Articole

În prima parte a acestui articol am vorbit despre subiecte foarte controversate în lumea aromaterapiei, precum felul în care sunt vândute uleiurile esențiale, ingestia acestora, aplicarea lor pe piele în formă nediluată, siguranța copiilor, a femeilor însărcinate și a celor aflați sub supraveghere medicală. Continuarea este despre “gradul terapeutic”, exagerarea proprietăților uleiurilor esențiale și câteva concluzii personale.

Mirajul „gradului terapeutic”

Foarte des auzim despre uleiuri esențiale cu grad terapeutic sau uleiuri certificate cu grad terapeutic. Consultanții foarte îndrăgostiți de uleiurile pe care le vând sunt convinși că ale lor sunt cele mai bune deoarece sunt certificate cu grad terapeutic.

Ce spun aromaterapeutii?

Oricât de tranșant și dur ar suna, termenul de „grad terapeutic” nu există. Pentru ca acest termen să aibă valoare, ar trebui să existe o organizație abilitată să confere grade terapeutice, să clasifice uleiurile, etc. Dar această organizație nu există. Așadar, „gradul terapeutic” este marketing pur. Cu sigurantă este mult mai tentant să cumpărăm uleiuri esențiale „certificate (de către cine?) cu grad terapeutic” decât uleiuri esențiale pure pe care să le folosim în scop terapeutic. Lucrurile sunt simple: nu există uleiuri esențiale cu grad terapeutic și nu există standarde de calitate și de clasificare în aromaterapie. Mai multe aici.

Este mult mai tentant să cumpărăm uleiuri esențiale „certificate (de către cine?) cu grad terapeutic” decât uleiuri esențiale pure pe care să le folosim în scop terapeutic.

Lucrurile sunt clare, însă: nu există uleiuri esențiale cu grad terapeutic și nu există standarde de calitate și de clasificare în aromaterapie.

Există oare un ulei pentru orice?

Google oferă în câteva secunde uleiul esențial potrivit pentru orice afecțiune. Companiile MLM nu au nevoie să investească în reclamă, nu trebuie să facă afirmații pe care să și le asume și pentru care să poată fi trași la răspundere. Consultanții sunt cei care fac asta (trebuie recunoscut faptul că aceste companii au o strategie absolut genială prin care își motivează consultanții) și astfel, lumea virtuală a ajuns să fie plină de informații care transmit un singur lucru: există un ulei pentru orice!

Ce spun aromaterapeutii?

Ideea de la care a pornit această afirmație este una cu care toată lumea este de acord: aromaterapia are capacitatea de a reechilibra organismul și astfel, efectele îi sunt pe toate planurile. Însă, de la această idee și până la cea de mai sus, calea este lungă. Poți oferi suport imunitar și emoțional cu ajutorul aromaterapiei în orice afecțiune, dar nu poți spune că orice se poate rezolva cu uleiuri esențiale.

Acest lucru este deranjant pentru aromaterapeuti deoarece este o afirmație nerealistă care va pune pe gânduri orice om care gândește rațional, crescandu-i scepticismul sau făcându-l să aibă așteptări nerealiste.

O mare problemă o reprezintă interpretările eronate (în mod voit sau nu) ale unor studii. Veți auzi, cu siguranță că uleiul esențial de Tămâie face minuni împotriva cancerului. Veți citi articole, veți fi trimiși către studii care demonstrează potențialul extraordinar al acestui ulei (care este, de altfel, absolut minunat :) ).

Tămâia- rășină obținută din diferite specii de copaci din familia Boswellia- conține compuși chimici numiți acizi boswellici. Acești compuși sunt considerați de către cercetători ca având potențial promițător în tratarea diferitelor tipuri de cancer.

Problema este că uleiul esențial de Tămâie (lichidul obținut prin distilarea rășinii de Tămâie) nu conține deloc acid boswellic. Explicația este simplă: moleculele de acid boswellic sunt pur și simplu prea mari și grele pentru a putea fi extrase cu ajutorul distilării. Acidul boswellic se găsește în proporție de cel puțin 65% în extracte, nu în uleiurile esențiale.

Exemplul de mai sus este un caz clasic de manipulare neintenționată. Consultanții se lasă vrăjiți de niște studii pe care nu știu să le interpreteze și răspândesc vestea că uleiul lor de Tămâie tratează cancerul. Iar asta, pentru aromaterapeuti este extrem de trist!

Conform lui Tisserand, lucrurile pot deveni chiar periculoase, deoarece uleiurile esentiale au proprietatea de a ne proteja celulele și exact asta vor face și cu celulele canceroase. Oare câți dintre consultanți spun clienților să nu folosească uleiuri esențiale înainte, în timpul și după chimioterapie? Din păcate nu o spun pentru că nu au de unde să știe aceste lucruri.

Concluzii

Sper ca această analiză să vă ajute să faceți alegeri corecte. Uleiurile companiilor de tip MLM sunt, cu siguranță, pure și bune, precum multe alte uleiuri de pe piață. Dezavantajul lor este prețul mult mai mare decât cel corect. Pentru cei care vor să înregistreze venituri din asta, cei cărora le plac sistemele de acest fel și li se potrivesc, este afacerea ideală. Singura condiție care trebuie să existe este încrederea în companie, lucru care mie mi-a lipsit.

Acum sunt în tabăra aromaterapeutilor, însă multă vreme am fost și eu consultant și știu sigur că și în doTERRA și în Young Living există și consultanți conștienți, care acordă atenție părții de siguranță, care nu fac recomandări periculoase, care nu vând cu orice preț. Dacă vrei să folosești produsele celor două companii, te rog caută un astfel de consultant! Există, îți promit! Verifică orice informație primești, citește și educă-te! Nu lăsa consultantul să fie responsabil pentru alegerile tale!

