Etichetă: educatie

Mirosul este unul dintre cele mai vechi simțuri, dar a fost unul dintre ultimele care au fost înțelese de oamenii de știință. Abia la începutul anilor 1990, biologii au descris pentru prima dată funcționarea interioară a receptorilor olfactivi – senzorii chimici din nasul nostru – printr-o descoperire care a câștigat un premiu Nobel.

De atunci, lucrurile au evoluat. În ultimul deceniu, oamenii de știință au descoperit că receptorii olfactivi nu se găsesc doar la nas, ci se găsesc în întregul corp – în ficat, inimă, rinichi și chiar în spermă – unde joacă un rol esențial într-o serie de funcții fiziologice.

O echipă de biologi de la Universitatea Ruhr Bochum din Germania a descoperit că pielea noastră este plină de receptori olfactivi. „Mai mult de 15 dintre receptorii olfactivi care există în nas se găsesc și în celulele pielii umane”, a spus cercetătorul principal, dr. Hanns Hatt. Mai mult, expunerea unuia dintre acești receptori la un miros sintetic de lemn de santal cunoscut sub numele de Sandalore declanșează o cascadă de semnale moleculare care pare să inducă vindecarea țesutului rănit.

Într-o serie de teste realizate pe oameni, pielea s-a vindecat cu 30% mai repede în prezența aromei Sandalore, o descoperire despre care oamenii de știință cred că ar putea duce la descoperirea de produse cosmetice pentru pielea îmbătrânită și la noi tratamente pentru a promova recuperarea după traumatisme fizice.

Prezența receptorilor olfactivi din afara nasului poate părea ciudată la început, dar, așa cum au observat dr. Hatt și alții, receptorii olfactivi sunt printre cei mai vechi senzori din organism din punct de vedere evolutiv, capabili să detecteze o multitudine de compuși, nu numai cei din aer.

„Dacă te gândești la receptorii olfactivi ca la detectoare chimice specializate, în loc de receptori care detectează mirosul, atunci este foarte logic ca aceștia să se găsească în alte locuri”, a spus Jennifer Pluznick, profesor asistent de fiziologie la Universitatea John Hopkins, care în 2009 a descoperit că receptorii olfactivi ajută la controlul funcției metabolice și la reglarea tensiunii arteriale în rinichii șoarecilor.

Gândiți-vă la receptorii olfactivi ca la o încuietoare cu cheie în care molecula olfactivă este cheia încuietorii receptorului. Doar anumite molecule se potrivesc cu anumiți receptori. Când molecula potrivită apare, deblochează receptorul potrivit și astfel se pune în mișcare o coregrafie elaborată a reacțiilor biochimice. În interiorul nasului, acest lucru culminează cu trimiterea unui semnal nervos către creier, pe care îl percepem ca miros. Dar același aparat poate îndeplini și alte funcții biologice.

Dr. Hatt a fost unul dintre primii oameni de știință care a studiat aceste funcții în detaliu. Într-un studiu publicat în 2003, el și colegii săi au raportat că receptorii olfactivi găsiți în interiorul testiculelor funcționează ca un fel de sistem de ghidare chimic care permite spermatozoizilor să-și găsească drumul către un ovul nefertilizat, dând un nou sens noțiunii de chimie sexuală.

De atunci, el a identificat receptori olfactivi în mai multe alte organe, inclusiv ficatul, inima, plămânii, colonul și creierul. De fapt, dovezile genetice sugerează că aproape fiecare organ din organism conține receptori olfactivi.

„De ani de zile susțin importanța acestor receptori”, a spus dr. Hatt, care se autointitulează un ambasador al mirosului și ale cărui arome preferate sunt busuioc, cimbru și rozmarin. „A fost o luptă grea.”

În 2009, dr. Hatt și echipa sa au raportat că expunerea receptorilor olfactivi din prostata umană la beta-iononă, un compus miros primar din violete și trandafiri, pare să inhibe răspândirea celulelor canceroase de prostată prin oprirea genelor eratice.

În același an, Grace Pavlath, biolog la Universitatea Emory, a publicat un studiu asupra receptorilor olfactivi din mușchii scheletici. Ea a descoperit că scăldarea receptorilor în Lyral, un parfum cu miros de lăcrămioare, a promovat regenerarea țesutului muscular. Pe de altă parte, s-a constatat că blocarea acestor receptori (prin neutralizarea genelor care îi codifică), inhibă regenerarea musculară, sugerând că receptorii olfactivi sunt o componentă necesară a sistemului complex de semnalizare biochimică care determină transformarea celulelor stem în celule musculare și înlocuirea țesutului deteriorat.

„Acest lucru a fost total neașteptat”, a spus dr. Pavlath. „Când făceam asta, ideea că receptorii olfactivi sunt implicați în repararea țesuturilor nu exista.” Fără îndoială, puțini oameni de știință și-au imaginat vreodată că un parfum ar avea beneficii medicale semnificative.

Dar s-ar putea să nu fie chiar atât de surprinzător. Receptorii olfactivi sunt cel mai mare subset de receptori cuplați cu proteina G, o familie de proteine care se găsesc pe suprafața celulelor, care permit celulelor să simtă ce se întâmplă în jurul lor. Acești receptori sunt o țintă comună pentru medicamente – 40% dintre medicamentele eliberate pe bază de rețetă ajung la celule prin GPCR – și acest lucru poate fi un indicator pentru potențialul a ceea ce s-ar putea numi medicină bazată pe miros.

Dar, din cauza complexității sistemului olfactiv, acest potențial poate fi încă departe. Oamenii au aproximativ 350 de tipuri diferite de receptori olfactivi, iar acest număr se află la limita inferioară pentru vertebrate. Șoarecii și alte animale care depind în mare măsură de simțul lor olfactiv pentru a găsi hrană și a evita prădătorii, au mai mult de 1.000).

În ciuda progreselor recente, oamenii de știință au corelat doar o mână dintre acești receptori cu compușii chimici specifici pe care îi detectează – un efort complicat și mai mult de faptul că multe molecule olfactive pot activa același receptor și, dimpotrivă, mai mulți receptori reacționează adesea la același miros. Încă se știe puțin despre ceea ce fac majoritatea acestor receptori – sau despre cum au ajuns să fie împrăștiați în tot corpul, în primul rând.

