Etichetă: pets

Toxicologia uleiurilor esențiale în raport cu animalele

Majoritatea animalelor de companie au simţurile olfactive și senzorii dermali mai sensibili în comparație cu oamenii. Din acest motiv uleiurile esențiale trebuie folosite cu precauție dacă avem animale de companie în casă.

Aromateria nu încurajează folosirea internă a uleiurilor esenţiale decât sub supervizarea directă a unui medic specialist terapeut. Aceast aspect este valabil şi pentru animale. De asemenea, în cadrul articolelor noastre am rugat consumatorii să nu aplice uleiurile esenţiale nediluate pe blana sau pielea animalelor deoarece nu există foarte multe studii cu privire la interacţiunea acestora cu corpul animalelor. Pentru a înţelege în ce măsură pot fi uleiurile esenţiale periculoase pentru animalele de companie trebuie să înţelegem puţină toxicologie.

Toxicologia este ştiinţa care studiază otrăvurile, inclusiv proprietăţile chimice ale acestora, identificarea lor și efectele biologice. Toxicologia se ocupă și cu studiul tratării condiţiilor de boală survenite în urma intoxicării. (Hooser, Khan 2018)

Substanţa toxică este orice “solid, lichid sau gaz care introdus sau aplicat pe corp poate afecta homeostazia organelor sau ciclul vieţii celulelor acestuia prin propriile sale calităţi inerente fără să acţioneze mecanic sau în funcţie de temperatură”. (Petterson Talcot 2013). Ceea ce vrea să ne spună această definiţie este că o substanţă toxică începe să “strice” un organ din corpul nostru fără să fie necesar să intre în contact cu o altă substanţă din corp, să se depună pe un organ specific sau să fie o temperatură potrivită pentru ea. Substanţa toxică prin prorietăţile ei produce efecte.

Trebuie făcută o distincţie clară între: toxic, toxicitate şi intoxicaţie. Termenul de toxic descrie efectele substanţei toxice (Petterson Talcot 2013). De exemplu, efectul toxic al uleiului esenţial de arbore de ceai este hepatotoxicitatea (Wismer, Means 2018). Prin toxicitate se înţelege cantitea sau dozajul unei substanţe toxice care va produce efecte observabile (Wismer, Means 2018). În cazul substanţei x, nivelul de toxicitate este 3ml/kilocorp pentru iepuri. Să zicem că una din efectele substanţei x ar fi disfuncţii hepatice – dacă un iepure de 4 kilograme va consuma 12 ml din substanţa x vor rezulta disfuncţii hepatice. Intoxicaţia se referă la rezultatele vizibile în organ, corp produse de substanţa toxică. (Petterson Talcot 2013).

Dozajul. Conform Peterson şi Talcot, o substanţă sau un compus poate fi nutrient, medicament sau otravă, dozajul acesteia face diferenţa. Dozajul conform căruia se stabileşte toxicitatea unui produs în cazul animalelor se măsoară diferit în funcţie de mărime, rasă, specie, dar în general este exprimată în miligrame sau grame/kilocorp.

Toxicitatea unui compus variază în funcţie de felul expunerii la acesta: oral, dermal, nazal, intravenos, intraperitoneal, subcutanat. Cele mai puternice sunt canalele intravenoase, intraperitoneale şi intrapulmonare (aici vorbim de pătrunderea substanţei nediluate în plămân nu de inspirarea vaporilor).

Datorită multitudinii de specii de rase şi a cercetărilor puţine, substanţele care au compuşi care sunt consideraţi toxici primesc un indicator LD- median lethal dosage, care se referă la cantitatea de produs care în termen de 7-10 zile poate duce la deces. În funcţie de cifra de la baza acestui indicator se poate stabili rata de deces. Spre exemplu, la o valoare de 4mg/kilocorpLD 50  la ingerare, acest indicator arată că la ingerarea a 4mg per kilocorp a substanţei, 50% din animalele care au ingerat acea cantitate vor deceda. (Peterson 2013 )