Am fost foarte tentată să spun că toți consultanții sunt inconștienți și fac recomandări periculoase. Știam și atunci, știu și acum că au cele mai bune intenții, chiar și cei care îți vor spune să aplici un blend precum Breathe pe pieptul copilului tău de un an. Habar nu au că pot face rău. Singura lor greșeală este că au încredere maximă în compania lor și nu pot fi acuzați pentru asta. Având în vedere faptul că dorința mea cea mai mare este ca uleiurile esențiale să ajungă la oameni educați și conștienți, am ajuns la concluzia că îmi doresc să creez punți de comunicare între noi și ei, cu blândețe și fără critici.

Așadar, dacă ești consultant, te rog să fii unul corect, responsabil, educă-te din mai multe surse, nu doar din cele care îți sunt puse la dispoziție, verifică informațiile primite și nu uita că sunt oameni care au încredere în ceea ce le recomanzi!

Daca esti consumator de uleiuri esențiale vândute prin consultanți, te rog caută-l pe acela care nu te va lăsa sa bei ulei esențial in apă, care nu îți va face protocoale pentru ingestie și care va avea reguli speciale pentru copii. Fii un consumator educat și responsabil!

Ada

Resurse si link’uri utile

Bergamota. Sau cum să te ajuți să simți bucuria pură. Cu acest ulei am o relație incredibilă. L-am iubit din prima clipă. M-a ajutat în cele mai negre zile. Este absolut fascinant pentru mine. O combinație delicioasă între aromele florale și cele ale citricelor.

Uleiul de Bergamotă (Citrus bergamia) este exact gura de aer proaspăt de care toți avem nevoie câteodată. După ce m-am înscris la școala de aromaterapie, studiind fișa Bergamotei într-o zi extrem de grea și apăsătoare, am luat sticla din frigider pentru a-i simți aroma. Zis și făcut. De trei ori în zece minute. Știți voi acea senzație de apăsare, de nori gri care te sufocă? Eh, și știți ușurarea resimțită la ridicarea și disiparea acelor nori grei? Tocmai v-am descris efectul uleiului esențial de Bergamotă asupra mea. A fost magie pură. Am simțit ceva foarte greu ridicându-se de pe umerii mei. Câteva zile nu m-am mai putut despărți de aroma aceea care mi-a ușurat sufletul. Combinând-o cu uleiul esențial de Rozmarin, am găsit cea mai eficientă combinație pentru mine atunci când am nevoie de „refresh”.

Andrea Butje, cea de la care învăț eu despre aromaterapie, care are o experiență foarte vastă și o relație superbă cu fiecare ulei, spune că uleiul esențial de Bergamotă este cel mai valoros ulei pe care l-a folosit în practica ei pentru susținerea sănătății emoționale și a stării de bine.

Pe planul fizic, acest ulei poate fi folosit pentru:

Sănătate digestivă. Având proprietăți antispasmodice dovedite, este excelent pentru eliminarea crampelor abdominale și un remediu eficient pentru ușurarea digestiei.

Sănătatea aparatului respirator. Antispasmodic, anti-inflamator, antibacterian și antifungic- toate aceste calități îl recomandă în ameliorarea problemelor aparatului respirator.

Imunitate compromisă. În combinație cu alte uleiuri precum Tămâia, uleiul de Bergamotă este excelent în situații în care sistemul imunitar are nevoie de susținere.

Sistemul osteo-articular și muscular. Inclus în amestecurile pentru masaj, Bergamota ajută la reducerea tensiunii musculare și a durerii asociate acesteia. Este de mare folos și în sindromul piciorului neliniștit.

Pentru planul emoțional, uleiul esențial de Bergamotă este eficient ca și antidepresiv, susține sănătatea emoțională și este perfect pentru a reduce efectele stresului, precum și în hipertensiune. Este relaxant și calmant, ajută în procesul de eliberare a emoțiilor reprimate și poate să reducă insomniile și stările de anxietate.

În ceea ce privește caracterul uleiului esențial de Bergamotă (da, uleiurile esențiale sunt vii, au fiecare particularitățile lor și citind despre ele îți poți da seama dacă vă potriviți sau nu) se poate spune că este cel care te înviorează, îți dă speranță și entuziasm, este reconfortant, te înalță, te inspiră și-ți dă bucurie.

Profilul personalității

Bergamota este tânără, proaspătă, atentă cu cei din jur. Valerie Ann Worwood descrie foarte frumos acest tip de personalitate: „Sa fii în preajma unei Bergamote poate să-ți ofere la fel de multă bucurie cum ți-ar oferi o plimbare printr-un lan de floarea-soarelui de tipul celor care l-au inspirat pe Van Gogh.” Tinerețea și prospețimea Bergamotei nu este exprimată în ani, aceștia sunt irelevanti, ci se va simți în felul în care abordează viața. Cu siguranță că cei care au acest tip de prsonalitate se confruntă și cu lucruri negative în viață, dar niciodată nu uită de cele pozitive, de toată frumusețea și bucuria care este în jurul lor. Acest tip de personalitate este grijulie și plină de energie. Își aleg adesea meserii care necesită cantități mari de energie și entuziasm, ei fiind pozitivi și încrezători.

Și Bergamotele pot să sufere de depresie exact ca orice alt tip de personalitate. Pot ajunge destul de ușor la disperare atunci când lucrurile le scapă de sub control. Dar ei nu vor lăsa niciodată să se vadă cât de tristi sunt sau cât de mari le sunt problemele. Acesta este motivul pentru care putem auzi spunându-se despre ei că nu au nicio grijă. O altă frază pe care o putem auzi des atunci când vorbim despre o persoană care rezonează cu profilul personalității Bergamotei este: „Va fi bine, se va decurca, este puternic și nu lasă nimic, niciodată să îl doboare!”. Aceasta este, însă, doar aparența. Noi îi vedem tonici și plini de viață, vor fi mereu disponibili pentru noi, să ne ajute, să ne asculte, însă, de multe ori ei pot fi dărâmați psihic și emoțional.