Nici măcar nu este sigur faptul că receptorii olfactivi își au originile evolutive în nas. „Se numesc receptori olfactivi pentru că i-am găsit mai întâi în nas”, a spus Yehuda Ben-Shahar, biolog la Universitatea Washington din St. Louis, care a publicat o lucrare despre receptorii olfactivi din plămânul uman, despre care a descoperit că acționează ca un comutator de siguranță împotriva compușilor otrăvitori, determinând îngustarea căilor respiratorii atunci când inhalăm substanțe nocive. „Este o întrebare deschisă”, a spus el, „care a evoluat primul”.

Citește și despre aromaterapia subtilă și cât de puternic ne influențează aromele, aici.

Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas.

MITUL #16: Faptul că o companie scrie pe etichetă “nepotrivit pentru uz intern” sau “doar pentru uz extern” este un indicator pentru un ulei de proastă calitate sau care conține substanțe sintetice adaugate.

FAPT: Adevărul este că punerea pe sticle a declarațiilor de mai sus nu indică nimic despre calitatea uleiului. 

Știu multe companii care pun asta pe sticle doar din motive de protecție legală. În societatea litigioasă de astăzi, cu greu poți învinovăți o companie pentru că nu își dorește să-și asume răspunderea într-un potențial proces pentru că cineva a ingerat o cantitate excesivă de ulei esențial. Acest lucru nu are nimic de-a face cu puritatea sau calitatea.

Poți avea ulei de cea mai înaltă calitate și cel mai pur din lume, dar dacă bei o sticlă întreagă de ulei, ghici ce, va provoca unele daune (da, acest lucru s-a mai întâmplat). Aceste uleiuri sunt solvenți organici foarte potenți și trebuie respectate și tratate ca atare. O picătură de ulei de mentă în apă te va ucide? Nu. Dar având în vedere faptul că din ce în ce mai mulți oameni abuzează de uleiurile esențiale, companiile trebuie să se protejeze de consumatorii needucați care ar putea abuza de produs.

MITUL #17: Uleiurile esențiale de mesteacăn și wintergreen conțin salicilat de metil care se găsește și în aspirină. 

FAPT: Adevărul este că niciun ulei esențial nu conține ceva care se găsește în aspirină.  Aspirina este acidul acetilsalicilic chimic și are structura prezentată aici.

Pe de altă parte, uleiurile de wintergreen și de mesteacăn conțin aproximativ 99% salicilat de metil (vezi același link) care are unele asemănări structurale, dar nu este aceeași substanță chimică cu aspirina și nu se comportă la fel.

Chimia în sistemele biologice este foarte specifică, chiar și moleculele care sunt mult mai asemănătoare ca structură decât salicilatul de metil și aspirina pot avea efecte drastic diferite în organism. Acesta este motivul pentru care este atât de important să înțelegeți chimia în mod corect atunci când discutați și educați oamenii despre uleiurile esențiale.

MITUL #18: Uleiul de salvie (Clary Sage) conține estrogen sau are proprietăți estrogenice.

FAPT: Aceasta este o altă afirmație a unor oameni cărora le lipsește o înțelegere fundamentală a chimiei și a modului în care moleculele funcționează în sistemele biologice. 

După cum știe orice student de biologie sau chimie din facultate, moleculele din sistemele biologice funcționează așa cum o fac, datorită relațiilor FOARTE specifice dintre moleculele active și receptorii din sistemele vii. Moleculele sunt structuri tridimensionale și de multe ori această perspectivă este pierdută pentru ochiul neantrenat care privește reprezentările bidimensionale ale acestor structuri pe hârtie. Structura moleculei determină practic dacă poate efectua sau nu acțiunea de interes, de aceea modelarea moleculară computerizată 3D este atât de vitală în domeniul descoperirii de medicamente. Dacă o moleculă nu are forma și dimensiunea potrivite pentru a se potrivi acolo unde trebuie să se potrivească, atunci nu va fi un candidat pentru a satisface nevoia specifică care este cercetată.

Acestea fiind spuse, să ne uităm la unele structuri chimice și sperăm că oricine poate vedea clar de ce este imposibil ca uleiul de salvie, sau orice ulei esențial, să acționeze ca un estrogen în corpul uman. Există trei estrogeni principali la oameni cunoscuți sub numele de estronă sau E1, estradiol sau E2 și estriol sau E3. Toate aceste trei molecule aparțin clasei generale de molecule cunoscute sub numele de steroizi. Steroizii sunt definiți prin cele patru structuri inelare unite care includ trei inele cu șase membri și un inel cu cinci membri aranjate ca în structura prezentată mai jos, care este cunoscută sub numele de estradiol. Gândiți-vă la toți steroizii ca la trei hexagoane și un pentagon unite, ei trebuie să aibă această structură de bază pentru a fi un steroid, steroidul specific fiind definit de diferitele grupuri funcționale care sunt atașate acestui sistem de bază cu patru inele. Fără această structură de bază, molecula nu poate fi un steroid și nici nu se poate comporta ca un steroid în sistemele biologice.

Deci, de ce se spune că uleiul de salvie are proprietăți asemănătoare estrogenului? Totul are de-a face cu un compus găsit în ulei numit Sclareol. Deci, de ce sclareolul nu este un bun candidat pentru a avea proprietăți asemănătoare estrogenului? În primul rând, sclareolul este de fapt un compus care se găsește în concentrație foarte mică în uleiul esențial de salvie. Asta în ciuda faptului că unii autori susțin că sclareolul este prezent în uleiul de salvie la 1,6-7,0%, o afirmație absolut ridicolă. Aproape toate uleiurile de salvie distilate cu abur de pe piață (aș spune că 99,9% dintre ele) au mai puțin de 0,5% conținut de sclareol. Deoarece sclareolul este o moleculă relativ grea, este cu adevărat foarte dificil să obținem sclareol peste acest nivel cu distilare convențională cu abur.

În al doilea rând, dacă ne uităm la structura sclareolului prezentată aici, vom vedea că acesta are de fapt foarte puține în comun cu structura oricăreia dintre moleculele de estrogen, E2 fiind cea cu care ar avea cele mai multe în comun, deoarece ambele sunt ceea ce am numi „dioli”, adică există două grupe de alcool. Sclareol nu este un steroid, ci ceea ce ar trebui să fie numit un diterpen diol, nici măcar aproape de coloana vertebrală steroidică necesară.

