Etichetă: psihoaromaterapie

Am simțit pe propria piele și-apoi am găsit în cărți, studii, articole de specialitate un lucru care mie mi-a schimbat total cursul vieții: sănătatea înseamnă mult mai mult decât ceea ce mâncăm, bem și punem pe piele. Sigur, un stil de viață sănătos din punct de vedere fizic este extrem de important și presupune hrană curată, sport, odihnă. Nu este, însă, totul. Există încă o parte, mult mai subtilă, dar care se reflectă în exterior – ce se întâmplă în mintea noastră și ce facem cu emoțiile noastre. Trupul este oglinda lumii noastre interioare, atât fizice, cât și psihice și emoționale.

Văd o mulțime de oameni suferinzi care își descarcă furiile și frustrările în colectivitate, în trafic sau pe rețelele sociale. Ne ceartă, mai ales pe rețelele de socializare pentru ceea ce mâncăm, cum dormim, cum respirăm și ne contrazic orice opinie. Vehemența și extremismul nu înseamnă sănătate. Sănătate e atunci când suntem echilibrați și buni. Iar asta nu vom obține niciodată cu atitudine pasiv-agresivă sau de victimă în propria viață sau de expert în viața celuilalt. Putem fi experți, însă în viața noastră, dacă alegem să privim înspre noi de fiecare dată când ceva din exterior ne intrigă sau ne enervează și să ne conștientizăm emoțiile.

Am căutat mereu să îmi confirm prin studii și literatură de specialitate ceea ce simt, iar eu simt că există o legătură foarte puternică între sănătatea emoțională și cea fizică. Cartea care m-a ajutat cel mai mult să înțeleg relația dintre minte, emoții și corp este Mind over Medicine – Scientific Proof That You Can Heal Yourself. Lisa Rankin vorbește despre capacitatea extraordinară a organismului de a se autosusține și despre câtă putere au gândurile noastre în procesul de autoreglare și autovindecare. Ce mi-a plăcut la această doamnă este faptul că a adunat în cărțile ei foarte multe studii și că tot ceea ce spune este susținut de știință. Gândurile noastre, felul în care ne gestionăm emoțiile, sănătatea emoțională în general sunt parte esențială într-un stil de viață sănătos.

În sfârșit știința începe să demonstreze că gândurile negative, anxietatea, frica, relațiile disfuncționale afectează sănătatea fizică și nu permit corpului să-și activeze mecanismele de autoreglare și autovindecare.

Fiziologia emoției – cum anume influențează gândurile și emoțiile organismul?

Primul care apare este gândul. El generează o emoție. Vom lua, spre exemplu, frica. Putem să ne simțim extrem de înfricoșați gândindu-ne la epidemia de gripă, la gândul că partenerul ne poate părăsi, că ne putem pierde locul de muncă sau că nu suntem demni de iubire. Gândurile noastre sunt foarte puternice și produc efecte imediate în creier și în corp. Partea de creier care este responsabilă cu logica știe că aceste afirmații sunt doar niște construcții ale minții – partenerul e încă acolo, locul de muncă la fel. Pe de altă parte, însă, creierul reptilian (creierul vechi – responsabil cu emoțiile, instinctele și procesele subconștiente și involuntare) nu face nicio diferență între un gând abstract și o amenințare reală asupra vieții. Astfel că, pentru a supraviețui pericolului, indiferent dacă pericolul este reprezentat de un urs care ne urmărește sau o frică ipotetică precum cele menționate mai sus, apare răspunsul la stres care declanșează mecanismul de tip luptă sau fugi. Cu alte cuvinte, mintea pregătește corpul de luptă sau de fugă.

Ce se întâmplă atunci când creierul detectează un pericol?

Corpul este echipat într-un mod extrem de performant și inteligent cu două tipuri de mecanisme: mecanismele adaptative care ne asigură supraviețuirea și mecanismele de autoreglare care ne asigură echilibrul și vindecarea.

