îl aplicăm. Inclusiv atunci când îl punem în apa de baie a copilului, uleiul trebuie diluat într-o bază purtătoare precum mierea nerafinată, glicerină vegetală, Solubol (acestea sunt foarte potrivite în apa de baie) sau ulei vegetal de calitate. În cazul în care nu le diluăm, uleiurile intră în contact cu pielea în forma lor pură, concentrată și vor produce iritații.
La bebeluși, aplicarea pe tălpi este cea mai sigură dintre toate, pentru că tălpile sunt cel mai departe de fața bebelușului și aplicând acolo se evită inhalarea directă. Aplicarea pe tălpi este foarte discutată deoarece aromaterapeuții spun că este puțin eficientă, spre deosebire de consultanții marilor companii MLM (Multi-Level Marketing), care insistă mult pe acest tip de aplicare. Eu merg pe mâna marii majorități a aromaterapeuților și sunt convinsă că aplicarea pe tălpi la adulți și la copii mari este mai puțin eficientă decât aplicareacât mai aproape de zona pe care vrem să o tratăm.
Întrebat despre care sunt cele mai potrivite zone pe care să aplicăm uleiuri esențiale în cazul copiilor, Robert Tisserand zice așa: „Depinde mult unde este localizată problema. Cu copiii foarte mici nu este nicio diferență dacă aplicăm pe tălpi sau pe umeri, cantitatea inhalată este aceeași, doar dacă nu acoperim picioarele cu șosete. Dar, în general, aplicăm uleiurile unde este nevoie. Aplicarea pe tălpi este adesea menționată pentru copii. Acest lucru este în regulă și este o opțiune relativ sigură. E de menționat, însă că tălpile nu absorb uleiul mai bine decât altă parte a corpului, ba chiar absorb mai puțin. În general, aplicăm pe spate și pe stomac.”
După cum spuneam, la copii mici (sub 2 ani), consider aplicarea pe tălpi sigură și poate fi și eficientă. Sigură pentru că sunt șanse ca uleiul să fie inhalat în cantitate mai mică, mai ales dacă acoperim imediat cu șosete, și poate fi și eficientă deoarece pielea tălpilor copiilor este mult mai subțire decât cea a adulților. Este o metodă pe care aș folosi-o strict din motive de siguranță și în cazuri mai puțin acute, deoarece nu îi garantez eficiența. În cazuri acute, în care îmi doresc eficiență maximă, am că primă opțiune inhalarea și apoi masajul spatelui, pieptului, abdomenului.
Folosiți principiile diversificării, introduceți câte un ulei o dată și dați-i timp să acționeze!
Când începeți să folosiți uleiurile esențiale pentru copii, nu uitați că încă nu știți dacă acesta este sau nu alergic la vreun ulei. Urmăriți orice tip de reacție și permiteți organismului copilului să se obișnuiască cu uleiul respectiv. Acest lucru este valabil și pentru aplicare topică și pentru difuzare.
Consultați un specialist dacă copilul este alergic, suspect de astm sau alte probleme respiratorii, și/sau are imunitatea foarte scăzută!
De când începem să le folosim?
Alegerea mea personală este să nu recomand uleiuri esențiale în primele trei luni de viață ale copilului și cu foarte mare prudență până la un an. Corect este să vă scriu însă și părerea expertului în materie de siguranță, Robert Tisserand. Acesta dă niște reguli generale de diluare a uleiurilor pentru copii mici și foarte mici. Vă reamintesc faptul că nu toate uleiurile pot fi folosite la copii mici, că se folosesc numai la nevoie și numai dacă beneficiile depășesc riscurile. Conform lui Tisserand, diluăm așa:
Din experiența personală, pot spune cu certitudine că inhalarea este mult mai eficientă decât aplicarea topică (conform lui Robert Tisserand, atunci când le inhalăm se absorb în proporție de 75%, iar când le aplicăm topic, doar 10%) și că foarte rar este nevoie să ajungem la diluție de 2%. În marea majoritate a cazurilor, diluția de 1% este și eficientă și mult mai sigură.
În ceea ce mă privește aleg o variantă mult mai sigură. Eu recomand pentru copiii sub doi ani numai uleiuri Kids Approved inhalate (difuzate de obicei), iar pe piele hidrolați. În cazul problemelor cărora hidrolații nu le fac față, se pot aplica pe piele uleiuri Kids Approved în concentrațiile de mai sus. Pentru copiii peste doi ani alegem tot inhalarea în primă fază, însă dacă este nevoie se poate apela și la aplicare topică cu respectarea concentrațiilor de mai sus. Cel mai adesea o diluție de 1% este suficientă.
Ce uleiuri NU sunt potrivite pentru copii?
În primul rând, uleiuri care necesită atenție sporită sunt cele care conțin 1,8 cineol și mentol. Cele mai comune sunt menta cu mentol, iar cu 1,8 cineol: majoritatea speciilor de eucalipt, rozmarinul, cajuput, cardamom, niaouli, ravintsara, lavandă spike.
Cele mai multe controverse în lumea uleiurilor esențiale sunt în legătură cu folosirea uleiurilor de mentă și eucalipt la copii, pentru că acestea conțin cele mai mari cantități de mentol și 1,8 cineol. Când am răsfoit pentru prima dată cartea „Essential Oils Safety” (ediția din 2014), indicațiile la mentă erau să nu fie aplicat pe sau aproape de fața copiilor, iar la eucalipt indicația era să nu fie folosit pentru copiii sub 10 ani. Între timp, după alte studii, lucrurile s-au schimbat puțin. Pentru că, în asemenea situații, părerea specialiștilor este cea care contează, îl voi cita din nou pe Robert Tisserand (sursa: http://wegotreal.com/essential-oil-concerns-robert-tisserand/ ):
„Sunt uleiurile esențiale de mentă și eucalipt potrivite pentru copii?”
R.T.: „Acestea sunt două dintre cele mai eficiente uleiuri esențiale pentru infecții respiratorii și congestie, dar prea mult poate fi destul de periculos, mai ales pentru bebeluși. Din cauza compușilor 1,8 cineol din eucalipt și mentol din mentă, aceste uleiuri pot încetini respirația sau pot cauza probleme neurologice, dar există și opțiunea folosirii în siguranță. Pentru copiii sub 3 ani, menta ar fi mai bine să fie evitată de tot, iar eucaliptul poate fi difuzat sau folosit topic în concentrație de maxim 0,5%. Pentru copii între 3 și 6 ani, ambele pot fi difuzate, iar când sunt aplicate topic, menta să fie în concentrație de maxim 0,5%, iar eucaliptul maxim 1%. ”
Există în continuare aromaterapeuți care nu recomandă menta sub 6 ani și eucaliptul sub 10 ani. Oricum, este bine de știut că există multe alte uleiuri perfect sigure pentru copii și foarte eficiente în probleme respiratorii. Câteva exemple ar fi: busuioc, piper negru, cedru, chiparos, musețel german, tămâie, măghiran, arbore de ceai, lămâie, cimbru, etc. Dcă niciun ulei Kids Approved nu funcționeazăse poate difuza și eucaliptul în cantități mici.
Uleiuri care NU se aplică deloc pe pielea copiilor sub 2 ani, pentru că pot fi iritante ( pot fi difuzate, însă): piper negru, cassia, cuișoare, lemongrass, smirnă (myrrh), oregano, cimbru, ylang ylang.