„Bergamota apare în cameră zâmbitoare, luminoasă și fericită. Este echilibrată, iubește natura, are tact, este grijulie și imaginativă. Bergamota va vedea mereu ambele fețe ale unei probleme, iar asta o ajută să-și reechilibreze emoțiile și sentimentele.” (Viviene Lunny MD, aromaterapeut și formator)

Interesant de reținut!

Studiile vorbesc despre faptul că uleiul de Bergamotă inhalat impreună cu Ylang-Ylang și Lavandă, a redus nivelul de cortizol seric, presiunea arterială și stresul psihologic la pacienții cu hipertensiune arterială. Inclus într-un amestec pentru masaj, alături de Lavandă și Tămaie, Bergamota a ajutat la reducerea durerii și depresiei pacienților cu cancer.

Citeste si metode de inhalare si despre fototoxicitate (daca vrei sa pui acest ulei esential pe piele).

Vă doresc din suflet să ajungeți să iubiți cel puțin un ulei la fel de tare cum iubesc eu uleiul de Bergamotă. Și să vă construiți așa o relație cu el, încât să-i simțiți prezența, la propriu, să-i simțiți efectul în piept și-n suflet.

Să fie cu bucurie!
Ada Guțiu

Resurse

  • Andrea Butje, Aromahead Institute, Bergamot Datasheet
  • Bagetta G, Morrone LA, Rombolà L, Amatea, D, Russo R, Berliocchi L, Sakurada S, Sakurada T, Rotiroti D, Corasaniti MT (2010) Neuropharmacology of the essential oil of bergamot. Fitoterapia 81: 453-461- „Neurofarmacologia uleiului esential de bergamota.”
  • Chang SY (2008) Effects of aroma hand massage on pain, state anxiety and depression in hospice patients with terminal cancer. Taehan Kanho Hakhoe Chi 38: 493-502 (Article in Korean). Cited by Dobetsberger C, Buchbauer G (2011) Actions of essential oils on the central nervous system: an updated review. Flavour and Fragrance Journal 26 (5): 300- „Efecte ale masajului mainilor cu uleiuri esentiale asupra durerii, anxietatii si depresiei la pacientii cu cancer in stadiu terminal” (articol in limba coreeana citat in jurnalul de specialitate Flavour and Fragrance, articolul „Actiunile uleiurilor esentiale asupra sistemului nervos central”)
  • Citrus bergamia Risso Elevates Intracellular Ca2+ in Human Vascular Endothelial Cells due to Release of Ca2+ from Primary Intracellular Stores, articol disponibil aici.
  • Julia Lawless, “The Encyclopedia of Essential Oils”
  • Nerys Purchon, Lora Cantele, “The Complete Aromatherapy and Essential Oils Handbook for Everyday Wellness”
  • Valerie Ann Worwood, The Fragrant Mind

Ingestia uleiurilor esențiale este un subiect foarte sensibil și controversat. „Sunt naturale, ce rău pot să îmi facă?” este o întrebare pe care și-o pun foarte mulți, dar, din păcate, de obicei ea rămâne retorică.

Aș vrea să vă amintesc faptul că vorbim despre uleiuri esențiale pure, iar uleiurile esențiale pure, obținute din plante crescute în mediul lor cel mai favorabil, au proprietăți terapeutice (sau grad terapeutic cum umblă vorba prin târg ☺). Adică sunt foarte potente și concentrate.

Atunci când vorbesc despre ingestie, am tendința de a fi extrem de subiectivă și vehementă, din cauza tuturor informațiilor periculoase propagate pe internet și luate drept informații valoroase de persoane care încă nu știu ce înseamnă un ulei esențial. Astfel, pentru ca acest articol să fie unul obiectiv, valid și bine argumentat, mi-am ales ca sursă de inspirație un text scris de Retha Nesmith (aromaterapeut certificat) verificat și aprobat de Sylla Sheppard-Hanger de la Atlantic Institute of Aromatherapy și de Robert Tisserand, expert în aromaterapie și autorul cărții Essential Oils Safety (cea mai citată carte în materie de siguranță în aromaterapie).

Precizez faptul că eu mă specializez pe aplicare topică și inhalare, ingestia fiind o chestiune mult mai complicată care necesită cunoștințe aprofundate de farmacodinamică, farmacocinetică și tehnici de formulare adecvate. În plus, dacă mă întrebați pe mine, aromaterapia presupune prin definiție simțul mirosului. Ingestia uleiurilor esențiale nu mai este aromaterapie,  e medicină. Iar eu nu sunt medic.

În primul rând, este important să facem distincția între folosirea uleiurilor esențiale pentru condimentarea mâncărurilor și folosirea lor în scopuri de susținere a sănătății. Uleiurile esențiale se găsesc în mod natural în fructe, legume, ierburi și condimente, le consumăm zilnic. Însă cantitatea este una infimă, adunate ar fi aproximativ o picătură pe zi. În schimb, ingestia uleiurilor esențiale în scopuri medicale implică cantități mult mai mari și, astfel, se aduc în discuție probleme de siguranță care nu se aplică alimentelor pe care le consumăm în mod normal.

Ce sunt uleiurile esențiale am scris aici. Dar de ce este atât de controversată ingestia lor?