Când creierul detectează un pericol, transmite semnale corpului și oprește toate mecanismele de autoreglare și autovindecare, sistemul imunitar și tot ceea ce nu-i folosește în acea stare de urgență. Astfel economistește resurse și poate să se concentreze pe pregătirea de luptă sau fugă. Începe secreția hormoni de stres care cresc pulsul, tensiunea arterială și contractă mușchii. Crește cantitatea de acid din stomac și scade cea de enzime digestive – cine are nevoie de digestie când trebuie să supraviețuiască?, iar sistemul reproducător este reprimat complet – sexul este un lux când te confrunți cu un pericol care îți amenință viața.

Ce se întâmplă atunci când pericolul dispare?

Creierul oprește secreția de hormoni de stres și începe să secrete hormoni vindecători precum oxitocina, dopamina, endorfinele care relaxează întregul organism. Toate organele își reiau funcțiile normale. Această reacție este răspunsul la relaxare și vine să contrabalanseze răspunsul la stres. Corpul intră în stare de funcționare normală în care toate organele funcționează exact cum trebuie, abia atunci când este în stare de relaxare și nu de stres.

Prima dată când am aflat informația asta am avut nevoie să recitesc, nu-mi venea să cred. Dacă simt des anxietatea pentru că mă năpădesc frecvent gândurile negative corpul meu este tot timpul în stare de stres? Adică sistemul imunitar nu mai funcționează optim? Sau cel digestiv? Sau cel reproducător? Creierul meu crede că există un pericol care mă amenință și îmi menține corpul pregătit de luptă? Menține crescute tensiunea arterială, acidul din stomac și mușchii contractați? De-asta m-am confruntat cu viroze respiratorii repetate și care se complicau, probleme digestive, tensiune crescută? Pentru că nu mă simțeam în siguranță? Poate fi acesta motivul bolilor cronice pe care majoritatea oamenilor le au? A sistemului imunitar scăzut? Ei bine, da! Ba mai mult, conform studiilor, oamenii care nu își iau pauze și vacanțe au de trei ori mai multe șanse să aibă probleme cu inima. Oamenii fericiți trăiesc cu minim șapte ani mai mult decât cei nefericiți. Un pesimist are cu 77% mai multe șanse să aibă probleme cu inima decât un optimist.

Instinctul de supraviețuire este extraordinar, felul în care corpul se pregătește de atac este genial atunci când ne amenință un pericol. Pentru creier, însă, pericol înseamnă și frica, anxietatea, furia, frustrarea. Creierul nu face distincția între un pericol ipotetic și un pericol real. Studiile arată că trăim oricum peste 50 de situații zilnic în care apare răspunsul la stres. Iar dacă suntem pesimiști, deprimati, nefericiți sau într-o relație toxică, numărul acestora se dublează.

Ce facem, totuși cu emoțiile negative?

Putem să fugim de orice, însă niciodată de ceea ce se află în noi. Emoțiile de toate felurile sunt sănătoase, sunt firești, sunt forma prin care psihicul nostru ne trimite mesaje. Este firesc să simțim tristețe, bucurie, frică, entuziasm, anxietate, încântare, furie, ușurare. Emoțiile sunt o formă de energie. Exact așa cum simțurile noastre ne atenționează să ne îmbrăcăm când e frig, să ieșim la aer dacă simțim un miros ciudat, să fugim sau să acționăm dacă vedem flăcări, psihicul ne transmite mesaje prin emoții. Sănătos pentru noi și pentru cei din jurul nostru este să învățăm să descărcăm această formă de energie fără să ne facem rău nouă sau lor. Avem nevoie să le recunoaștem, să ne permitem să le simțim, să le lăsăm să ne învețe și să le lăsăm să plece. Pentru că noi suntem mai mult decât emoțiile noastre. Nu suntem anxioși, ci simțim anxietate, nu suntem bucuroși, ci simțim bucurie, nu suntem fricoși, ci simțim frica. Recunoscându-le, le putem controla. Luptând împotriva lor vor face ori implozie, ori explozie – ori ne vor consuma pe noi, ori pe cei din jur. Instrospecția este extrem de utilă în fiecare moment al vieții noastre. Cum mă simt acum? Ce mă nemulțumește? Ce nevoi nu îmi sunt îndeplinite? Să privim mereu înspre noi, nu înspre soț, copii, vecini sau colegi. De ce mă irită comportamentul celuilalt? Ce anume trezește în mine? Tristețe? Furie? Dezamăgire? Cine s-a mai comportat așa cu mine? Genul acesta de întrebări ne pot învăța foarte multe despre noi. Plânsul ajută mult. Respirația. Aromaterapia. Meditația. Scrisul. Sportul. Vorbitul despre propriile sentimente cu cineva care știe să asculte. Și cel mai mult, psihoterapia cu un psihoterapeut cu care rezonăm.