Uleiuri care nu se folosesc la copii sub 5 ani din cauza efectelor estrogenice: fenicul, anason, anason stelat.
Uleiuri total interzise copiilor: wintergreen, mesteacăn.
Precizez că am menționat uleiurile cele mai comune. Este foarte important ca, atunci când cumpărați un ulei esențial, să citiți informațiile puse la dispoziție de producător sau furnizor în materie de siguranță.
Alegeri personale
Fetele mele beneficiază din plin de proprietățile uleiurilor esențiale. Cel mai des apelez la difuzie. Singurele uleiuri pe care le-am mai aplicat pe piele în ultimele câteva luni au fost lavanda, cedrul, mușețelul german, în concentrație de maxim 1%. Restul, toate și-au făcut treaba în difuzor sau în inhalatoare personale.
Evit să recomand uleiuri esențiale difuzate și mai ales aplicate pe piele bebelușilor sub 3 luni. Aș difuza pentru copii atât de mici doar dacă ar fi maximă nevoie și numai uleiuri foarte blânde și în cantități foarte mici. Da, între niște picături de nas și ulei de lavandă în difuzor, aș alege uleiul de lavandă. M-aș asigura, însă că bebelușul este văzut de către medicul pediatru la primele sim ptome de boală. Între 3 și 6 luni, aș difuza în cantități mici uleiuri blânde precum lavandă, mandarină sau mușețel. După 6 luni, aș rămâne tot de difuzie în cantități mici și aș mai adăuga uleiuri precum bergamotă, cedru, chiparos, lămâie, brad, grepfrut, geranium, scorțișoară, neroli, palmarosa, pin, rosalina, trandafir, santal, portocală, arbore de ceai, tămâie, etc.
Aș lăsa aplicarea topică pentru perioada de după 1 an, dar și atunci tot difuzia mi-ar fi prioritară. Aceleași uleiuri pe care până la 1 an doar le-aș difuza, după 1 an, în caz de nevoie, le-aș aplica pe piele (cu excepția scorțișoarei care este sigură doar difuzată) în concentrație de maxim 1% și cu mare atenție la cele fototoxice.
Sub nicio formă nu recomand: wintergreen și mesteacăn la copii de nicio vârstă (din cauza salicilatului de metil, care poate cauza sindromul Reye), fenicul sau anason (inclusiv anason stelat) la copii sub 5 ani și sunt foarte atentă la combinațiile gata făcute care conțin aceste uleiuri. În legătură cu mentă și eucalipt, mă ghidez după indicațiile lui Robert Tisserand (cele de mai sus).
Cât de mult e prea mult? Cât și cum difuzăm în preajma copiilor?
R.T.: „Difuzarea uleiurilor esențiale în așa fel încât uleiul esențial să se simtă într-un mod discret este în regulă oriunde, pentru orice perioadă de timp. Asta înseamnă câteva picături în 24 de ore (completare- „câteva” pentru mine înseamnă aproximativ 10). În cantitate mai mare de atât, ar trebui să fie folosite doar intermitent și doar la nevoie – atunci când copilul este bolnav sau atunci când altcineva din casă este bolnav. Intermitent înseamnă: 30-60 de minute pornit, 30-60 de minute oprit (difuzorul). Difuzoarele care pot fi programate sunt perfecte pentru asta. Difuzarea intermitentă este mult mai eficientă și sigură decât cea continuă. Dacă un copil face infecții respiratorii repetate, una după alta, e posibil să aibă nevoie de ajutorul unui aromaterapeut. Copiii au sistem imunitar foarte puternic, ba chiar acesta are nevoie să fie provocat pentru a deveni și rămâne puternic. Folosirea zilnică a uleiurilor esențiale în scop preventiv, pe parcursul mai multor săptămâni sau luni, nu este întotdeauna o idee bună. Folosirea la nevoie este o alegere generală bună. ”
În ceea ce privește difuzarea intermitentă, tot Tisserand explică pe pagina de Facebook Robert Tisserand Essential Training, de ce aceasta este mult mai eficientă: „Deoarece corpul nostru, în special sistemul nervos, se obișnuiește (cu substanța respectivă) după această perioadă de timp (30-60 de minute). Dacă difuzăm în mod continuu, beneficiile nu cresc și există dovezi că organismul devine stresat în diferite feluri.”
Folosiți uleiurile esențiale cu încredere în susținerea sănătății copiilor voștri! Respectați regulile de siguranță, nu excludeți niciodată părerea medicilor și, în același timp, aveți încredere în voi și în copiii voștri! Și nu în ultimul rând, oferiți-le dragoste, îmbrățișări, siguranță și cuvinte calde!
Cu drag de voi,
Ada
Resurse:
Perioada sarcinii este una dintre cele mai frumoase, emoționante și provocatoare perioade din viața unei femei. Schimbările care au loc în organism sunt numeroase și deloc de neglijat. Având în vedere că fiziologia femeii însărcinate este total diferită de cea a femeii în general, când vorbim despre uleiuri esențiale în sarcină, precauția este cuvântul cheie.
O întrebare foarte importantă pe care cercetătorii și-o pun este: „Care dintre compușii din uleiurile esențiale trec de placentă și ajung la făt?” Având în vedere că studiile pe gravide sunt extrem de greu de realizat, această întrebare nu are răspuns. Cel mai constructiv este să plecăm de la prezumția că toți compușii din uleiurile esențiale trec de placentă și ajung la bebeluș, exact cum ajung nutrienții, apa, oxigenul, etc.
În primul trimestru, marea majoritate a aromaterapeuților recomandă ca uleiurile esențiale să fie evitate. În cazul în care nu pot fi evitate, există niște reguli de bun simț de care ar fi foarte bine să ținem cont, pe care le voi menționa mai jos.
Ingestia nu este niciodată recomandată în timpul sarcinii, fiind modalitatea prin care uleiurile se absorb în proporție de aproximativ 95%.
Prin aplicare topică, uleiurile se absorb în cantitate mult mai mică (aproximativ 10%) și într-o perioadă mai lungă de timp, ceea ce face aplicarea cutanată o metodă mai blândă și mai potrivită decât ingestia. Nu uitați faptul că, în timpul sarcinii, diluția maximă recomandată este de 1% (5-6 picături în 30 ml de bază purtătoare). Nu folosiți uleiurile nediluate niciodată pe perioada sarcinii.
Inhalațiile la abur asigură o absorbție destul de ridicată, dar numai pentru o perioadă foarte scurtă de timp (inhalațiile se fac maxim 5 minute). Aceasta este o metodă potrivită atunci când situația o cere și beneficiile depășesc riscurile.
Difuzarea este mai blândă decât inhalațiile la abur, fiind astfel o metodă potrivită pentru gravide.
Uleiurile esențiale se folosesc la nevoie. Aceasta este o regulă generală, valabilă pentru oricine. În cazul femeilor însărcinate este, însă, și mai prețioasă. Păstrați uleiurile esențiale pentru situațiile în care aveți cu adevărat nevoie.
Ideal este ca orice femeie însărcinată care vrea să folosească uleiurile esențiale să aibă în vedere consultarea unui aromaterapeut.
În orice condiții, este necesar să fim atenți la puritatea uleiurilor pe care le folosim, cu atât mai mult în perioada sarcinii. Este, de asemenea, recomandată evitarea folosirii absolutelor , din cauza solvenților folosiți pentru obținerea lor.