Robert Tisserand, în „Essential Oils Safety”, spune așa:

„Contactul cu substanțe cu potențial nociv este inevitabil. Acestea se găsesc în alimente, apă, aer, produse de curățenie, medicamente și articole de igienă, le întâlnim atât la locul de muncă, cât și acasă. Printre substanțele periculoase care se găsesc în alimentele consumate în mod frecvent, sunt glicozidele cianogenetice care se găsesc în sâmburii de mere și migdale, alcaloizii teratogeni (pot da malformații fătului) care se găsesc în cartofi, izotiocianatul de alil (substanță cu efecte antibacteriene demonstrate) care se găsește în hrean, varză, broccoli, acetaldehidă (este produsă de plante, ca parte a metabolismului lor și are proprietăți mutagene, ceea ce sugerează potențialul cancerigen; este, de asemenea, embriotoxică și teratogenă pentru animale). Cantitățile de astfel de substanțe toxice nu reprezintă un pericol în mod normal, deoarece organismul se descurcă cu ele, cu ajutorul procesului de detoxifiere și alte mijloace de apărare.”

Toate aceste substanțe, produse în mod natural de plante și consumate fără riscuri de către oameni, pot fi, însă, extrem de toxice luate în cantități mari. Aceeași situație este și cu uleiurile esențiale care se găsesc în mod natural în plante. Se spune că este nevoie de aproximativ 230 de kilograme de plantă pentru a obține aproape 1 kilogram de ulei esențial pur de mentă. Cantitatea este uriașă, vă dați seama așadar de ce sunt uleiurile esențiale extrem de concentrate. O picătură de ulei esențial de mentă este echivalentul a 26-28 căni de ceai de mentă.

Există anumiți compuși în uleiurile esențiale care pot fi toxici, iritanți sau sensibilizanți, dacă acel ulei este folosit în doze mari. E adevărat că sunt puțini oameni care ingerează uleiurile în cantități atât de mari, dar este important să știm exact despre ce este vorba.  Doar pentru că un ulei este 100% pur și natural, nu înseamnă că nu ne poate face rău. Această discuție nu este despre puritate, ci despre siguranță. Importante pentru siguranță sunt și puritatea, adică uleiul să nu fie adulterat, dar și compușii naturali din acel ulei și cantitatea pe care o consumăm. Spre exemplu, o linguriță ingerată de ulei esențial de eucalipt sau de wintergreen poate fi fatală unui copil. Din acest motiv, este extrem de important să păstrăm uleiurile esențiale în locuri la care copiii nu au acces.

Atunci când punem un ulei esențial diluat pe piele, se absoarbe aproximativ 10% din el (asta dacă nu folosim metode să îi creștem absorbția, mai multe aici), dacă îl inhalăm – se absoarbe aproximativ 75% din el, iar dacă îl înghițim se absoarbe în proporție de aproximativ 95%. Fiind atât de concentrate, uleiurile esențiale au efecte minunate aplicându-le pe piele și inhalându-le, chiar dacă nu se absorb în totalitate. Ingestia ar trebui să fie o chestiune de ultimă opțiune, în situații grave, când beneficiile sunt mai mari decât risucrile și ar trebui făcută doar sub supraveghere de specialitate.

O altă problemă este aceea a posibilei interacțiuni dintre unele uleiuri esențiale și unele medicamente. Există multe interacțiuni cunoscute și studiate, dar există și multe despre care încă nu se știe. Una dintre cele cunoscute este interacțiunea dintre uleiurile esențial de wintergreen și oregano și medicamentele anticoagulante. Sau cea dintre medicamentele contra diabetului și uleiul esențial de fenicul și cel de oregano. Nu sunt multe uleiuri esențiale despre care se știe că interacționează cu medicamentele, dar este bine să știm despre ele.

Există păreri între cele avizate, care spun că un consum prea mare de uleiuri esențiale poate cauza probleme ficatului. Sunt multe discuțiile în acest sens și nu știm care este cantitatea de ulei esențial care ne poate provocă probleme, dar este cert faptul că orice înghițim este procesat de ficat și, repet, uleiurile sunt concentrate și au efecte puternice  și asupra acestui organ.

Toate aceste riscuri cresc enorm atunci când vorbim despre copii, vârstnici și femei gravide. Există uleiuri care sunt total interzise în sarcină și altele care trebuie folosite cu precauție pentru a nu risca să fie afectată dezvoltarea fătului în niciun fel.

Foarte multe aspecte trebuie luate în considerare atunci când alegem să luăm intern uleiuri esențiale. Nu am spus și nu voi spune niciodată că nu se pot lua intern, dar asta se face cu o educare riguroasă în prealabil, se face în momentul în care avem în vedere toate aspectele de mai sus și ni le asumăm. Nu putem lua uleiuri esențiale intern doar pentru că așa ne-a spus o cunoștință sau pentru că anumite companii scriu pe etichetă că se pot lua și intern. Să nu presupunem că dacă nu am simțit efecte secundare imediat, noi sau cei din jurul nostru, acestea nu pot exista. Efectele secundare apar în timp. Și nu, nu trebuie să ne facem toți aromaterapeuți, dar ne putem limita la metode de administrare blânde și sigure.

Aromaterapia este, în egală măsură despre minte, corp și suflet. Este despre echilibru și natural. Dacă nu facem abuz de medicamente alopate, pentru că de-asta căutăm soluții naturale, să nu facem abuz nici de uleiurile esențiale. Dacă vrem să abordăm o problemă din punct de vedere holistic, constructiv este să luăm în calcul și partea emoțională, să găsim cauza de la care pornește dezechilibrul. Aromaterapia este despre aplicare topică, inhalare și abia în ultima instanță ingestie. Iar în cazul ingestiei, vorbim despre aromaterapie clinică, o formă mai apropiată de medicină decat de aromaterapia care se bazează pe simțul mirosului.

Dacă totuși decidem să luăm uleiuri esențiale intern, să o facem doar la nevoie și nu în mod regulat! Să ne amintim că diluția este importantă, avem nevoie de 1-2 picături într-o capsulă plină cu ulei purtător. Uleiurile esențiale puse direct în apă sunt cea mai proastă alegere. Ele nu se vor dilua în apă pentru că sunt liposolubile (de diluează în bază grasă precum uleiul vegetal), nu hidrosolubile și, nediluându-le corespunzător, putem ajunge la arsuri și iritații serioase ale mucoaselor. Cea mai potrivită metodă pentru a lua uleiuri esențiale intern este sub supravegherea unui medic sau farmacist cu cunoștințe în aromaterapie și ingestia uleiurilor esențiale sau a unui aromaterapeut specializat și pe ingestie.