Gândirea pozitivă – prieten sau dușman?

Pozitivismul dus la extrem este la fel de periculos precum negativismul. Gândirea pozitivă în orice situație, inclusiv în cele în care simțim tristețe sau anxietate, înseamnă tot o reprimare a emoțiilor. Viața echilibrată este cea în care omul își respectă emoțiile. Pe cele negative le recunoaște, le simte și le descarcă într-un mod sănătos, iar pe cele pozitive le trăiește cu recunoștință. Manifestul meu pentru echilibru se aplică foarte frumos și în acest domeniu. Nu sunt fan extreme. Astfel că validez gândirea pozitivă în viața de zi cu zi în sensul în care cred că este important să avem încredere că orice ni se întâmplă, chiar și ceea ce pare greu de gestionat, are rolul să ne învețe ceva. Cred că schimbarea perspectivei înseamnă gândire pozitivă: de la “de ce mi se întâmplă mie asta?” la “ce am de învățat din această situație?”. Dar dacă mă confrunt cu o situație care îmi provoacă tristețe sau furie, iar eu mă “amăgesc” cu afirmații pozitive de genul “sunt fericită”, îmi reprim tristețea sau furia. Nu, în acel moment mă simt furioasă, nu simt nicio fericire. Sau mă simt tristă și vreau să plâng. Ei bine, plâng. Las emoția să mă învețe, apoi să se stingă. Ulterior pot exersa gândirea pozitivă. Încrederea. Dragostea.

Creierul nostru este înclinat în mod natural înspre negativ. Gândirea negativă și scenariile catastrofale generatoare de anxietate ne sunt foarte la îndemână, sunt un soi de pilot automat al creierului. Mai mult, contează mediul în care am crescut. Dacă nu ne-am simțit în siguranță, dacă ni s-a spus că viața e grea, că oamenii sunt răi, că “afară” e un loc periculos sau alte asemenea, am învățat să ne așteptăm mereu la rău. Iar asta ne ține cu garda sus. În frică și stres. Credințele de acest gen adânc înrădăcinate în subconștientul nostru se vor materializa mereu în viața noastră. În primul rând din loialitate pentru cei care ne-au crescut. Și din loialitate pentru noi. Pentru că suntem ceea ce credem că suntem. Sau ceea ce ni s-a spus că suntem.

Gândirea pozitivă se învață. Este nevoie de efort pentru a-ți antrena creierul să facă schimbul – de la frică la iubire, de la frică la încredere, de la frică la curiozitate și entuziasm. Cel mai util exercițiu este cel al recunoștinței. Un jurnal al recunoștinței schimbă, la propriu, felul în care gândim și percepția noastră asupra vieții. La fel și meditația și aromaterapia. Iar eu despre aromaterapie vreau să vă povestesc. 😉

Cum îți pot fi uleiurile esențiale de folos?

Aromaterapia te poate ajuta să-ți antrenezi creierul către pozitiv. Nu face minuni, însă te poate pune în contact cu acea parte din tine care știe să se bucure, să trăiască cu entuziasm, să se descarce când e cazul și să aibă încredere că viața se întâmplă pentru tine și nu împotriva ta.