În continuare, voi enumera uleiurile care sunt interzise și cele care sunt contraindicate în timpul sarcinii și alăptării. Lista este completă, veți găsi și uleiuri mai puțin comune, despre care probabil nu ați auzit niciodată. Cele mai comune le voi evidenția pentru a vă ușura procesul de aprofundare ☺. Vă sugerez să căutați mereu numele latin. Dacă aveți o combinație de uleiuri gata făcută, rețineți că producătorul are obligația să scrie pe etichetă fiecare ulei, cu nume comun și nume latin. Verificați în listele de mai jos fiecare ulei. Orice ulei achiziționați, este esențial ca acesta să aibă și numele comun și cel latin. Este singură modalitate prin care putem face distincția între diferitele tipuri de plante.
Ce uleiuri sunt interzise sau de evitat în timpul sarcinii?
Uleiuri esențiale care NU ar trebui folosite deloc în timpul sarcinii și alăptării (conțin compuși toxici):
Anason, engl. Anise, lat. Pimpinella anisum
Anason stelat, engl. Anise (star), lat. Illicium verum
Araucaria, lat. Neocallitropsis pancheri
Artemisia, lat. Artemisia vestita
Atractylis, lat. Atractyllodes lancea
Mesteacăn, engl. Birch (sweet), lat. Betula lenta
Black Seed, lat. Nigella sativa
Buchu (diosphenol ct.), lat. Agathosma betulina ct. diosphenol
Buchu (pulegone ct.), lat. Agathosma crenulara ct. pulegone
Calamint (lesser), lat. Calamintha nepeta
Semințe de morcov, engl. Carrot Seed, lat. Daucus carota
Cassia, lat. Cinnamomum cassia
Chaste Tree, lat. Vitex agnus castus
Scorțișoară (din scoarță), engl. Cinnamon Bark, lat. Cinnamomum verum
Costus, lat. Saussurea costus
Chiparos albastru, engl. Cypress (blue), lat. Callitris intratropica (atenție, nu vorbim despre Cupressus sempervirens, care tot chiparos este)
Seminte de marar, engl. Dill Seed (Indian), lat. Anethum sowa
Fenicul amar, engl. Fennel (bitter), lat. Foeniculum vulgare
Fenicul dulce, engl. Fennel (sweet), lat. Foeniculum vulgare
Feverfew, lat. Tanacetum parthenium
Genipi, lat. Artemisia genepi
Hibawood, lat. Thujopsis dolobrata
Ho Leaf (camphor ct.), lat. Cinnamomum camphora ct. camphor
Hyssop (pinocamphone ct.), lat. Hyssopus officinalis ct. pinocamphone
Lanyana, lat. Artemisia afra
Lavanda spaniolă, engl. Lavender (Spanish), Lavandula stoechas (atenție, nu vorbim despre binecunoscuta lavandă, care este Lavandula angustifolia)
Mugwort (camphor/thujone ct.), lat. Artemisia vulgaris ct. camphor/thujone
Mugwort (chrysanthenyl acetate ct.), lat. Artemisia vulgaris ct. chrysanthenyl acetate
Mugwort (great), lat. Artemisia arborescens
Myrrh, lat. Commiphora myrrha
Myrtle (aniseed), lat. Backhousia anisata
Oregano, lat. Origanum vulgare
Pătrunjel frunze, engl. Parsley Leaf, lat. Petroselinum crispum
Pătrunjel semințe, engl. Parsley Seed, lat. Petroselinum crispum
Pennyroyal, lat. Hedeoma pulegioides, Mentha pulegium
Rue, lat. Ruta graveolens
Salvie, engl. Sage (Dalmatian), lat. Salvia officinalis (atenție, nu vorbim despre Clary Sage, care este Salvia sclarea)
Salvie spaniolă, engl. Sage (Spanish), lat. Salvia lavandulifolia
Savin, lat. Juniperus sabina
Tansy, lat. Tanacetum vulgare
Tuia, engl.Thuja, White Cedar, lat. Thuja occidentalis
Western Red Cedar, lat. Thuja plicata
Wintergreen, lat. Gaultheria fragrantissima (vă sugerez atenție sporită la acest ulei, deoarece se găsește în combinații foarte populare, destinate în principal durerilor musculare, articulare)
Wormwood (toate chemotipurile), lat. Artemisia absinthium
Worwood, lat. Artemisia maritime
Wormwood, lat. Artemisia herba-alba
Yarrow (verde), lat. Achillea nobilis
Zedoary, lat. Curcuma zedoaria
Uleiuri esențiale care pot fi folosite în timpul sarcinii, dar numai cu acordul și sub îndrumarea unui specialist (aceste uleiuri au indicații legate de diluția maximă admisă pe bază anumitor compuși):
Busuioc, engl. Basil (lemon), lat. Ocimum x citriodorum (atenție, nu vorbim despre busuiocul dulce, care este Ocimum basilicum ct. linalool)
Absolut de Champaca, lat. Michelia champaca
Lemon Balm (Australian), lat. Eucalyptus staigeriana
Frunze de lămâie, engl. Lemon Leaf, lat. Citrus x limon (atenție, nu vorbim despre uleiul de lămâie obținut din coajă, care este Citrus limon)
Lemongrass, lat. Cymbopogon citratus
May Chang, lat. Litsea cubeba
Roinița, engl. Melissa, lat. Melissa officinals
Myrtle (honey), lat. Maleleuca teretifolia
Myrtle (lemon), lat. Backhousia citriodora
Absolut de Nasturtium, lat. Tropaeolum majus
Arbore de ceai cu aromă de lămâie, engl. Tea Tree (lemon-scented), lat. Leptospermum peteronii (atenție, nu vorbim despre arborele de ceai comun, care este Melaleuca alternifolia)
Cimbru (lămâios), engl. Thyme (lemon), lat. Thymus lanuginosus var. citriodorum (atenție, nu vorbim despre cimbrul comun, care este Thymus vulgaris ct linalool sau Thymus vulgaris ct. thymol)
Verbena (lemon), lat. Aloysia citriodora
De reținut!
Folosirea zilnică a uleiurilor esențiale în timpul sarcinii nu este recomandată. Folosiți-le doar la nevoie, pentru probleme specifice și doar după primul trimestru.
În timpul sarcinii, mai mult ca oricând, tratați uleiurile cu aceeași precauție cu care tratați medicamentele de orice fel.
Niciodată nu ingerați uleiuri esențiale în timpul sarcinii!
Limitați utilizarea topică la diluții de 1%.
Cea mai recomandată metodă de utilizare: difuzarea.