Comparând structura sclareolului cu cea a oricăreia dintre structurile estrogenice steroidiene, putem observa cu ușurință că sclareolul nu are sistemul quad-ring care definește steroizii, de fapt, există doar 2 structuri inelare în sclareol, ceea ce îl face deloc aproape de o potrivire bună. în orice receptor care ar accepta oricare dintre estrogeni. În plus, cele două grupe de alcool din sclareol, care joacă probabil un rol cheie în modul în care molecula de estradiol reacționează odată atașată la receptorul său, sunt foarte diferite una față de cealaltă în comparație cu estradiol. Amintiți-vă, moleculele din sistemele biologice au moduri foarte specifice, bazate pe structura tridimensională, în care interacționează pentru a-și îndeplini sarcinile proiectate. Sperăm că, chiar și fără o diplomă în chimie, oricine poate vedea că, pe baza parametrilor structurali ai ambelor sisteme, nu există nicio modalitate ca sclareolul să poată îndeplini vreodată funcția de estrogen în corpul uman.

În rezumat, cred că dovezile chimice sunt destul de clare: sclareolul nu este un estrogen steroidian, nu imită funcția niciunei molecule de estrogen, nu stimulează producția de estrogen (de ce ar fi?) și nu pare să aibă niciun mecanism prin care poate „echilibra hormonii”, cel puțin nu printr-o cale care are vreo legătură cu estrogenul. Dacă vedeți pe cineva care face aceste tipuri de afirmații, pur și simplu cereți-i să situeze cercetarea care poate propune un mecanism chimic care este de la distanță plauzibil pentru a îndeplini oricare dintre aceste sarcini. Nu cred că vor putea prezenta ceva credibil care să susțină afirmațiile. Dacă uleiul de salvie chiar funcționează în oricare dintre capacitățile de mai sus, atunci trebuie să o facă printr-un alt mecanism, fără legătură cu modul în care estrogenii funcționează în organism. Nu spun că este imposibil ca salvia să aibă unele dintre efectele care au fost susținute, dar trebuie să știi că nu este cu adevărat posibil ca uleiul să imite estrogenii sau că uleiul conține molecule asemănătoare estrogenului.

MITUL #19: Planta X este bună pentru tratarea afecțiunii Y, prin urmare, uleiul esențial obținut din planta X trebuie să fie bun pentru afecțiunea Y. 

FAPT: Din păcate, există multe utilizări propuse în cultura populară pentru uleiurile esențiale, care se bazează exclusiv pe modul în care planta a fost folosită istoric. Să ne uităm la logica de a face astfel de presupuneri exclusiv pe baza chimiei. După cum știm cu toții, totul se rezumă în cele din urmă la chimie!

Este foarte important ca oamenii să înțeleagă că uleiul esențial reprezintă doar o minoritate din chimia generală a plantei distilate. Uleiul esențial este compus din cele mai mici și mai volatile molecule din plantă care nu sunt solubile în apă, în primul rând terpene și derivați ai acestora. Planta, pe de altă parte, conține multe alte tipuri de molecule, atât solubile în apă, cât și nesolubile. 

Adevărul real despre plante și moleculele din ele este că părțile active din punct de vedere chimic cu adevărat puternice ale plantei și care sunt cele mai utile oamenilor NU SUNT ÎN ULEIUL ESENȚIAL. Înseamnă asta că uleiurile esențiale nu sunt utile? Desigur că sunt. Dar majoritatea bioactivilor vegetali sunt moleculele care sunt prea mari și prea grele pentru a fi obținute dintr-un proces de distilare cu abur. 

Uleiurile esențiale au cu siguranță locul lor terapeutic, dar nu conțin tipurile de molecule care pot face lucruri precum lupta directă împotriva cancerului, de exemplu, cel puțin nu in vivo (desigur că multe molecule din uleiuri esențiale pot distruge celulele canceroase dacă le pui în contact într-o cutie Petri, dar la fel vor fi multe substanțe chimice aromatice sintetice și acesta este un scenariu fără nicio legătură cu combaterea cancerului în organism). 

Uleiurile esențiale nu sunt medicamente, dar alte molecule mai grele din plante pot fi cu siguranță. Canabisul este un exemplu perfect. Uleiul esențial de canabis, deși are propriile sale utilizări terapeutice foarte frumoase, nu conține canabinoizi (THC, CBD etc.), care sunt cu adevărat puternici în ceea ce privește activitatea biologică și sunt, de fapt, medicamente naturale (modifică fiziologia actuală). a corpului). 

Din cauza diferențelor mari în chimia întregii plante față de doar porțiunea de ulei esențial a unei plante, nu ar trebui să luăm proprietățile plantei și să presupunem că uleiul esențial va avea aceleași proprietăți. 

Acest lucru nu înseamnă că nu poate exista o suprapunere între uleiurile esențiael și medicina naturistă. 

Știm cu toții că mirosul florilor proaspete de lavandă poate avea un efect relaxant, la fel cum uleiul esențial are un efect relaxant. Asta se datorează faptului că floarea de lavandă conține uleiul esențial. 

Pe scurt, uleiurile esențiale sunt produse minunate care ne pot îmbunătăți foarte mult viața. Ar trebui să înțelegem, însă, limitele utilizării lor. Uleiurile esențiale nu sunt medicamente și nu se presupune că au proprietățile plantelor din care provin. Toată lumea ar trebui să facă cercetări amănunțite înainte de a folosi uleiuri esențiale, ierburi și, în special, extracte de CO2, deoarece acestea sunt mult mai puternice decât planta din care provin.

Acestea au fost cele 19 mituri abordate de Dr. Pappas. Sper ca informația să vă lumineze calea în aromaterapie și vă sfătuiesc să treceți orice informație prin filtrul personal și să o verificați. Informația corectă este putere.