Din fericire, știința a început să demonstreze ceea ce s-a transmis din generație în generație. Studiind și citind despre uleiuri esențiale m-a fascinat un lucru în mod special: la majoritatea uleiurilor pe care s-au făcut studii m-am confruntat cu o confirmare venită din partea cercetătorilor a beneficiilor despre care se știa de multă vreme. Exemplul meu preferat este uleiul de geranium care prin anii 1800 era prescris pentru tratamentul anxietății, iar în medicina tradițională chineză este considerat dintotdeauna un ulei profund calmant pentru nervi și anxiolitic. Recent au apărut și studiile care îi demonstrează aceste efecte – este demonstrat faptul că are proprietăți anxiolitice, calmante, hipotensive și vasorelaxante.

Este important să facem distincția între cele două tipuri de efecte pe care uleiurile esențiale le au asupra organismului – efectele farmacologice și cele psihologice.

Din punct de vedere farmacologic, nu este diferență în acțiune între uleiurile esențiale și orice altă substanță chimică, de sinteză sau naturală. Nu există medicament sau remediu care să echipeze corpul cu vreun mecanism pe care acesta să nu îl aibă deja. Toate acționează la fel – pe simptom. Activează sau dezactivează un proces, dar nu înlătură cauza. Acționează pe simptom și susțin corpul în vindecare.

Uleiurile devin speciale când vorbim despre efectele psihologice – care sunt subiective și au legătură cu percepția noastră asupra substanței și aromei. Uleiurile esențiale sunt o colecție de molecule atât de mici încât se volatilizează (singurele produse din plante care se volatilizează și au asigurată calea cea mai rapidă către creier).

Olfacția sau simțul mirosului este cel mai primitiv simț al nostru. În acest context, conform biologilor, primitiv înseamnă sofisticat. Este simțul cel mai vechi și care a avut cel mai mult timp să se perfecționeze. Este, cu siguranță, simțul cel mai subestimat, iar acest lucru se întâmplă pentru că nu înțelegem pe deplin cum funcționează și felul în care ne influențează viața. Informația venită prin intermediul celorlalte simțuri are nevoie de 4-5 conexiuni neuronale până să ajungă să fie percepută. Informația care vine prin simțul mirosului, în schimb, are nevoie de doar două conexiuni, având acces direct și țintit. Este Interesant și unde ajunge informația prin simțul mirosului, nu doar cum: direct la partea din creier care este responsabilă cu emoțiile, instinctele, procesele subconștiente și involuntare – creierul reptilian, vechi adică.

Cu alte cuvinte, atunci când aroma unui ulei esențial ajunge la tine, impactul acesteia nu ajunge să fie procesat de către mintea conștientă. Îți influențează starea de spirit, cogniția, fiziologia și comportamentul după cum studiile demonstrează, înainte ca tu să poți conștientiza acest lucru.

Ce spune știința?

Plantele au efecte asupra stării noastre de sănătate, iar uleiurile esențiale cu atât mai mult pentru că ele sunt procesate și de minte, nu doar de corp. Eu nu mai am de multă vreme nevoie de studii pentru a-mi confirma puterea uleiurilor esențiale asupra psihicului, însă mă bucur că acestea există și merită să menționez câteva exemple:

• Linalolul – un compus care se găsește în Lavandă, Salvie și alte uleiuri esențiale a redus anxietatea, comportamentul agresiv și a crescut interacțiunea socială.
• Uleiul de Ylang Ylang are un efect de “armonizare” scăzând presiunea arterială și pulsul. De asemenea, o combinație între Ylang Ylang, Bergamotă și Lavandă are efect profund calmant și scade dramatic răspunsul psihologic la stres.
• Există o grădină experimentală la o universitate din Viena în care cercetătorii au reușit să demonstreze felul în care aroma florilor a indus o stare de calm și-a îmbunătățit considerabil starea de spirit. Același experiment a fost realizat și noaptea pentru a elimina impactul vizual, iar rezultatele au fost identice.
• Uleiurile de Lavandă și Geranium au redus cu mult nivelul anxietății la pacienții internați într-o clinică de psihiatrie.
• Uleiul de Bergamotă a indus emoții și stări pozitive în cazul pacienților din sala de așteptare a unui centru medical.