Ada Guțiu
Resurse
Cea mai utilizată, sigură și eficientă metodă de folosire a uleiurilor esențiale este inhalarea. Probabil vă întrebați de ce spun că este cea mai eficientă, având în vedere faptul că atunci când inhalăm un ulei esențial, acesta se absoarbe în corp în proporție de 70-75%, iar atunci când vorbim despre ingestie, absorbția este de 90-95%. Ingestia are locul ei și este binevenită în unele situații, dar numai sub strictă supraveghere a unui medic cu pregătire în aromaterapie sau a unui aromaterapeut pregătit pentru această metodă de aplicare, capabil să cântărească dacă beneficiile depășesc riscurile. Un aromaterapeut bun și conștient nu-ți va da niciodată să înghiți ulei esențial de lămâie pentru energizare sau pentru „detoxifiere”. Întâi, pentru că uleiul esențial de lămâie, obținut prin presare din coaja fructului, e total altceva față de sucul de lămâie stors din pulpa fructului. Apoi, să ne gândim logic: dacă îl înghițim, uleiul ajunge în sistemul digestiv, acolo intră în contact cu diferite substanțe și enzime și își schimbă complet structura chimică. Este posibil ca unele molecule să se absoarbă prin mucoase înainte de a ajunge în intestinul subțire. Dar chiar și așa, calea pe care compușii din ulei o au de străbătut este una semnificativă. În schimb, atunci când inhalăm acel ulei esențial de lămâie, membrana olfactivă transmite informația la creier aproape instantaneu. Vă las pe voi să spuneți care este calea cea mai rapidă. Și nici nu mai vorbim despre binele pe care îl facem organelor noastre interne, scutindu-le de procesarea unor substanțe atât de concentrate. Mai degrabă vorbim despre intoxicare, dar în niciun caz despre „detoxifiere”.
Metode de inhalare
Difuzarea este procesul de dispersare a uleiurilor esențiale în mediul ambiant. Difuzarea se poate face prin diferite metode.
Aplicarea uleiului esențial pe un șervețel, carton, batistă. Este o metodă simplă, la îndemână și ieftină. Se pun câteva picături de ulei esențial pe materialul ales și se ține aproape de nas.
Difuzarea cu ajutorul aburilor. Această metodă este eficientă pentru perioade foarte scurte de timp. Uleiurile esențiale se oxidează rapid atunci când sunt expuse la temperatură ridicată. Se pot face inhalații de maxim 5 minute cu o cantitate mică de ulei esențial (se pune apă fierbinte într-un bol, 1-2 picături de ulei esențial și se stă deasupra bolului cu capul acoperit). Aceste inhalații pot fi foarte eficiente în cazul problemelor care țin de sistemul respirator, sinuzite, etc. Există surse care recomandă această metodă pentru difuzarea uleiurilor în mediul ambiant. În acest caz, se pune apă caldă într-un bol și maxim 10 picături de ulei esențial; bolul se pune în cameră, într-un loc sigur și în care copiii nu pot ajunge. Personal nu folosesc această metodă, nu mi se pare că uleiurile esențiale au cum să își păstreze proprietățile terapeutice pentru mult timp dacă sunt expuse la temperatură înaltă. Atenție: pentru inhalații la abur este important să ținem cont de acele uleiuri care pot fi iritante și să le folosim în cantități foarte mici (mentă, eucalipt, scorțișoară, etc)
Difuzarea cu ajutorul candelei. În mod normal, nu aș fi scris deloc despre această metodă,pentru că nu o consider eficientă, însă există site-uri care fac referire la ea și multe persoane care se întreabă dacă este una potrivită. Exact ca și difuzarea cu ajutorul unui bol cu apa caldă, candela expune uleiul esențial la o temperatură care îl face să se oxideze foarte repede; așadar, dacă vrem să beneficiem și de proprietăți terapeutice, nu doar de miros, mai bine uităm de ea.
Spray de cameră. Picăturile de ulei esențial sunt puse în apă distilată, într-o sticlă cu pulverizator. Această metodă este foarte bună pentru a împrospăta aerul dintr-o cameră, așternuturile, perdelele, etc.
Difuzarea cu ajutorul umidificatoarelor. Umidificatoarele pot aduce foarte multe beneficii, dar, dacă vorbim despre difuzarea uleiurilor esențiale cu ajutorul lor, aceasta este cea mai puțin eficientă metodă. Cantitatea de apă este foarte mare, iar uleiul se pierde. Putem obține un miros frumos, dar potențialul terapeutic este foarte scăzut din cauza cantității mari de apă.
Difuzarea cu ajutorul difuzoarelor cu ultrasunete. Difuzoarele cu ultrasunete sunt aparate speciale pentru aromaterapie, care folosesc apă și unde ultrasonice pentru difuzarea uleiului esențial în mediul ambiant. Un difuzor cu ultrasunete este un aparat care ajută uleiul esențial să se evapore în aer, fără a folosi căldură, deci fără a afecta valoarea terapeutică a uleiului. Aceste aparate sunt potrivite pentru spații medii și mici. Ele folosesc mai puțin ulei pentru perioade mai lungi de timp.
Difuzarea cu ajutorul nebulizatoarelor. Nebulizatorul este un aparat care folosește nebulizarea pentru dispersarea uleiului esențial. Nebulizarea este procesul prin care uleiurile esențiale sunt descompuse în particule foarte mici. Este cea mai bună metodă pentru a beneficia de proprietățile terapeutice ale uleiurilor esențiale, deoarece le descompune în particule suficient de mici încât corpul nostru să le absoarbă rapid. Este metoda cu ajutorul căreia particulele de ulei ajung cel mai în profunzime. Nebulizatoarele nu au nevoie de apă, doar de ulei esențial. Ele folosesc o cantitate mai mare de ulei pentru o perioadă mai scurtă de timp. Sunt potrivite pentru spații mari. (sursă: Jennifer Stephens LRRT -Licensed and Registered Respiratory Therapist, http://www.uniquescentedproducts.com/what-s-the-différence-between-a-nebulizer-and-a-diffuser-.html)
Atentie! Nebulizatoarele pentru uleiuri esentiale sunt total diferite de aparatele pentru aerosoli.
Inhalarea cu ajutorul inhalatoarelor personale. Aceasta este cea mai bună formulă prin care putem avea uleiurile mereu cu noi și le putem folosi fără să îi deranjăm pe cei din jur, fără să fim nevoiți să ne masaăm, etc. Inhalatoarele personale pentru aromaterapie se vând goale și se pot personaliza acasă. Au patru componente: un fitil din bumbac pe care se pune uleiul esențial, o parte exterioară din plastic în care se pune fitilul și care intră în contact direct cu nasul, un capac care îl închide și ține fitilul înăuntru și o altă parte care închide inhalatorul de tot și se deschide doar atunci când vrem să inspirăm profund din inhalator. Inhalatorul are mărimea unui ir de buze și este ușor de strecurat oriunde.
Cum se face un inhalator personal?
După ce m-am documentat pentru acest articol, mi-am refăcut lista de dorințe și cu siguranță voi achiziționa și un difuzor care folosește nebulizarea. Până acum am folosit inhalarea din palme, inhalatoarele personale pe care le-am personalizat în funcție de nevoi și difuzarea cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete care necesită și apă. Mă întreb cât de spectaculoasă poate fi difuzarea cu nebulizatorul, dacă cea cu difuzorul cu apă a fost atât de eficientă de fiecare dată ☺.Cu siguranță vă țin la curent și voi face o comparație între cele două. Până atunci, să ne bucurăm de uleiuri în cât mai multe feluri!
LE. Nebulizatoarele sunt, într-adevăr spectaculoase! Eu m-am îndrăgostit de ele și declar cu toată convingerea că ele oferă cea mai pură formă de aromaterapie deoarece livrează uleiurile esențiale în cea mai pură formă a lor. Aroma este nealterată, la fel și compoziția chimică și calitatea energetică. Le recomand cu căldură!
Cu drag de voi,
Ada
Ingestia uleiurilor esențiale este un subiect foarte sensibil și controversat. „Sunt naturale, ce rău pot să îmi facă?” este o întrebare pe care și-o pun foarte mulți, dar, din păcate, de obicei ea rămâne retorică.