Ce spun specialiștii?

Alliance of International Aromatherapists: „AIA nu aprobă ingestia uleiurilor esențiale în scop terapeutic, doar dacă acest lucru este recomandat de un specialist în domeniul medical, instruit în așa fel încât să aibă cunoștințe în domeniul chimiei, anatomiei, diagnosticării, fiziologiei, a tehnicilor de formulare adecvate și a chestiunilor de siguranță cu privire la fiecare metodă de utilizare internă (oral, vaginal, rectal).”

National Association for Holistic Aromatherapy (NAHA): „Nu luați uleiuri esențiale intern fără studii clinice adecvate, care să includă și înțelegerea măsurilor de siguranță pe care ingestia le implică.”

Aromatherapy Trade Council (ATC): „Nu luați niciodată uleiuri esențial intern, decât dacă sunt la recomandarea unui aromaterapeut calificat, care a primit formarea necesară pentru acest mod specializat de administrare. Se poate să citiți în articole din reviste și în cărți despre virtuțile uleiurilor esențiale luate intern, dar absolut niciodată nu ar trebui să faceți acest lucru fără îndrumare de specialitate.”

Cu drag de voi,

Ada

Resurse:

Aromaterapia este fascinantă. Este foarte ușor să te îndrăgostești de uleiurile esențiale. Și cum să nu te îndrăgostești de ceva care te surprinde, te înveselește, te liniștește, te ajută să susții sănătatea familiei, îți face viață mai frumoasă?

Pentru a ne bucura de aromaterapie în siguranță, este extrem de  important să ne limităm la două modalități de utilizare: aplicarea topică și inhalarea. Despre aplicarea topică am vorbit aici, acum vă spun despre cea mai eficientă, sigură și fascinantă în ceea ce priveste modul de acțiune metodă a aromaterapiei – inhalarea.

Atunci când le inhalăm, există două căi prin care uleiurile esențiale ne influențează.

Una dintre căi este absorbția prin mucoasa sistemului respirator (mucoasa este membrana care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior – DEX 2009). Mucoasa este mai subțire și mai delicată decât pielea, asta traducându-se printr-o absorbție mult mai ușoară și mai rapidă. O față a acestei membrane acoperă cavitățile interne (gură, căile nazale, sinusurile, traheea, alveolele plaminilor, etc.), iar pe cealaltă față se găsesc milioane de vase capilare care preiau nutrienții pătrunși prin membrană. Mucoasa fiind subțire, iar vasele capilare într-un număr foarte mare, compușii din uleiurile esențiale ajung foarte repede în sânge atunci când sunt inhalați, iar apoi în tot corpul. Așadar, beneficiile sunt evidente: absorbție foarte rapidă și eficiență maximă în cazul congestiei și a infecțiilor aparatului respirator și nu numai.

Aromaterapia este despre simțul olfactiv, despre miros. Simțurile sunt cele care ne mențin sistemul nervos în legătură cu lumea exterioară, iar înțelegerea simțului mirosului a fost cea mai grea provocare pentru oamenii de știință. De aceea spun că cea de-a două cale prin care ne influențează inhalarea este și cea mai fascinantă: membrana olfactivă transmite informația la creier aproape instantaneu.

Când simțim un miros, de orice fel, un lucru foarte interesant și util este să ni-l imaginăm precum un bulgăre de zăpadă. Acest bulgăre este format din mulți fulgi de zăpadă de diferite dimensiuni. Fulgii sunt moleculele care formează mirosul respectiv și sunt inexistente pentru ochi, dar atât de evidente pentru nas.

Aerul este inhalat, moleculele aromatice pătrund adânc în cavitatea nazală și trec prin membrana olfactivă, care este formată din terminații nervoase specializate (receptori olfactivi), capabile să recunoască milioane de molecule, în funcție de dimensiuni. Receptorii olfactivi trimit apoi mesajul către creier, definind molecula sau aroma care a ajuns în nas.

Părțile din creier care primesc informația transmisă de membrana olfactivă sunt sistemul limbic („casa emoțiilor”- joacă un rol major în procesarea emoțiilor, comportament instinctiv, motivație, învățare și memorie) și cortexul cerebral (procesează afectivitatea, controlul impulsivității, raționamentul, memoria de lucru, funcțiile executive cum sunt organizarea și automonitorizarea).

Sistemul limbic este format și se referă la diferite părți din creier, precum și la conexiunile dintre acestea (un set de formațiuni precum corpul amigdalian, hipocampul, etc). Sistemul limbic este responsabil de răspunsurile noastre emoționale instinctive. De asemenea, joacă un rol extrem de important în memorie și învățare și nu poate fi controlat în mod conștient. Toate răspunsurile inconștiente, emoționale, pe care le poate evoca simțul mirosului sunt datorate sistemului limbic.

Pentru a înțelege adevărata putere a simțului mirosului și a emoțiilor pe care acesta le evocă, este interesant de menționat faptul că întreagă industrie a parfumurilor se bazează  pe reacțiile noastre instinctive la mirosuri. De asemenea, se investesc bani mulți în „parfumarea” magazinelor în așa fel încât clientul să experimenteze diferite stări și eventual să cumpere anumite produse. Nicio aromă nu este aleasă la întâmplare.

Prin intermediul sistemului limbic poate fi evocată memoria de lungă durată, acesta este motivul pentru care un anumit miros ne poate trimite direct în copilărie. Studii recente au demonstrat că unele uleiuri esențiale pot îmbunătăți memoria. Uleiul esențial de rozmarin a fost folosit cu succes pentru susținerea memoriei pacienților cu Alzheimer sau pentru îmbunătățirea performanțelor studenților.