În ceea ce privește ultimul mit, îndrăznesc să adaug faptul că, da, uleiurile esențiale nu au aceleași proprietăți ca plantele din care provin, însă există, totuși, cel puțin un motiv pentru care ele sunt cu adevărat speciale în medicina naturistă: sunt singurele produse din plante care se volatilizează, care se folosesc deci, cu preponderență cu ajutorul simțului olfactiv și care au efecte psihologice. De asemenea, care au molecule suficient de mici încât să treacă de bariera hemato-encefalică și să ajungă, deci, la creier. Acesta este motivul pentru care spun adesea și nu voi obosi să repet faptul că uleiurile esențiale sunt cu adevărat prețioase mai ales pentru aromaterapia clasică, cea care presupune inhalarea lor, nu atât pentru aromaterapia clinică care presupune mai ales ingestia lor. 

Ada, cu drag ♡

Cine este Dr. Pappas?

Dr. Robert Pappas este doctor chimist specializat în analizarea și testarea uleiurilor esențiale, președinte și director tehnic al Essential Oil University. Fondat în 1999 de Dr. Robert S. Pappas, EOU este o instituție educațională/informațională dedicată producției, chimiei și utilizării uleiurilor esențiale și are cea mai mare bază de date online din lume pentru chimia uleiurilor esențiale. Dr. Pappas este, de asemenea, profesor adjunct la Indiana University. Munca lui Dr. Pappas l-a făcut un consultant foarte căutat de către companii și persoane din întreaga lume, deoarece informațiile pe care le furnizează facilitează accesul la învățare în ceea ce privește calitatea, transparența și utilizarea uleiurilor esențiale. Dr. Pappas a creat pagina de Facebook Essential Oil University, care este dedicată răspândirii de informații corecte cu privire la uleiurile esențiale și spulberării miturilor care au fost popularizate de-a lungul anilor.

Lumea uleiurilor esențiale este vastă și există o mulțime de informații despre modul în care ele ne pot susține organismul în funcționarea lui optimă. Există, însă, și unele informații greșite care sunt răspândite pe internet. Informații care necesită clarificare.

Acesta a fost cea de-a patra parte a subiectului Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas. Citește și partea întâi, partea a doua și partea a treia.

Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas.

MIT #11: Faptul că nu îți place mirosul unui ulei esențial înseamnă că al tău corp are nevoie de el. Mit sau realitate?

FAPT: Corpurile noastre ne spun, în general, când avem nevoie de ceva sau ar trebui să stăm departe de ceva, mai ales când are legătură cu lucruri care ne pot dăuna. 

De fapt, capacitatea de a mirosi era probabil printre cele mai valoroase simțuri pentru oamenii timpurii, iar cei care aveau un nas bun împreună cu inteligența de a-și asculta nasul, aveau un avantaj competitiv pentru supraviețuire față de cei cărora le lipsea o astfel de abilitate. Capacitatea de a mirosi și de a ști când o plantă este otrăvitoare sau când mâncarea a fost stricată ar fi fost esențială pentru supraviețuirea în prima umanitate. A spune că, dacă nu-ți place mirosul a ceva, înseamnă că e ceea ce corpul tău are nevoie, înseamnă în esență că sistemul de protecție încorporat pe care ni l-a dat Dumnezeu (abilitatea noastră de a mirosi și recunoaște mirosurile) este defectuos și opusul a ceea ce este sau ar trebui să fie. Bineînțeles, contrariul nu este întotdeauna adevărat, putem fi condiționați să ne placă lucrurile care nu sunt bune pentru noi, de obicei pentru că omul a folosit chimia pentru a manipula mirosurile în favoarea sa, cum ar fi adăugarea de arome sintetice și potențiatori de miros (versiuni sintetice ale lucrurilor găsite în natură) la fast-food care nu este atât de bun pentru noi. Dar când corpul nostru ne spune să stăm departe de ceva, în general ar trebui să ascultăm.

De asemenea, cu toții ar trebui să ne amintim că, uneori, s-ar putea să nu ne placă un ulei inițial doar pentru că este diferit și ceva ce nu am mai mirosit până acum, dar cu mai multă experiență ajungem să îl iubim. Unele uleiuri, precum vinul sau berea, sunt un gust dobândit. Când am mirosit prima dată mușețelul roman l-am urât, dar acum este unul dintre preferatele mele. Se pare că nu eram pregătit pentru asta când l-am mirosit pentru prima dată. Când corpul nostru este pregătit să accepte lucruri, în general, ne va anunța. Dar nu avem nimic de pierdut dacă ne ascultăm corpurile când ne spun să stăm departe de ceva, să-i acordăm timp și dacă se schimbă atunci bine, dar dacă este o reacție adversă permanentă, nu ar trebui să încercăm să forțăm lucrurile.

MITUL #12: Uleiurile esențiale autentice și care nu conțin substanțe adaugate, nu îngheață. Un ulei esențial de mentă, spre exemplu, nu ar trebui să înghețe dacă nu conține apă și nu are nimic adăugat. 

FAPT: Adevărul este că orice ulei esențial va îngheța (la fel ca orice alt lichid de pe pământ) dacă scazi suficient temperatura și apa nu are nimic de-a face cu asta. 

Există mai multe uleiuri care vor îngheța într-un congelator de uz casnic și altele care sunt solide la temperatura camerei. Fiecare ulei are un punct de îngheț diferit și de multe ori vedem cristalizarea unui singur compus care este solid la temperatura camerei în formă pură. Deci, atunci când temperatura este redusă, nu este neobișnuit să vezi astfel de compuși în stare solidă cum încep să se desprindă dacă concentrațiile lor depășesc limita de saturație a oricărei temperaturi date. 