Aș vrea să vă amintesc faptul că vorbim despre uleiuri esențiale pure, iar uleiurile esențiale pure, obținute din plante crescute în mediul lor cel mai favorabil, au proprietăți terapeutice (sau grad terapeutic cum umblă vorba prin târg ☺). Adică sunt foarte potente și concentrate.
Atunci când vorbesc despre ingestie, am tendința de a fi extrem de subiectivă și vehementă, din cauza tuturor informațiilor periculoase propagate pe internet și luate drept informații valoroase de persoane care încă nu știu ce înseamnă un ulei esențial. Astfel, pentru ca acest articol să fie unul obiectiv, valid și bine argumentat, mi-am ales ca sursă de inspirație un text scris de Retha Nesmith (aromaterapeut certificat) verificat și aprobat de Sylla Sheppard-Hanger de la Atlantic Institute of Aromatherapy și de Robert Tisserand, expert în aromaterapie și autorul cărții Essential Oils Safety (cea mai citată carte în materie de siguranță în aromaterapie).
Precizez faptul că eu mă specializez pe aplicare topică și inhalare, ingestia fiind o chestiune mult mai complicată care necesită cunoștințe aprofundate de farmacodinamică, farmacocinetică și tehnici de formulare adecvate. În plus, dacă mă întrebați pe mine, aromaterapia presupune prin definiție simțul mirosului. Ingestia uleiurilor esențiale nu mai este aromaterapie, e medicină. Iar eu nu sunt medic.
În primul rând, este important să facem distincția între folosirea uleiurilor esențiale pentru condimentarea mâncărurilor și folosirea lor în scopuri de susținere a sănătății. Uleiurile esențiale se găsesc în mod natural în fructe, legume, ierburi și condimente, le consumăm zilnic. Însă cantitatea este una infimă, adunate ar fi aproximativ o picătură pe zi. În schimb, ingestia uleiurilor esențiale în scopuri medicale implică cantități mult mai mari și, astfel, se aduc în discuție probleme de siguranță care nu se aplică alimentelor pe care le consumăm în mod normal.
Ce sunt uleiurile esențiale am scris aici. Dar de ce este atât de controversată ingestia lor?
Robert Tisserand, în „Essential Oils Safety”, spune așa:
„Contactul cu substanțe cu potențial nociv este inevitabil. Acestea se găsesc în alimente, apă, aer, produse de curățenie, medicamente și articole de igienă, le întâlnim atât la locul de muncă, cât și acasă. Printre substanțele periculoase care se găsesc în alimentele consumate în mod frecvent, sunt glicozidele cianogenetice care se găsesc în sâmburii de mere și migdale, alcaloizii teratogeni (pot da malformații fătului) care se găsesc în cartofi, izotiocianatul de alil (substanță cu efecte antibacteriene demonstrate) care se găsește în hrean, varză, broccoli, acetaldehidă (este produsă de plante, ca parte a metabolismului lor și are proprietăți mutagene, ceea ce sugerează potențialul cancerigen; este, de asemenea, embriotoxică și teratogenă pentru animale). Cantitățile de astfel de substanțe toxice nu reprezintă un pericol în mod normal, deoarece organismul se descurcă cu ele, cu ajutorul procesului de detoxifiere și alte mijloace de apărare.”
Toate aceste substanțe, produse în mod natural de plante și consumate fără riscuri de către oameni, pot fi, însă, extrem de toxice luate în cantități mari. Aceeași situație este și cu uleiurile esențiale care se găsesc în mod natural în plante. Se spune că este nevoie de aproximativ 230 de kilograme de plantă pentru a obține aproape 1 kilogram de ulei esențial pur de mentă. Cantitatea este uriașă, vă dați seama așadar de ce sunt uleiurile esențiale extrem de concentrate. O picătură de ulei esențial de mentă este echivalentul a 26-28 căni de ceai de mentă.
Există anumiți compuși în uleiurile esențiale care pot fi toxici, iritanți sau sensibilizanți, dacă acel ulei este folosit în doze mari. E adevărat că sunt puțini oameni care ingerează uleiurile în cantități atât de mari, dar este important să știm exact despre ce este vorba. Doar pentru că un ulei este 100% pur și natural, nu înseamnă că nu ne poate face rău. Această discuție nu este despre puritate, ci despre siguranță. Importante pentru siguranță sunt și puritatea, adică uleiul să nu fie adulterat, dar și compușii naturali din acel ulei și cantitatea pe care o consumăm. Spre exemplu, o linguriță ingerată de ulei esențial de eucalipt sau de wintergreen poate fi fatală unui copil. Din acest motiv, este extrem de important să păstrăm uleiurile esențiale în locuri la care copiii nu au acces.
Atunci când punem un ulei esențial diluat pe piele, se absoarbe aproximativ 10% din el (asta dacă nu folosim metode să îi creștem absorbția, mai multe aici), dacă îl inhalăm – se absoarbe aproximativ 75% din el, iar dacă îl înghițim se absoarbe în proporție de aproximativ 95%. Fiind atât de concentrate, uleiurile esențiale au efecte minunate aplicându-le pe piele și inhalându-le, chiar dacă nu se absorb în totalitate. Ingestia ar trebui să fie o chestiune de ultimă opțiune, în situații grave, când beneficiile sunt mai mari decât risucrile și ar trebui făcută doar sub supraveghere de specialitate.
O altă problemă este aceea a posibilei interacțiuni dintre unele uleiuri esențiale și unele medicamente. Există multe interacțiuni cunoscute și studiate, dar există și multe despre care încă nu se știe. Una dintre cele cunoscute este interacțiunea dintre uleiurile esențial de wintergreen și oregano și medicamentele anticoagulante. Sau cea dintre medicamentele contra diabetului și uleiul esențial de fenicul și cel de oregano. Nu sunt multe uleiuri esențiale despre care se știe că interacționează cu medicamentele, dar este bine să știm despre ele.
Există păreri între cele avizate, care spun că un consum prea mare de uleiuri esențiale poate cauza probleme ficatului. Sunt multe discuțiile în acest sens și nu știm care este cantitatea de ulei esențial care ne poate provocă probleme, dar este cert faptul că orice înghițim este procesat de ficat și, repet, uleiurile sunt concentrate și au efecte puternice și asupra acestui organ.
Toate aceste riscuri cresc enorm atunci când vorbim despre copii, vârstnici și femei gravide. Există uleiuri care sunt total interzise în sarcină și altele care trebuie folosite cu precauție pentru a nu risca să fie afectată dezvoltarea fătului în niciun fel.
Foarte multe aspecte trebuie luate în considerare atunci când alegem să luăm intern uleiuri esențiale. Nu am spus și nu voi spune niciodată că nu se pot lua intern, dar asta se face cu o educare riguroasă în prealabil, se face în momentul în care avem în vedere toate aspectele de mai sus și ni le asumăm. Nu putem lua uleiuri esențiale intern doar pentru că așa ne-a spus o cunoștință sau pentru că anumite companii scriu pe etichetă că se pot lua și intern. Să nu presupunem că dacă nu am simțit efecte secundare imediat, noi sau cei din jurul nostru, acestea nu pot exista. Efectele secundare apar în timp. Și nu, nu trebuie să ne facem toți aromaterapeuți, dar ne putem limita la metode de administrare blânde și sigure.