În cazul animalelor, cele mai frecvente expuneri la toxine au loc pe cale orală şi dermală. (Wismer, Means 2018). Aceste rute întârzie absorţia subtanţei şi înseamnă o expunere la substanţa toxică pentru o perioadă mai lungă de timp. Asta înseamnă că o doză de substanţă toxică amestecată în mâncare şi consumată treptat de-a lungul unei perioade de 24 de ore poate cauza o toxicitate mai mică decât aceeaşi doză consumată într-o singură porţie. (Hooser, Khan 2018)

Efectele substanţei toxice în corp pot fi diverse, acestea se pot agrava în situaţia în care există afecţiuni anterioare, disfuncţii ale anumitor organe. O afecţiune mai veche sau nedescoperită a ficatului sau a rinichilor nu va permite eliminarea toxinelor din corp şi prin urmare chiar şi o cantitate care nu este periculoasă va putea deveni un risc de intoxicaţie pentru acel animal. (Peterson 2013)

Este foarte important de specificat faptul că studiile şi nivelul de toxicitate se referă în general la cantităţi nediluate care intră în corp pe căi orale, dermale, intravenoase etc. Nu există studii referitoare la difuzarea uleiurilor esenţiale, studiile vorbesc de interacţiunea directă cu substanţa nediluată oral sau dermal. În cazul vieţii acvatice (animalele care trăiesc în apă) indicatorii prezentaţi mai sus se referă la cantitatea de substanţă nediluată care ajunge în apa în care trăieşte animalul respectiv.

Am creat o secţiune cu compuşii uleiurilor esenţiale care pot fi periculoși pentru animale. Aceşti compuşi sunt toxici doar dacă sunt ingerați sau ajung pe pielea animalului în formă nediluată. Asta nu înseamnă că difuzarea unui ulei care conține compusul respectiv nu poate crea anumite reacţii alergice sau de intoleranţă la animal, dar nu putem afirma nici că uleiul ar fi toxic difuzat. Mai jos veți găsi un tabel cu uleiuri esenţiale pe care să nu le folosiţi în preajma animalelor de companie, bazat pe informaţiile din studiile existente şi pe cercetările privind substanţele toxice pentru animale.

Compuși chimici care se găsesc în mod natural în uleiuri esențiale și au potențial toxic pentru animale.

Următorii compuşi pot cauza toxicitate la animalele de companie daca sunt ingerate sau ajung pe pielea, blana animalelor în formă 100% pură și nediluată. În cazul animalelor acvatice acești compuși sunt toxici dacă ajung nediluați în apă. Pentru păsări prezintă un risc ridicat de toxicitate deoarece acestea au un sistem respirator foarte sensibil. Lista compuşilor este creată pe baza informaţiilor obţinute din protocoale şi măsuri de protecţie şi siguranţă a animalelor: Pet Poison Control, ASPCA, Tierschutzbund, DSVSA. Această listă nu este una exhaustivă.

Listă compusi naturali toxici (compus pur 100% inhalat, ingerat sau contact direct și nediluat cu pielea):
– lynalyl acetate, d-limonene, linalool, germacrene, geranyl acetat, methil benzoat, geraniol, methyl salicylate, 1.8-cineole, terpinen 4 ol, benzyl benzoate, camphene, alpha pinene, beta pinene, eugenol, beta myrcene

Uleiuri esențiale cu potențial toxic pentru animale – tabel

Tabelul de mai jos indică uleiurile esenţiale care pot avea efecte toxice pentru animalul de companie. Ingerarea şi contactul direct cu pielea sau blana animalului a acestor substanţe poate duce (în anumite cantităţi) chiar şi la decesul animalului. Inhalarea uleiurilor esenţiale din tabelul de mai jos poate provoca iritaţii respiratorii sau insuficienţă respiratorie la anumite animale. Găsiți, de asemenea și câteva infomaţii importante cu privire la anumite rase mai sensibile. Informaţiile au fost colectate din bibliografia menţionată, din rapoartele de toxicologie americane şi pe baza protocoalelor de siguranţa animalelor.