Cortexul cerebral este cel care ne ajută să ducem la îndeplinire misiuni mai complicate și complexe, cum ar fi învățarea unei limbi. De asemenea, datorită lui avem capacitatea de a gândi, învăța, aminti sau crea. Aceasta este o altă dovadă a faptului că simțul olfactiv ne influențează puternic felul în care gândim, învățăm sau ne exprimăm.Singurul simț care produce informație senzorială capabilă să ajungă direct la cortexul cerebral este simțul olfactiv.

O comparație a Andreei Butje de la Aromahead Institute (USA) mi s-a părut foarte utilă pentru a înțelege funcțiile sistemului limbic și pe cele ale cortexului cerebral: „Cortexul ne abilitează să ne folosim mintea și corpul într-un mod specifc speciilor superioare, în timp ce sistemul limbic ne dă motivația și dorință de a o face.”

Tendința de a subestima aromaterapia nu își are locul într-un context în care vorbim despre știință, în primul rând. Este demonstrat faptul că uleiurile esențiale au un puternic efect asupra creierului, iar creierul este, cu siguranță, „turnul de control al vieților noastre”. Felul în care aromaterapia ne poate îmbunătăți viața este demn de prețuit și exploatat.

Cu drag de voi,

Ada

Resurse:

  • Andrea Butje, Aromahead Institute, www.aromahead.com
  • M.Moss, J. Cook, K. Wesnes, P. Duckett, „Aromas of rosemary and lavender essential oils differentially affect cognition and mood in healthy adults”,International Journal of Neuroscience 113 (2003), 15-38.
  • M.Moss and L. Oliver, „Plasma 1,8-cineole correlates with cognitive performance following exposure to rosemary essential oil aroma”,Therapeutic Advances in Psychopharmacology 2, 3, 2012, 103-113

Atunci când vine vorba despre remedii naturale, unele dintre cele mai eficiente și mai valoroase sunt, cu certitudine, uleiurile esențiale, care în ultimii ani sunt tot mai studiate, apreciate, iubite. În timp ce medicina alopată are rolul ei foarte bine stabilit și prețuit, terapiile alternative sunt instrumente la îndemână, care ne echilibrează și au grijă de starea noastră generală, astfel încât să fim cât mai rar nevoiți să apelăm la substanțele de sinteză.

Există câteva motive pentru care tot mai mulți oameni aleg să își întărească sănătatea și să-și îmbunătățească calitatea vieții folosind uleiurile esențiale.

În primul rând, e important de știut că uleiurile esențiale influențează în același timp toate planurile: fizic, psihic, emoțional și spiritual. Ele lucrează la conectarea minții, emoțiilor, corpului și spiritului între ele, în așa fel încât acest lucru să se traducă printr-o stare generală bună. Având efecte pe toate planurile, sunt extrem de versatile. Un ulei esențial poate fi folosit în scopuri de toate felurile care țin de sănătatea fizică sau emoțională a unei persoane.

Sunt foarte potente. Uleiurile esențiale sunt extracte foarte concentrate din plante, care oferă regenerare, întărire și echilibrare, cu efecte secundare minime, uneori inexistente. În foarte multe dintre situații, una sau două picături sunt suficiente pentru a obține efectul dorit. Și dacă avem în vedere faptul că într-o picătură de ulei de trandafir se află petalele de la 50 de trandafiri, este evidentă potența lor.

Uleiurile esențiale sunt, în general, sigure. Există puține contraindicații și măsuri de siguranță. Atunci când sunt folosite responsabil, cu prudență, cu informare prealabilă, la nevoie și cu respect pentru noi și pentru natură, siguranța este implicită.

Sunt ușor de folosit. Este nevoie de (auto)educare în domeniu. Poate să pară copleșitor la început, însă dacă reținem câteva reguli de bun simț, uleiurile esențiale ne pot deveni cei mai buni prieteni și cele mai valoroase instrumente pentru a ne susține sănătatea. Există situații în care chiar dacă nu alegem uleiul potrivit pentru un anumit scop, efectele lui benefice se resimt pe alte planuri sau rezolvă alte probleme.

Au viață lungă. Atunci când uleiurile esențiale sunt depozitate în sticle bine închise, în medii reci și uscate, ferite de lumina și căldură, viață lor este lungă. Există câteva excepții, uleiuri care sunt predispuse la oxidare și a căror viață este mai scurtă, dar acestea sunt puține și este indicat să le achiziționam în cantități mai mici pentru a le înlocui mai des.

Fiecare persoană care folosește deja uleiurile esențiale pure va avea propria lista de motive pentru care o face. Sunt persoane care urmăresc întărirea organismului, altele care sunt foarte atente la efectele secundare ale medicamentelor de sinteză și atunci preferă variantele naturale, persoane care urmăresc mai ales efectele pe plan emoțional, persoane care învață să trăiască cât mai natural. Și lista poate să crească mult. Un lucru este cert, însă: orice ai urmări, uleiurile esențiale îți pot deveni cu adevărat… esențiale! 🙂

Cu mult drag,
Ada Guțiu

Calitatea și autenticitatea uleiurilor esențiale pe care le folosim sunt fundația și „sufletul” aromaterapiei.

Jade Shutes, aromaterapeut certificat, formator în aromaterapie și specialist în plante medicinale.

Aceeași autoare explică foarte frumos într-un articol scris pentru NAHA (National Association of Holistic Aromatherapy) felul în care putem să interpretăm ceea ce producătorii și distribuitorii ne spun despre uleiurile pe care le produc și comercializează, precum și felul în care putem recunoaște un ulei pur.