Aromaterapia este, în egală măsură despre minte, corp și suflet. Este despre echilibru și natural. Dacă nu facem abuz de medicamente alopate, pentru că de-asta căutăm soluții naturale, să nu facem abuz nici de uleiurile esențiale. Dacă vrem să abordăm o problemă din punct de vedere holistic, constructiv este să luăm în calcul și partea emoțională, să găsim cauza de la care pornește dezechilibrul. Aromaterapia este despre aplicare topică, inhalare și abia în ultima instanță ingestie. Iar în cazul ingestiei, vorbim despre aromaterapie clinică, o formă mai apropiată de medicină decat de aromaterapia care se bazează pe simțul mirosului.
Dacă totuși decidem să luăm uleiuri esențiale intern, să o facem doar la nevoie și nu în mod regulat! Să ne amintim că diluția este importantă, avem nevoie de 1-2 picături într-o capsulă plină cu ulei purtător. Uleiurile esențiale puse direct în apă sunt cea mai proastă alegere. Ele nu se vor dilua în apă pentru că sunt liposolubile (de diluează în bază grasă precum uleiul vegetal), nu hidrosolubile și, nediluându-le corespunzător, putem ajunge la arsuri și iritații serioase ale mucoaselor. Cea mai potrivită metodă pentru a lua uleiuri esențiale intern este sub supravegherea unui medic sau farmacist cu cunoștințe în aromaterapie și ingestia uleiurilor esențiale sau a unui aromaterapeut specializat și pe ingestie.
Ce spun specialiștii?
Alliance of International Aromatherapists: „AIA nu aprobă ingestia uleiurilor esențiale în scop terapeutic, doar dacă acest lucru este recomandat de un specialist în domeniul medical, instruit în așa fel încât să aibă cunoștințe în domeniul chimiei, anatomiei, diagnosticării, fiziologiei, a tehnicilor de formulare adecvate și a chestiunilor de siguranță cu privire la fiecare metodă de utilizare internă (oral, vaginal, rectal).”
National Association for Holistic Aromatherapy (NAHA): „Nu luați uleiuri esențiale intern fără studii clinice adecvate, care să includă și înțelegerea măsurilor de siguranță pe care ingestia le implică.”
Aromatherapy Trade Council (ATC): „Nu luați niciodată uleiuri esențial intern, decât dacă sunt la recomandarea unui aromaterapeut calificat, care a primit formarea necesară pentru acest mod specializat de administrare. Se poate să citiți în articole din reviste și în cărți despre virtuțile uleiurilor esențiale luate intern, dar absolut niciodată nu ar trebui să faceți acest lucru fără îndrumare de specialitate.”
Cu drag de voi,
Ada
Resurse:
Aromaterapia este fascinantă. Este foarte ușor să te îndrăgostești de uleiurile esențiale. Și cum să nu te îndrăgostești de ceva care te surprinde, te înveselește, te liniștește, te ajută să susții sănătatea familiei, îți face viață mai frumoasă?
Pentru a ne bucura de aromaterapie în siguranță, este extrem de important să ne limităm la două modalități de utilizare: aplicarea topică și inhalarea. Despre aplicarea topică am vorbit aici, acum vă spun despre cea mai eficientă, sigură și fascinantă în ceea ce priveste modul de acțiune metodă a aromaterapiei – inhalarea.
Atunci când le inhalăm, există două căi prin care uleiurile esențiale ne influențează.
Una dintre căi este absorbția prin mucoasa sistemului respirator (mucoasa este membrana care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior – DEX 2009). Mucoasa este mai subțire și mai delicată decât pielea, asta traducându-se printr-o absorbție mult mai ușoară și mai rapidă. O față a acestei membrane acoperă cavitățile interne (gură, căile nazale, sinusurile, traheea, alveolele plaminilor, etc.), iar pe cealaltă față se găsesc milioane de vase capilare care preiau nutrienții pătrunși prin membrană. Mucoasa fiind subțire, iar vasele capilare într-un număr foarte mare, compușii din uleiurile esențiale ajung foarte repede în sânge atunci când sunt inhalați, iar apoi în tot corpul. Așadar, beneficiile sunt evidente: absorbție foarte rapidă și eficiență maximă în cazul congestiei și a infecțiilor aparatului respirator și nu numai.
Aromaterapia este despre simțul olfactiv, despre miros. Simțurile sunt cele care ne mențin sistemul nervos în legătură cu lumea exterioară, iar înțelegerea simțului mirosului a fost cea mai grea provocare pentru oamenii de știință. De aceea spun că cea de-a două cale prin care ne influențează inhalarea este și cea mai fascinantă: membrana olfactivă transmite informația la creier aproape instantaneu.
Când simțim un miros, de orice fel, un lucru foarte interesant și util este să ni-l imaginăm precum un bulgăre de zăpadă. Acest bulgăre este format din mulți fulgi de zăpadă de diferite dimensiuni. Fulgii sunt moleculele care formează mirosul respectiv și sunt inexistente pentru ochi, dar atât de evidente pentru nas.
Aerul este inhalat, moleculele aromatice pătrund adânc în cavitatea nazală și trec prin membrana olfactivă, care este formată din terminații nervoase specializate (receptori olfactivi), capabile să recunoască milioane de molecule, în funcție de dimensiuni. Receptorii olfactivi trimit apoi mesajul către creier, definind molecula sau aroma care a ajuns în nas.
Părțile din creier care primesc informația transmisă de membrana olfactivă sunt sistemul limbic („casa emoțiilor”- joacă un rol major în procesarea emoțiilor, comportament instinctiv, motivație, învățare și memorie) și cortexul cerebral (procesează afectivitatea, controlul impulsivității, raționamentul, memoria de lucru, funcțiile executive cum sunt organizarea și automonitorizarea).
Sistemul limbic este format și se referă la diferite părți din creier, precum și la conexiunile dintre acestea (un set de formațiuni precum corpul amigdalian, hipocampul, etc). Sistemul limbic este responsabil de răspunsurile noastre emoționale instinctive. De asemenea, joacă un rol extrem de important în memorie și învățare și nu poate fi controlat în mod conștient. Toate răspunsurile inconștiente, emoționale, pe care le poate evoca simțul mirosului sunt datorate sistemului limbic.
Pentru a înțelege adevărata putere a simțului mirosului și a emoțiilor pe care acesta le evocă, este interesant de menționat faptul că întreagă industrie a parfumurilor se bazează pe reacțiile noastre instinctive la mirosuri. De asemenea, se investesc bani mulți în „parfumarea” magazinelor în așa fel încât clientul să experimenteze diferite stări și eventual să cumpere anumite produse. Nicio aromă nu este aleasă la întâmplare.
Prin intermediul sistemului limbic poate fi evocată memoria de lungă durată, acesta este motivul pentru care un anumit miros ne poate trimite direct în copilărie. Studii recente au demonstrat că unele uleiuri esențiale pot îmbunătăți memoria. Uleiul esențial de rozmarin a fost folosit cu succes pentru susținerea memoriei pacienților cu Alzheimer sau pentru îmbunătățirea performanțelor studenților.
Cortexul cerebral este cel care ne ajută să ducem la îndeplinire misiuni mai complicate și complexe, cum ar fi învățarea unei limbi. De asemenea, datorită lui avem capacitatea de a gândi, învăța, aminti sau crea. Aceasta este o altă dovadă a faptului că simțul olfactiv ne influențează puternic felul în care gândim, învățăm sau ne exprimăm.Singurul simț care produce informație senzorială capabilă să ajungă direct la cortexul cerebral este simțul olfactiv.