În exemplul ridicol cu uleiul de mentă publicat pe internet de credulii care nu știu nimic despre chimie, vedem că ei susțin că dacă un ulei de mentă se solidifică într-un congelator de uz casnic, atunci trebuie să fie de proastă calitate. Se pare că cei dezinformați nu înțeleg că principalul compus al uleiului de mentă este mentolul. Mentolul în formă pură este un cristal de ac asemănător sticlei care se poate cristaliza cu ușurință într-un congelator Iar asta se aplică diferitelor uleiuri de mentă dacă nivelul de mentol depășește punctul de saturație la orice temperatură dată. Mentolul bogat este de obicei un atribut de dorit al unei mente bune, iar mentolurile mai bogate vor avea o aromă mai dulce, mai curată și, prin urmare, sunt mai susceptibile la cristalizare la temperaturi mai scăzute. Un ulei de mentă cu conținut scăzut de mentol nu va prezenta cristalizare într-un congelator, deoarece mentolul nu depășește punctul de saturație în acel interval de temperatură. Mentolul din menta poate varia de la 30-50%. Uleiul de mentă care are un conținut de mentol de la 40% în sus (apropiindu-se de 50%) se poate cristaliza într-un congelator de uz casnic, în timp ce menta indiană ieftină cu 33% mentol, precum cea despre care reprezentanții MLM spun că este menta bună, nu se poate cristaliza. Pentru că este atât de inferioară în conținutul său de mentol, încât ar fi nevoie de o temperatură mult mai scăzută pentru a se solidifica (și știu sigur că uleiul indian este de o calitate scăzută, deoarece l-am analizat). Desigur, această companie prezintă o imagine a mentei cultivată în SUA, dar cel puțin câteva loturi au fost obținute din material indian pur, care costă mai puțin de jumătate decât menta americană.

Alte exemple comune de compuși chimici naturali care se cristalizează la temperaturi de congelare sunt cedrolul din uleiul de lemn de cedru din Texas, mentolul din corn mint, thymolul din cimbru, etc. Există unele uleiuri care se vor cristaliza doar în frigider, de exemplu uleiul de trandafir din Bulgaria conține hidrocarburi ceroase care se vor solidifica, dând uleiului un aspect gelatinos solid. Și apoi există chiar și unele uleiuri distilate cu abur, de exemplu Geranium macrorrhizum și Iris pallida care sunt complet solide la temperatura camerei.

Acestea sunt doar câteva exemple. Fiecare ulei esențial se va solidifica la un moment dat, chiar și uleiul de mentă de proastă calitate care nu a înghețat în exemplele dezinformate. s-ar solidifica, dacă congelatorul folosit în „experiment” ar coborî la o temperatură suficient de scăzută. 

Oamenilor care răspândesc prostiile, aș dori să le recomand să rămână la testările musculare și la scanările Zyto și să lăsați pe aceia dintre noi care înțelegem știința reală să se ocupe de explicațiile despre chimie.

MITUL #13: Ordinea în care amesteci uleiurile esențiale pentru a crea un blend schimbă chimia și mirosul blendului și face o diferență din punct de vedere terapeutic.

FAPT: Adevărul este că atâta timp cât amestecați fiecare ulei în EXACT același procent pentru fiecare probă, ordinea de amestecare a compușilor nu va dezvălui aproape niciodată un efect semnificativ.

Pentru ca un amestec să fie diferit din punct de vedere chimic în funcție de ordinea ingredientelor amestecate, ar trebui să existe reacții chimice care au loc în fiecare etapă a amestecării. Dar, deoarece majoritatea uleiurilor esențiale conțin compuși care sunt comuni pentru multe uleiuri diferite, din fericire, aceasta nu este o posibilitate reală în condiții normale. Gândiți-vă, dacă aceste reacții ar avea loc la amestecarea diferitelor uleiuri, atunci ne-am aștepta, de asemenea, să vedem moleculele dintr-un singur ulei reacționând între ele, în condiții normale, și în perioade foarte scurte de timp. Nu ar fi asta o tragedie!

Adevărul este că atâta timp cât amestecați fiecare ulei în EXACT același procent pentru fiecare probă, ordinea de amestecare a compușilor nu va dezvălui aproape niciodată un efect semnificativ. Când oamenii pretind că observă diferențe în amestecuri în funcție de ordinea adăugării componentelor, este de obicei pentru că nu au capacitatea de a efectua experimentul cu acuratețe cantitativă. De exemplu, nu ar fi un experiment științific să faci diverse amestecuri folosind picături de ulei esențial din sticlele cu orificii reductoare sau chiar prin numărarea picăturilor dintr-o pipetă. Motivul este că picăturile sunt adesea drastic diferite, chiar și atunci când utilizați același ulei cu același picurător. Singura modalitate de a aduna cu precizie amestecurile este utilizarea unui cântar digital, recomand unul care poate cântări cel puțin 0,001 grame. Dacă toate componentele sunt adăugate pentru a se amesteca în exact aceeași cantitate de fiecare dată când se face amestecul și componentele sunt amestecate bine, atunci mirosul și chimia ar trebui să fie identice de fiecare dată, indiferent de ordinea în care au fost adăugate în amestec.

MITUL #14: FDA consideră că este suficient ca un produs să conțină doar 5% ulei esențial pur pentru a fi etichetat ca ulei esențial 100% pur. 

FAPT: FDA nu a făcut nicio astfel de afirmație cu privire la uleiurile esențiale. Această afirmație, sub diferite forme (în funcție de sursă, veți vedea numere care variază de la 2 la 10%) pare să provină de la reprezentanții unui MLM pe care îi caracterizează răspândirea acestui tip de dezinformare de foarte mult timp. Să ne gândim doar o secundă, dacă ați repetat această prostie sau ați postat-o ​​pe undeva, chiar credeți că o organizație guvernamentală precum FDA, dacă ar fi să emită un asemenea standard privind puritatea uleiurilor esențiale, ar afirma că un produs necesită doar 5% ulei esențial pentru a fi numit 100% pur? O căutare rapidă pe Google vă va duce direct la site-ul FDA, care explică ce anume reglementează.

Dar, și mai important, să spunem că o anumită companie și-a etichetat sticla cu ulei esențial „Ulei de lavandă 100% pur” și că de fapt conține doar 5% ulei de lavandă. Compania ar pierde cu ușurință orice proces în care ar fi acuzată de denaturarea produselor pe care le vinde, deoarece ar fi destul de ușor de demonstrat faptul că eticheta nu se potrivește cu ceea ce se află în sticlă.

Oameni buni, trebuie să începeți să puneți la îndoială totul în zilele noastre, pentru că există un anumit segment al populației căruia nu îi pasă de verificarea faptelor și care, practic, va crede orice îi livrează un guru. Și va repeta totul ca un papagal, mai ales dacă asta ajută la cifrele de vânzări. 