Despre „gradul terapeutic”

Oricât de tranșant și dur ar suna, termenul de „grad terapeutic” nu există. Conform aromaterapeutei, acest termen a apărut prin anii 90 și a fost inventat de către oameni foarte pricepuți în vânzări, care au excelat în a-i face pe oameni să creadă că uleiurile lor sunt mai „terapeutice” decât altele. În acest fel, au apărut și alți producători care și-au asumat „gradul terapeutic” pentru uleiurile lor. Astăzi, toată lumea vinde uleiuri esențiale cu grad terapeutic și este foarte interesant de văzut cum niște comercianți foarte abili au reușit să introducă în limbajul specific aromaterapiei un termen care nu are nicio valoare.

Pentru ca acest termen să aibă valoare, ar trebui să existe o organizație abilitată să confere grade terapeutice, să clasifice uleiurile, etc. Dar această organizație nu există. Așadar, „gradul terapeutic” este marketing pur. Cu siguranță este mult mai tentant să cumpărăm uleiuri esențiale „certificate (de către cine?) cu grad terapeutic” decât uleiuri esențiale pure pe care să le folosim în scop terapeutic, dar dacă privim lucrurile cu atenție, putem constata că nu există logică în asta.

Foarte mulți aromaterapeuți au căzut în capcana unor comercianți care pretind că vând uleiuri esențiale certificate și aprobate cu grad terapeutic. Este nevoie ca lucrurile să fie spuse foarte clar:

Nu există uleiuri esențiale cu grad terapeutic și nu există standarde de calitate și de clasificare în aromaterapie.

Burfield and Kirkham, 2006-2007

 Ce calități sunt de căutat într-un furnizor de uleiuri esențiale?

Aceeași Jade Shutes explică ce este important să avem în vedere atunci când căutăm un furnizor de uleiuri esențiale. Acesta trebuie să-și facă un scop din furnizarea uleiurilor aromaterapeuților și publicului educat în acest domeniu. Ea preferă companiile mici, deținute de către aromaterapeuți sau specialiști în ceea ce privește uleiurile esențiale, în defavoarea corporațiilor. Caută, de asemenea, ca furnizorul să țină legătura cu cei care produc uleiurile, dacă este posibil, să poată pună la dispoziție rapoarte GC/MS, precum și MSDS (Material Safety Data Sheet). Reputația furnizorului și imaginea pe care și-a construit-o sunt și ele importante, precum și vechimea lui pe piață – cu cât aceasta e mai mare, cu atât crește gradul de încredere al respectivului furnizor.

Dacă furnizorul de la care cumperi, îndeplinește majoritatea condițiilor de mai sus, se poate cel puțin pleca de la ideea că uleiurile lui sunt de o calitate mai bună decât cele care se găsesc pe rafturi în magazinele cu specific general sau cele ale marilor corporații. Dacă ți-a fost pus la dispoziție și raportul GC/MS, poți cunoaște profilul chimic al acelui ulei, potențialele aplicații terapeutice și precauțiile.

Ce calități sunt de căutat într-un ulei esențial?

Atunci când cumpărăm un ulei esențial, trebuie să avem în vedere următoarele: numele latin (genul și specia), țara de origine, partea plantei din care a fost obținut uleiul, felul în care a fost obținut, felul în care plantă a fost crescută (organic, sălbatic, convențional), chemotipul (când e cazul). O altă calitate de maximă importanță pe care trebuie să o căutăm, în noi de această dată, este consecvența și precizia cu care lucrăm cu ale noastre simțuri. În relația cu un ulei esențial avem nevoie de toate simțurile, ba chiar de unul în plus – intuiția.

Așadar, cumpărăm uleiuri esențiale în funcție de:

Numele latin. Spre exemplu, atunci când spunem ulei esențial de eucalipt, ne putem referi la aproximativ 900 de specii (da, 900). Cu siguranță am vrea să știm dacă achiziționam Eucalyptus Globulus, care nu este sigur pentru copii, sau Eucalyptus Citriodora sau Dives, care sunt considerate a fi sigure.

Partea plantei din care a fost obținut uleiul. Cel de scorțișoară obținut din scoarță, de exemplu, este diferit de cel obținut din frunze.

Uleiul trebuie să fie obținut cu scopul precis de a fi folosit pentru proprietățile lui terapeutice. Un ulei de lavandă care este obținut pentru a fi folosit în scop cosmetic, în industria parfumurilor, săpunurilor, etc, este suficient să fie distilat 15 minute, pe când un ulei de lavandă obținut pentru a fi folosit în scopuri terapeutice are nevoie de distilare 1-1,5 h, pentru a avea siguranță că toți compușii chimici din plantă se găsesc și în uleiul esențial obținut. Ambele sunt uleiuri esențiale de lavandă, dar compoziția lor chimică face diferență între scop cosmetic și scop terapeutic și, din păcate, acest lucru nu îl vom găsi pe etichetă niciodată. Etichetă va spune același lucru pe ambele uleiuri: ulei esențial pur.

Prețul. Aici intervine datoria noastră de a ne face propriile cercetări și comparații. Cel mai scump ulei de pe piață nu este neapărat și cel mai bun. Dar nici cel mai ieftin. Partea frumoasă este că, pe măsură ce ne autoeducăm în acest domeniu și înțelegem cât de concentrat este un ulei, cât contează felul în care a fost crescută planta și atâtea alte lucruri, începem să îl apreciem cu adevărat și să îi aflăm prețul corect, folosindu-ne intuiția.

În concluzie, merită reținut faptul că un furnizor de uleiuri esențiale trebuie să fie capabil să ne pună la dispoziție suficient de multe detalii despre uleiuri, despre companie, etc. Iar noi, cu răbdare și dorință, putem să ne antrenăm foarte bine simțul mirosului și, dacă ne folosim și celelalte simțuri, și mai ales intuiția, vom face cea mai bună alegere!