O comparație a Andreei Butje de la Aromahead Institute (USA) mi s-a părut foarte utilă pentru a înțelege funcțiile sistemului limbic și pe cele ale cortexului cerebral: „Cortexul ne abilitează să ne folosim mintea și corpul într-un mod specifc speciilor superioare, în timp ce sistemul limbic ne dă motivația și dorință de a o face.”
Tendința de a subestima aromaterapia nu își are locul într-un context în care vorbim despre știință, în primul rând. Este demonstrat faptul că uleiurile esențiale au un puternic efect asupra creierului, iar creierul este, cu siguranță, „turnul de control al vieților noastre”. Felul în care aromaterapia ne poate îmbunătăți viața este demn de prețuit și exploatat.
Cu drag de voi,
Ada
Resurse:
Atunci când le aplicăm pe piele, uleiurile esențiale, fiind extrem de concentrate, se diluează. Diluțiile pot fi de 0,5%, 1%, 2%, 3%, 5%, 10%, în funcție de intenții și destinatari.
Se folosește o diluție de 1% atunci când scopul urmărit are legătură cu fondul emoțional, pentru a accesa efectele energetice subtile ale uleiurilor sau când aplicăm pe pielea copiilor, a femeilor însărcinate, a vârstnicilor, a celor cu sistem imunitar compromis sau atunci când aplicăm diluția obținută pe față.
Diluția de 1% înseamnă 5-6 picături de ulei esențial în 30 ml de bază purtătoare (ulei, unt, cremă). Se poate face și o cantitate mai mică, de 10 ml, spre exemplu. În acest caz se adaugă doar 1-2 picături de ulei esențial.
Diluția de 2% este potrivită pentru utilizare zilnică și masaj, dar numai în cazul adulților sănătoși.
2% înseamnă 10-12 picături de ulei esențial în 30 de ml de bază purtătoare.
Atunci când vrem să folosim o diluție pentru probleme specifice locale precum congestia sau leziuni ale mușchilor și tendoanelor, este indicat să alegem o diluție de 3-5%.
Diluția de 3% înseamnă 15-18 picături de ulei esențial în 30 de ml de bază purtătoare.
Este de menționat faptul că procentul diluțiilor, atât în cazul adulților cât și în cazul copiilor poate să oscileze în funcție de porțiunea de piele pe care urmează a fi aplicată combinația obținută. În cazul unei aplicări pe o porțiune mică de piele și pe o perioadă limitată, diluția poate fi crescută cu 1-2 procente. Pentru aplicare pe tot corpul, procentul este mereu mai mic. Spre exemplu, o gleznă inflamată a unui copil peste doi ani poate fi masată cu uleiuri esențiale diluate 2%. În cazul adultului se poate crește pâna la 5%, atât timp cât uleiul o permite (unele au diluție maximă permisă – citiți contraindicațiile de pe site a fiecărui ulei pe care îl folosiți).
Există situații în care un aromaterapeut poate să folosească diluții mai mari, însă acest lucru trebuie făcut cu atenție, în funcție de persoana pentru care se face diluția respectivă, vârsta acesteia, uleiurile folosite și toate indicațiile și contraindicațiile pentru fiecare ulei în parte. Iar aceste diluții mari se folosesc pe o perioadă limitată de timp și într-un mod controlat.
Una dintre modalitățile de folosire a uleiurilor esențiale când scopul este echilibrarea emoțională este aplicarea pe porțiuni mici de piele (încheieturi, în spatele urechilor, în zona inimii, etc). În aceste cazuri, având în vedere că porțiunea de piele pe care se aplică este extrem de mică, se poate folosi o diluție până la 10%.
Fiecare dintre noi avem responsabilitatea să citim indicațiile și contraindicațiile pentru fiecare ulei pe care îl folosim. Acest lucru este esențial deoarece există uleiuri care pot să interacționeze cu diferite medicamente, există uleiuri iritante, uleiuri contraindicate copiilor, femeilor gravide, etc.
Ce sunt bazele purtătoare?
Bazele purtătoare (carriers) sunt toate substanțele folosite în aromaterapie pentru diluarea uleiurilor esențiale. Baza purtătoare poate fi un ulei vegetal, o cremă sau o loțiune, o sare de baie sau gelul de aloe vera.
Uleiurile vegetale (cele mai folosite în aromaterapie pentru aplicarea pe piele) sunt obținute tot din plante, însă nu sunt volatile precum uleiurile esențiale, sunt mai grele și sunt prietenoase cu pielea. Uleiurile purtătoare sunt folosite pentru diluarea uleiurilor esențiale deoarece cele din urmă pot fi foarte iritante pentru piele.
Este important de precizat faptul că uleiurile esențiale se diluează în ulei purtător și atunci când le punem în apa de baie. Dacă le-am pune direct în apă, ele nu s-ar dizolva, ar pluti la suprafață și ar ajunge pe piele nediluate, crescând riscul unor posibile iritații.
Cu drag de voi,
Ada Guțiu.
Atunci când vine vorba despre remedii naturale, unele dintre cele mai eficiente și mai valoroase sunt, cu certitudine, uleiurile esențiale, care în ultimii ani sunt tot mai studiate, apreciate, iubite. În timp ce medicina alopată are rolul ei foarte bine stabilit și prețuit, terapiile alternative sunt instrumente la îndemână, care ne echilibrează și au grijă de starea noastră generală, astfel încât să fim cât mai rar nevoiți să apelăm la substanțele de sinteză.
Există câteva motive pentru care tot mai mulți oameni aleg să își întărească sănătatea și să-și îmbunătățească calitatea vieții folosind uleiurile esențiale.
În primul rând, e important de știut că uleiurile esențiale influențează în același timp toate planurile: fizic, psihic, emoțional și spiritual. Ele lucrează la conectarea minții, emoțiilor, corpului și spiritului între ele, în așa fel încât acest lucru să se traducă printr-o stare generală bună. Având efecte pe toate planurile, sunt extrem de versatile. Un ulei esențial poate fi folosit în scopuri de toate felurile care țin de sănătatea fizică sau emoțională a unei persoane.
Sunt foarte potente. Uleiurile esențiale sunt extracte foarte concentrate din plante, care oferă regenerare, întărire și echilibrare, cu efecte secundare minime, uneori inexistente. În foarte multe dintre situații, una sau două picături sunt suficiente pentru a obține efectul dorit. Și dacă avem în vedere faptul că într-o picătură de ulei de trandafir se află petalele de la 50 de trandafiri, este evidentă potența lor.
Uleiurile esențiale sunt, în general, sigure. Există puține contraindicații și măsuri de siguranță. Atunci când sunt folosite responsabil, cu prudență, cu informare prealabilă, la nevoie și cu respect pentru noi și pentru natură, siguranța este implicită.
Sunt ușor de folosit. Este nevoie de (auto)educare în domeniu. Poate să pară copleșitor la început, însă dacă reținem câteva reguli de bun simț, uleiurile esențiale ne pot deveni cei mai buni prieteni și cele mai valoroase instrumente pentru a ne susține sănătatea. Există situații în care chiar dacă nu alegem uleiul potrivit pentru un anumit scop, efectele lui benefice se resimt pe alte planuri sau rezolvă alte probleme.