Înainte ca vreunul dintre voi să răspândească orice informație fără să facă o verificare a faptelor (în afara organizației care vă furnizează „faptele” și care vă vinde ceva), ați putea dori să faceți o pauză pentru un minut și să reflectați asupra a ceea ce faceți. Dacă decideți să răspândiți informații în mod public, este responsabilitatea dumnavoastră. să le verificați și să o faceți înainte de a le publica. Dacă nu puteți verifica, nu o repetați, este chiar atât de simplu. Dacă ai afirmat ceva fără să faci niște verificări și se dovedește a fi fals, atunci ceea ce ai făcut este echivalent cu o minciună. Este uimitor pentru mine cât de mulți oameni „religioși” care pretind că sunt atât de împotriva minciunii sau a răspândirii bârfelor nu se vor gândi de două ori înainte să posteze niște prostii nebunești pe pagina lor de Facebook, pe site-ul lor sau pe e-mailuri în masă. Fără să apeleze la măcar o singură căutare pe google pentru a încerca măcar să-și dea seama dacă ceea ce sunt pe cale să răspândească este adevărat.

MITUL #15: O moleculă sintetică este diferită de o moleculă naturală. 

FAPT: Așa este, ați citit corect, nu este o greșeală și știu că va fi greu pentru unii dintre voi să acceptați că acesta este de fapt un mit, dar vă asigur că este, cu siguranță. Dar, ca întotdeauna, există mai mult în această poveste și adevărul nu înseamnă că uleiurile esențiale nu sunt speciale și că nu sunt mult mai complexe decât parfumurile sintetice. 

În primul rând, trebuie să acceptăm și să înțelegem că moleculele individuale nu sunt vii, ci sunt doar aranjamente tridimensionale ale atomilor pentru a forma structuri unice în spațiu, ținute împreună prin densități de electroni comune pe care le numim „legături”. Ca atare, o moleculă individuală nu are „cunoașterea” căii prin care a fost creată și modul în care se comportă în orice sistem este o funcție a structurii sale tridimensionale, nu a originii sale. O moleculă de L-mentol (compusul principal al uleiului esențial de mentă) se va comporta EXACT la fel în orice mediu, indiferent dacă acea moleculă de L-mentol a fost creată de planta de mentă sau de fabrica chimică BASF. Când 10 atomi de carbon și 15 atomi de hidrogen se unesc într-un aranjament specific, avem L-mentol, indiferent de cine sau ce a orchestrat atomii care se unesc în acest aranjament. L-mentolul este L-mentol datorită structurii sale. Structura este cea care definește molecula, nu sursa ei.

Acum restul poveștii. Da, este adevărat că moleculele individuale izolate sunt universal aceleași, indiferent de cine le-a sintetizat. Dar acest lucru nu înseamnă în niciun caz că uleiurile esențiale pot fi reconstruite, moleculă cu moleculă, într-un laborator. Motivul pentru care acest lucru ar fi practic imposibil este complexitatea vastă a uleiurilor esențiale. Uleiurile esențiale sunt aproape întotdeauna o colecție de sute de molecule atunci când te uiți la toți compușii. Problema devine infinit mai complexă atunci când iei în considerare faptul că aproape fiecare dintre acești compuși are și o formă enantiomerică. Deci, de exemplu, în timp ce uleiul de mentă este format din 40-50% mentol și 99% + din mentol este forma L, există și o cantitate mică din imaginea în oglindă (D-mentol) acolo. Ca să nu mai vorbim de faptul că mentolul are nu unul, ci 3 atomi de carbon, așa că atunci când iei în considerare toți diastereomerii (precum izo-mentol, neo-mentol, neo-izo-mentol) împreună cu imaginile lor în oglindă, există un total de 8 izomeri de mentol. Și acesta este doar sistemul molecular al mentolului (unul din aproape o sută de compuși diferiți din mentă). Să încerci să recreezi exact raporturile corecte ale fiecărui enantiomer și/sau diastereomer al fiecărei molecule dintr-un ulei esențial ar fi o sarcină monumentală care este aproape imposibil de pus în practică.

Deci, ce ar trebui să rețineți din asta este că nu există nimic magic la o moleculă doar pentru că este din „natură” (un termen lipsit de sens pentru mine pentru că ce nu este natural? Practic, dacă există firesc, nu poți separa omul de natură). „Magia”, dacă vreți, constă în complexitatea în care plantele își construiesc COLECȚIA de amestecuri moleculare de care oamenii dintr-un laborator nici măcar nu se pot apropia în a le reproduce exact, cel puțin nu încă. Înțelegerea științei nu o face mai simplă sau mai puțin interesantă, de fapt, dacă înțelegi cu adevărat ce se întâmplă, îți dai seama de cât de incredibil de complexe și complicate sunt lucrurile și cu cât știi mai multe, cu atât știi câte nu știi despre univers. Complexitatea naturii este adevărata „magie”, nu natura însăși.

Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas.

Cine este Dr. Pappas?

Dr. Robert Pappas este doctor chimist specializat în analizarea și testarea uleiurilor esențiale, președinte și director tehnic al Essential Oil University. Fondat în 1999 de Dr. Robert S. Pappas, EOU este o instituție educațională/informațională dedicată producției, chimiei și utilizării uleiurilor esențiale și are cea mai mare bază de date online din lume pentru chimia uleiurilor esențiale. Dr. Pappas este, de asemenea, profesor adjunct la Indiana University. Munca lui Dr. Pappas l-a făcut un consultant foarte căutat de către companii și persoane din întreaga lume, deoarece informațiile pe care le furnizează facilitează accesul la învățare în ceea ce privește calitatea, transparența și utilizarea uleiurilor esențiale. Dr. Pappas a creat pagina de Facebook Essential Oil University, care este dedicată răspândirii de informații corecte cu privire la uleiurile esențiale și spulberării miturilor care au fost popularizate de-a lungul anilor.

Lumea uleiurilor esențiale este vastă și există o mulțime de informații despre modul în care ele ne pot susține organismul în funcționarea lui optimă. Există, însă, și unele informații greșite care sunt răspândite pe internet. Informații care necesită clarificare.

Acesta a fost cea de-a treia parte a subiectului Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas. Citește și partea întâi, partea a doua și partea a patra.

Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas.