În jurnalul de toxicologie pentru animale mici (2018) Wismer şi Means prezintă efectele pe care anumite uleiuri esenţiale le pot avea asupra animalelor mici dacă acestea sunt ingerate sau aplicate topic. La ingerarea unei cantităţi cuprinse între 2-5g de ulei esenţial per kilocorp pot apărea următoarele semne: diaree, vomă şi încetinirea funcţiilor sisemului nervos central. La aplicarea dermală apar semne de ataxie, slăbiciune musculară şi comportamente anormale. Inhalarea pură a anumitor uleiuri în cantităţi mari poate duce la pneumonie aspiraţională.

Tabelul nu este unul exhaustiv.

Atenţie specială trebuie acordată câinilor din rasele: Labrador, Golden Retriever, Chihuahua, Beagle şi Pitbull deoarece au o sensibilitate olfactivă mai mare şi sunt predispuşi la boli ale aparatului respirator.

Pisicile din rasele: Persană, Sphynx, Albastru de Rusia, Birmaneză au o sensibilitate hepatică mai mare decât celelalte rase, prin urmare toxinele vor fi mai greu de prelucrat şi pot creşte efectele toxice în corpul pisicii.

Manifest pentru responsabilitate.

Ştim că animalele fac parte din familia voastră şi că sunt membri importanţi ai acesteia. În acelaşi timp ştim că uleiurile esenţiale pot aduce beneficii în vieţile voastre şi că ultimul lucru pe care vi-l doriţi este ca ceva ce vă face bine să fie periculos pentru ei.

Deşi cunoaştem efectele toxice ale unor compuşi chimici asupra corpului animalelor (atunci când sunt ingerate sau intră în contact direct cu pielea), nu putem ştii exact ce efecte are difuzarea unui ulei esenţial asupra acestuia, mai ales pentru că efectele uleiurilor esenţiale sunt subiective şi depind de corpul fiecăruia. Cu toate acestea, riscul de intoxicaţie este unul real, aşadar sunt necesare măsuri de siguranţă.

Există testimoniale, clipuri în social media şi grupuri pe Facebook care arată efectele unor uleiuri esenţiale asupra anumitor animale. Acestea sunt reale, sunt rezultatul folosirii uleiurilor esenţiale, dar din păcate sunt exemple puţine cu factori necontrolaţi care nu ne permit să tragem concluzii. Ne determină, însă, să tragem un semnal de alarmă și să vă îndemnăm către precauție și responsabilitate. Din păcate, bibliografia existentă este limitată, iar rapoartele de toxicologie se fac pe baza unor situaţii de intoxicare orală, prea puţin pe difuzare.

Sfatul nostru este să folosiţi difuzarea cu precauţie în camerele unde stau animalele de companie, să lăsaţi o uşă deschisă pentru ca animalul să aibă posibilitatea să părăsească încăperea dacă simte disconfort. De asemenea, difuzorul să fie plasat într-un loc unde animalul nu are acces. Dacă aplicați uleiuri esenţiale pe pielea dumneavoastră şi vă jucaţi cu animalul, urmăriţi reacţiile acestuia sau amânaţi interacţiunea până la 30-60 minute după aplicare.

Vă sugerăm ca la următoarea vizită la veterinar să listaţi un raport GC/MS pentru uleiurile folosite în locuinţă şi să întrebaţi dacă vreunul dintre compuşii acestuia poate prezenta un pericol la difuzarea în încăpere.

Bibliografie

• Small Animal Toxicology, 2013, E. Peterson, P. Talcott, Missouri, ed. Elsevier
• Toxicology of newer insecticides in small animals, 2018, Wismer, Means, Phyladelphia, ed. Elsevier
• Common Toxicologic Issues in Small Animals, 2018, Hooser, Khan, Phyladelphia, ed. Elsevier
• Bunăstare animală şi farmacovigilenţă ANSVSA (Autoritatea naţională sanitară veterinară şi pentru siguranţa animalelor)
• ASPCA – Is the lastest home trend harmful to your pet?
• Lista plantelor toxice pentru animale (câine, pisică, cal)
• Semne de intoxicaţie la pisici şi câini