Cu mult drag,
Ada Guțiu

Resurse:

  • Burfield, T. and Kirkham, K. (2006-2007). “The ʻTherapeutic Gradeʼ Essential Oils Disinformation Campaign”.  Retrieved on November 10, 2009
  • Harris, B. (2006). Editorial. International Journal of Aromatherapy, 16 (2), p.55.
  • The Quality of Essential Oils By Jade Shutes, BA, Dipl. AT., Cert. Herbalist for NAHA
  • Valerie Graham, Certified Aromatherapist for http://raisingnaturalkids.com/

Ce este aromaterapia?

Aromaterapia este practica folosirii uleiurilor volatile din plante, inclusiv a uleiurilor esențiale pentru a susține starea de bine atât a planului fizic, cât și a celui emoțional. Este o ramură a medicinii complementare care s-a dovedit a fi atât preventivă, cât și curativă.

În aromaterapie se mai folosesc și absolute, hidrolați și uleiuri obținute cu ajutorul dioxidului de carbon (CO2). Aromaterapia încurajează folosirea ingredientelor naturale într-un procent cât mai mare și subliniază importanța folosirii de materii pure – uleiuri esențiale pure, precum și baze purtătoare pure, cum ar fi uleiurile vegetale, sărurile, cremele, unturile, etc.
Aromaterapia a câștigat tot mai mult teren în ultimii ani, pe măsură ce oamenii au devenit mai interesați să înlocuiască substanțele chimice de sinteză cu cele naturale sau atunci când au fost nevoiți să caute soluții pentru bacteriile rezistente la antibiotic. În urma experimentelor, a fost descoperit un uriaș potențial al uleiurilor esențiale, care nu numai că omoară bacteriile rezistente, dar pot și să scadă rezistența la antibioticele convenționale.

Cea mai fascinantă parte a aromaterapiei, dacă mă întrebați pe mine, este felul în care această reușește să se adreseze ființei umane abordând-o în mod holistic. Când vei folosi un ulei pentru gripă, spre exemplu, efectele lui vor apărea și pe plan psihic, emoțional, energetic. Uleiurile esențiale nu se adresează doar unor probleme specifice, se adresează persoanei în totalitatea lui. Iar asta este cu adevărat fascinant. Pentru că atunci când somatizăm, de cele mai multe ori ignorăm adevăratele cauze, iar aromaterapia ne susține în tratarea cauzei, pentru ca apoi acest lucru să aibă efecte asupra simptomului.

Ce sunt uleiurile esențiale?

Uleiurile esențiale sunt substanțe naturale aromatice, volatile, extrase din semințe, rădăcini, scoarțe, tulpini, frunze, flori, rășini și alte părți ale plantelor. Cel mai des sunt obținute prin distilare. Pot, de asemenea, să fie extrase mecanic sau prin presare, cum este exemplul uleiurilor din citrice care sunt obținute din coji. Atunci când sunt folosiți solvenți, produsul finit este un absolut care conține uleiuri esențiale și alți compuși din planta din care este obținut.

Compoziția chimică a uleiurilor esențiale este foarte complexă și poate consta din sute de compuși distincți.

Scurt istoric

Textele istorice și dovezile arheologice, inclusiv hieroglife, manuscrise chineze, înregistrări ale medicilor greci și referințe biblice, sugerează că esențele aromatice și uleiurile esențiale au fost parte integrantă în susținerea sănătății și a stării generale de bine de-a lungul secolelor, din antichitate până în zilele noastre.

Conform datelor istorice, părintele medicinei moderne, Hipocrate, a folosit uleiurile aromatice pentru a salva locuitorii Atenei de o ciumă devastatoare.

Descoperirea proprietăților antibacteriene ale uleiurilor esențiale este atribuită chimiștilor francezi. René- Maurice Gattefossé, după ce și-a tratat o arsură puternică cu ulei de lavandă, și-a continuat experimentele cu uleiuri esențiale și toată munca lui a avut drept finalitate ceea ce azi e cunoscut sub termenul de „aromaterapie”. Inspirat de munca lui Gattefossé, medicul Jean Valnet a folosit uleiurile esențiale pentru a trata rănile și infecțiile soldaților în cel de-al Doilea Război Mondial. Prin anii ’50, Marguerite Maury a început să dilueze uleiurile esențiale în baze purtătoare și a inventat combinațiile din uleiuri esențiale pentru probleme de sănătate specifice.

Astăzi, un număr impresionant de dovezi demonstrează proprietățile de susținere și întărire a organismului pe care uleiurile esențiale le posedă. Studii clinice realizate în Europa, Japonia, Australia, Statele Unite ale Americii, India, Canada, toate atestă eficiența uleiurilor esențiale pentru o mare varietate de probleme de sănătate, incluzând infecții, dureri, anxietate, depresie, stări de greață, echilibrare hormonală și multe altele.

Aromaterapia este știință și artă în același timp

Este o terapie ce folosește uneltele naturii pentru a sprijini remarcabila abilitate a organismului de a-și regăsi homeostazia. Percepția, atât de des întâlnită, conform căreia nu există dovezi care să demonstreze eficacitatea uleiurilor esențiale, precum și scepticismul (pe care îl înțeleg într-o fază inițială) în ceea ce privește aromaterapia, sunt extrem de superficiale și fără sens.

Cea mai bună formă de medicină, după părerea mea, este cea integrativă, care combină tot ce este mai bun din medicină modernă cu medicina complementară, folosind-o în prima fază pe cea mai sigură și non-invazivă dintre ele. Aromaterapia înseamnă și (auto)educare; așadar, înainte de a emite vreo părere, te îndemn pe ține, cititorule, să aprofundezi subiectul. Caută să înțelegi ce înseamnă cu adevărat uleiurile esențiale și cum acționează, ai grijă ce uleiuri folosești, învață să privești organismul într-un mod holistic, educă-te!

Cu mult drag,
Ada Guțiu