MITUL #6: Dacă în urma aplicării unui ulei esențial pur pe piele apare o erupție cutanată sau o arsură este vorba despre detoxifierea organismului. Mit sau realitate?

FAPT: Mi se spune că acesta este un mit pe care un număr destul de mare de oameni îl răspândesc, dar îmi este greu să cred că există oameni care acceptă această explicație ca fiind una viabilă. 

Trebuie, totuși, să existe un număr semnificativ de oameni care cred asta, deoarece mulți dintre voi mi-ați cerut să abordez acest lucru. Presupun că vine din încercarea disperată ca oamenii să găsească o explicație pozitivă pentru orice reacții adverse pe care ni le-ar putea provoca produsele naturale. Adică știm cu toții că, dacă ceva este natural, trebuie să fie bine pentru noi, nu?

Să ne gândim la asta logic pentru o secundă. Să ne imaginăm că freci iedera otrăvitoare pe piele și că ai o erupție cutanată. Este doar detoxifierea corpului tău? Desigur că nu. Oameni buni, dacă aveți o erupție cutanată sau arsuri de la ceva ce puneți pe piele, este pentru că acel ceva vă IRITA PIELEA. În plus, această explicație – „detoxifiere” pare să ignore însăși definiția a ceea ce înseamnă detoxifiere. În general, detoxifierea este un răspuns pe care organismul îl oferă atunci când îi este LUAT ceva. Gândiți-vă la corpul unui dependent de droguri care se „detoxifiază” în timpul procesului de sevraj în timp ce încearcă să renunțe la droguri. Dar în cazul utilizării unui ulei esențial pe piele, ADĂUGĂM ceva nou în corpurile noastre cu care corpul nu are experiență anterioară. Orice reacție adversă nu ar putea fi clasificată în mod logic ca o reacție de detoxifiere.

Și dacă folosiți termenul de detoxifiere pentru a vă referi la toxinele eliminate prin transpirație, gândiți-vă din nou. Vechiul mit al toxinelor nu se poate aplica deoarece este imposibil din punct de vedere fiziologic. Acest lucru se datorează faptului că toxinele se depun în porii glandelor pilosebacee și nu în cei ai glandelor sudoripare.

O erupție cutanată sau o arsură de la un ulei esențial este, practic, pielea ta care țipă la tine „hei, oprește asta și oprește-l acum!” De aceea ar trebui să faci întotdeauna un test de probă pe o zonă mică de piele și să aștepți puțin să vezi ce se întâmplă înainte să înnebunești și să începi să te scalzi într-un ulei esențial pe care nu l-ai folosit până acum. Aromaterapeutii recomandă să diluați uleiurile esențiale într-un ulei vegetal. Dar indiferent de concentrația la care le utilizați, ar trebui să faceți mai întâi un test pentru orice ulei nou pe care urmează să îl folosiți. Amintiți-vă că acestea sunt soluții foarte concentrate de molecule organice, să fim în siguranță mai degrabă decât să ne pare rău ulterior. 

MITUL #7: Uleiurile esențiale sunt cele mai puternice substanțe vii de pe Pământ. Ele reprezintă bătaia inimii regnului vegetal, cele mai “dătătoare de viață” substanțe pe care le avem la îndemână. Ele sunt “sângele” plantei și reprezintă același lucru precum sângele în corpul uman.

FAPT: Îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar uleiurile esențiale nu sunt vii. 

Mi-ar plăcea să văd pe oricine trecând printr-un proces de distilare de 212+ grade timp de câteva ore și să iasă în viață la celălalt capăt! Materialul vegetal cu siguranță nu este viu după distilare, așa că nu sunt sigur cum ar putea cineva să creadă că uleiul este viu. Uleiurile esențiale sunt o colecție de molecule organice volatile, nu entități vii. În plus, deoarece ele însele nu sunt în viață, uleiurile nu dau viață la nimic (dar asta nu înseamnă că nu ajută planta să supraviețuiască). Să ne uităm doar la asta logic și să o descompunem. Pentru ca A să-i dea viață lui B, rezultă că A trebuie să precede B în cronologia existenței sale. Nu este cazul uleiurilor esențiale. Plantele încep să producă uleiuri esențiale doar într-un un anumit punct al dezvoltării lor. Uleiul nu dă viață plantei, planta, la un moment dat, începe să producă uleiul.

În ceea ce privește „bătăile inimii regnului vegetal”, majoritatea plantelor nici măcar nu produc uleiuri esențiale, așa că unde sunt bătăile inimii lor? Nu sunt cu adevărat sigur ce ar trebui să însemne acea afirmație, cred că cineva a crezut că sună bine din punct de vedere comercial. În ceea ce privește afirmația „sânge vital”, așa cum am mai spus aici, uleiurile esențiale nu au aceeași funcție în plantă pe care o are sângele în corpul uman. Sângele nostru îndeplinește în primul rând funcția de circulație și transport al oxigenului și a nutrienților către toate celulele și organele corpului. Uleiurile esențiale nu joacă acest rol în plantă.

Adevărul este că uleiurile esențiale sunt un produs final al metabolismului plantelor și sunt emise de plantă, dar nu circulă în interiorul plantei ca sângele în organism. Gândiți-vă la care sunt unele dintre produsele finale din metabolismul uman și, dacă doriți o analogie mai exactă, ați înțeles ideea. Îmi dau seama că nu ar suna la fel de bine din puncte de vedere comercial să folosești o expresie ca „excrementul plantei”, dar asta ar fi mai precis decât „sângele vieții”. Dar asta nu înseamnă că aceste produse finite, acești metaboliți secundari cunoscuți sub numele de uleiuri esențiale, nu sunt extrem de utili pentru supraviețuirea plantei, precum și extrem de benefice pentru oameni.

Este regretabil pentru mine că oamenii care au creat aceste sloganuri fără sens și inexacte cu privire la uleiurile esențiale consideră că sunt necesare pentru a vinde produsul. Uleiurile se vând singure, oamenii nu au nevoie să fie hrăniți cu o grămadă de prostii pentru a se îndrăgosti de ele. Această idee că uleiurile esențiale sunt sângele vital al plantei a existat de ceva vreme, de fapt, cred că alchimiștii ar fi putut crede același lucru (amintiți-vă de credința lor în „chintesențiale”, de unde provine termenul de ulei esențial) , dar sper că am progresat dincolo de cunoștințele din secolul al XVI-lea și mi-ar plăcea să văd o abordare de marketing mai responsabilă în zilele noastre. Cu toate acestea, mă tem că poate trece ceva timp până să-i facem pe toți să renunțe la acesta, doar pentru că sună atât de bine pentru urechi!