Au viață lungă. Atunci când uleiurile esențiale sunt depozitate în sticle bine închise, în medii reci și uscate, ferite de lumina și căldură, viață lor este lungă. Există câteva excepții, uleiuri care sunt predispuse la oxidare și a căror viață este mai scurtă, dar acestea sunt puține și este indicat să le achiziționam în cantități mai mici pentru a le înlocui mai des.
Fiecare persoană care folosește deja uleiurile esențiale pure va avea propria lista de motive pentru care o face. Sunt persoane care urmăresc întărirea organismului, altele care sunt foarte atente la efectele secundare ale medicamentelor de sinteză și atunci preferă variantele naturale, persoane care urmăresc mai ales efectele pe plan emoțional, persoane care învață să trăiască cât mai natural. Și lista poate să crească mult. Un lucru este cert, însă: orice ai urmări, uleiurile esențiale îți pot deveni cu adevărat… esențiale! 🙂
Cu mult drag,
Ada Guțiu
Calitatea și autenticitatea uleiurilor esențiale pe care le folosim sunt fundația și „sufletul” aromaterapiei.
Jade Shutes, aromaterapeut certificat, formator în aromaterapie și specialist în plante medicinale.
Aceeași autoare explică foarte frumos într-un articol scris pentru NAHA (National Association of Holistic Aromatherapy) felul în care putem să interpretăm ceea ce producătorii și distribuitorii ne spun despre uleiurile pe care le produc și comercializează, precum și felul în care putem recunoaște un ulei pur.
Oricât de tranșant și dur ar suna, termenul de „grad terapeutic” nu există. Conform aromaterapeutei, acest termen a apărut prin anii 90 și a fost inventat de către oameni foarte pricepuți în vânzări, care au excelat în a-i face pe oameni să creadă că uleiurile lor sunt mai „terapeutice” decât altele. În acest fel, au apărut și alți producători care și-au asumat „gradul terapeutic” pentru uleiurile lor. Astăzi, toată lumea vinde uleiuri esențiale cu grad terapeutic și este foarte interesant de văzut cum niște comercianți foarte abili au reușit să introducă în limbajul specific aromaterapiei un termen care nu are nicio valoare.
Pentru ca acest termen să aibă valoare, ar trebui să existe o organizație abilitată să confere grade terapeutice, să clasifice uleiurile, etc. Dar această organizație nu există. Așadar, „gradul terapeutic” este marketing pur. Cu siguranță este mult mai tentant să cumpărăm uleiuri esențiale „certificate (de către cine?) cu grad terapeutic” decât uleiuri esențiale pure pe care să le folosim în scop terapeutic, dar dacă privim lucrurile cu atenție, putem constata că nu există logică în asta.
Foarte mulți aromaterapeuți au căzut în capcana unor comercianți care pretind că vând uleiuri esențiale certificate și aprobate cu grad terapeutic. Este nevoie ca lucrurile să fie spuse foarte clar:
Nu există uleiuri esențiale cu grad terapeutic și nu există standarde de calitate și de clasificare în aromaterapie.
Burfield and Kirkham, 2006-2007
Aceeași Jade Shutes explică ce este important să avem în vedere atunci când căutăm un furnizor de uleiuri esențiale. Acesta trebuie să-și facă un scop din furnizarea uleiurilor aromaterapeuților și publicului educat în acest domeniu. Ea preferă companiile mici, deținute de către aromaterapeuți sau specialiști în ceea ce privește uleiurile esențiale, în defavoarea corporațiilor. Caută, de asemenea, ca furnizorul să țină legătura cu cei care produc uleiurile, dacă este posibil, să poată pună la dispoziție rapoarte GC/MS, precum și MSDS (Material Safety Data Sheet). Reputația furnizorului și imaginea pe care și-a construit-o sunt și ele importante, precum și vechimea lui pe piață – cu cât aceasta e mai mare, cu atât crește gradul de încredere al respectivului furnizor.
Dacă furnizorul de la care cumperi, îndeplinește majoritatea condițiilor de mai sus, se poate cel puțin pleca de la ideea că uleiurile lui sunt de o calitate mai bună decât cele care se găsesc pe rafturi în magazinele cu specific general sau cele ale marilor corporații. Dacă ți-a fost pus la dispoziție și raportul GC/MS, poți cunoaște profilul chimic al acelui ulei, potențialele aplicații terapeutice și precauțiile.
Atunci când cumpărăm un ulei esențial, trebuie să avem în vedere următoarele: numele latin (genul și specia), țara de origine, partea plantei din care a fost obținut uleiul, felul în care a fost obținut, felul în care plantă a fost crescută (organic, sălbatic, convențional), chemotipul (când e cazul). O altă calitate de maximă importanță pe care trebuie să o căutăm, în noi de această dată, este consecvența și precizia cu care lucrăm cu ale noastre simțuri. În relația cu un ulei esențial avem nevoie de toate simțurile, ba chiar de unul în plus – intuiția.
Așadar, cumpărăm uleiuri esențiale în funcție de:
Numele latin. Spre exemplu, atunci când spunem ulei esențial de eucalipt, ne putem referi la aproximativ 900 de specii (da, 900). Cu siguranță am vrea să știm dacă achiziționam Eucalyptus Globulus, care nu este sigur pentru copii, sau Eucalyptus Citriodora sau Dives, care sunt considerate a fi sigure.
Partea plantei din care a fost obținut uleiul. Cel de scorțișoară obținut din scoarță, de exemplu, este diferit de cel obținut din frunze.
Uleiul trebuie să fie obținut cu scopul precis de a fi folosit pentru proprietățile lui terapeutice. Un ulei de lavandă care este obținut pentru a fi folosit în scop cosmetic, în industria parfumurilor, săpunurilor, etc, este suficient să fie distilat 15 minute, pe când un ulei de lavandă obținut pentru a fi folosit în scopuri terapeutice are nevoie de distilare 1-1,5 h, pentru a avea siguranță că toți compușii chimici din plantă se găsesc și în uleiul esențial obținut. Ambele sunt uleiuri esențiale de lavandă, dar compoziția lor chimică face diferență între scop cosmetic și scop terapeutic și, din păcate, acest lucru nu îl vom găsi pe etichetă niciodată. Etichetă va spune același lucru pe ambele uleiuri: ulei esențial pur.
Prețul. Aici intervine datoria noastră de a ne face propriile cercetări și comparații. Cel mai scump ulei de pe piață nu este neapărat și cel mai bun. Dar nici cel mai ieftin. Partea frumoasă este că, pe măsură ce ne autoeducăm în acest domeniu și înțelegem cât de concentrat este un ulei, cât contează felul în care a fost crescută planta și atâtea alte lucruri, începem să îl apreciem cu adevărat și să îi aflăm prețul corect, folosindu-ne intuiția.
În concluzie, merită reținut faptul că un furnizor de uleiuri esențiale trebuie să fie capabil să ne pună la dispoziție suficient de multe detalii despre uleiuri, despre companie, etc. Iar noi, cu răbdare și dorință, putem să ne antrenăm foarte bine simțul mirosului și, dacă ne folosim și celelalte simțuri, și mai ales intuiția, vom face cea mai bună alegere!
Cu mult drag,
Ada Guțiu
Colaborăm doar cu distilerii care își asumă angajamentul față de agricultura ecologică și comerțul echitabil