“Majoritatea studiilor precum și experiența clinică au indicat că diverse uleiuri esențiale precum lavandă, lămâie, bergamotă ajută la ameliorarea stresului, anxietății, depresiei și a altor tulburări de dispoziție. În special inhalarea uleiurilor esențiale poate comunica semnale către sistemul olfactiv și poate stimula creierul să secrete neurotransmițători precum serotonină și dopamină, reglând astfel starea de spirit.”

Lv XN¹, Liu ZJ, Zhang HJ, Tzeng CM, Universitatea Xiamen din China, Aromaterapia și sistemul nervos central.

Uleiurile esențiale nu fac magie. Au, însă, un potențial extraordinar în a stimula creierul să secrete neurotransmițătorii care ne dau o stare de bine și ne țin departe de gândurile negative. Fiind echilibrați și pozitivi nu vom lupta cu emoțiile noastre, exact cum nu luptăm cu gravitația. O situație stresantă reală, care, cel mai probabil, va scoate la lumină emoții negative va fi gestionată în mod sănătos. Emoțiile vor fi descărcate, nu reprimate. Uleiurile esențiale ne susțin în cultivarea unei stări de încredere și optimism și ne pot oferi mult confort în eliberarea emoțiilor.

Cu drag de voi,
Ada

Resurse

• Mind over Medicine – Scientific Proof that You can Heal Yourself, Lisa Rankin
• Fragrance and Wellbeing, Jennifer Peace Rhind
• Bagetta G, Morrone LA, Rombolà L, Amatea, D, Russo R, Berliocchi L, Sakurada S, Sakurada T, Rotiroti D, Corasaniti MT (2010) Neuropharmacology of the essential oil of bergamot.
• Buchbauer, G., Dietrich, H., Karamat, E., Jirovetz, L., Jager, W., and Plank, C. (1991) Aromatherapy: evidence for sedative effects of the essential oil of lavender after inhalation.
• Perry, N. and Perry, E. (2006) Aromatherapy in the management of psychiatric disorders: clinical and neuropharmacological perspectives.
• Hwang, J.H. (2006) The effects of the inhalation method using essential oils on blood pressure and stress responses of clients with essential hypertension.
• Sandra T., Weber Eva Heuberger,. The Impact of Natural Odors on Affective States in Humans.

Un alt mit frecvent întâlnit în aromaterapie!

Nu, dacă nu îți place cum miroase un ulei, lasă-l deoparte. Miroase-l peste ceva timp, s-ar putea să te surprindă! Folosește ce îți place și îți cade bine. Aromaterapia este artă și ca orice formă de artă, are în ea mult bine, plăcut, confortabil. Chiar și-atunci când trezește în noi emoții puternice, grele vine și ne oferă sprijinul de care avem nevoie. Aromaterapia trebuie să-ți cadă bine, atunci e făcută cum trebuie. Aromele se savurează, se îndrăgesc. Hrănește-te cu ele!

Uleiurile esențiale ne pot ajuta la procesarea emoțiilor. Acest mit a pornit de la ideea conform căreia, dacă nu îți place cum miroase un ulei, există ceva în tine ce nu poți accepta, ce nu poți procesa. Evident, uleiul respectiv poate deveni util dacă privim din această perspectivă. Însă, atât timp cât tu nu poți să procesezi anumite emoții, înseamnă că nu ești pregătit pentru ele. Repet, revin-o la uleiul cu pricina din când în când. Ai încredere în tine, dă-ți timp, fără presiune.

Una dintre clientele noastre a pus foarte frumos în cuvinte felul în care își alege uleiurile, dar și de ce își ascultă intuiția.

“Cred și eu că este un mit și chiar unul nasol. Ideea asta te face să nu ai încredere în tine și în percepțiile tale. Dacă mai ai și un fond anxios și o percepție de sine deformată, cu atât mai tare te derutează. Pe mine m-au atras câteva uleiuri fara să citesc despre ele inițial. După ce m-am informat am înțeles ce mă atrage la ele și mi le-am comandat. Din 9 uleiuri luate, nu e unul care să nu-mi placă”. Ruxandra

Cu drag de voi,

Ada