MITUL #8: Uleiurile esențiale de cea mai bună calitate provin din “prima presare” sau prima distilare a materialului vegetal.

FAPT: Mai întâi, permiteți-mi să vă spun că dacă folosiți termeni precum „prima presare”, atunci aveți cu adevărat ceva de făcut cu privire la educația dumnavoastră privind uleiurile esențiale. 

Majoritatea uleiurilor esențiale sunt distilate cu abur, de fapt acest lucru este inerent însăși definiției unui ulei esențial. Singurele uleiuri care se consideră că se încadrează în definiția termenului „ulei esențial” și nu sunt produse prin distilare cu abur sunt uleiurile din citrice, care sunt presate la rece din coaja de citrice (și dacă este făcută corect, nu rămâne ulei în coajă pentru o a doua presare). Deci, atunci când ne referim la așa-numitele uleiuri esențiale obținute din „prima presare”, ele nici măcar nu prezintă o metodă exactă de producere a tuturor uleiurilor esențiale. Aproape toate uleiurile sunt obținute prin distilare, nu prin presare. Vă rog să evitați această terminologie „presantă”, cu excepția cazului în care doriți să păreți un complet novice în domeniu. Atunci când metoda presării este aplicabilă, în industrie folosim termenii PRESARE LA RECE pentru a descrie producția de uleiuri de citrice (unele citrice sunt și distilate, dar asta este o altă poveste). Așadar, aceasta ne aduce la întreaga problemă a pretinselor „distilări multiple” ale aceluiași material vegetal. Luați în considerare acest citat dintr-un blog popular:

“Menta este o plantă interesantă prin faptul că dă mai mult ulei decât majoritatea celorlalte. Ca atare, fermele mari și distileriile extrag o grămadă de ulei din planta de mentă. Fermele mai mici fac o primă distilare de mentă pe care o vând companiilor la cel mai mare preț. Menta este apoi re-distilată la o presiune mai mare și la o temperatură mai mare, iar uleiul rezultat este vândut cu bani mai puțini companiilor care vând săpun și altele asemenea, care doresc un ulei cu preț mai mic, dar totuși își doresc un ulei cu miros ușor “ierbos”. Planta este apoi re-distilată încă o dată la o temperatură și o presiune și mai ridicate, o a treia distilare, care este vândută companiilor care doresc uleiul cu miros de bomboane.” 

Urăsc să fiu dur aici, dar ce încărcătură totală de pure prostii! Mai întâi, permiteți-mi să spun că locuiesc în Indiana, unul dintre cele mai mari state producătoare de mentă din țară. Am vizitat de mai multe ori distilerii și ferme de mentă (puteți vedea câteva fotografii cu una dintre vizitele mele în albumul intitulat „Ferma de mentă în nordul Indianei”). NIMENI NU DISTILEAZĂ ACELEAȘI FRUNZE DE MENTĂ DE MAI MULT DE O DATĂ! Planta este distilată practic timp de 2 ore și gata, nu mai iese ulei, așa că închid alambicul. Este absolut ridicol să crezi că distilatorul, după ce și-a văzut uleiul venind, văzând că nivelul uleiului nu crește, oprește alambicul și apoi se gândește în sinea lui: „Da, pun pariu că dacă dau totul înapoi (pierd combustibil și forță de muncă) pot obține mai mult ulei din frunza de mentă uzată pe care am distilat-o ieri.” De unde vin oamenii cu chestiile astea? 

Acum, uleiul de mentă poate, și este adesea (mulțumim lui Dumnezeu!), redistilat și/sau redistilat fracționat în vid, pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea uleiului prin îndepărtarea compușilor chimici care pot cauza greață (doar cantități mici de compuși foarte urat mirositori sunt îndepărtați în acest proces). Dar NIMENI nu distilează biomasa de mentă a doua sau a treia oară. Acest lucru este valabil în general, nu doar pentru mentă, ci pentru distilarea de uleiuri esențiale în general. Când am încercat să-i explic persoanei care a postat aceste mizerii, practic nu m-a crezut, deoarece „cercetarea” ei care a constat în a vorbi cu vânzători de uleiuri esențiale aparent prezenta o credibilitate mai mare. Dacă oamenii ar folosi doar un oarecare bun simț, ar putea analiza acest tip de dezinformare și ar putea ajunge la concluzia că nimic nu are sens. Din punct de vedere energetic, de ce ar plănui cineva să-și închidă procesul de distilare doar pentru a-l porni din nou mai târziu? Cantitatea de energie necesară pentru a obține fierberea unei cantități masive de apă și suficient generare de abur pentru a elibera uleiul din cuve mari de biomasă este destul de uimitoare și costisitoare. De ce să nu continuați să distilați și să începeți să colectați într-un recipient separat uleiul produs la finalul distilării, dacă credeți că acela ar putea avea o calitate diferită? Apropo, acest lucru se face cu uleiul de ylang ylang, motiv pentru care există diferite uleiuri de ylang ylag: extra, I, II, III și complet).

Singura dată când am văzut vreodată un distilator oprindu-și procesul și repornindu-l mai târziu, a fost din cauza unor probleme mecanice, a rămas fără combustibil sau pur și simplu era prea obosit fizic pentru a continua (în cazul lemnului de santal, de exemplu, distilarea poate dura mai mult de 24 de ore și uleiul să fie încă în lemn). 

MITUL #9: Uleiurile esențiale sunt sinergii complexe care conțin hormoni, vitamine, minerale și alte elemente naturale și sunt cunoscute ca fiind cele mai oxigenante substanțe de pe pământ.

FAPT: Genul acesta de declarații m-a făcut mereu să mă scarpin în cap. Uneori se mai spune că “uleiurile esențiale sunt cele mai OXIGENATE substanțe de pe pământ”. Indiferent dacă este menit să fie OXIGENANT sau OXIGENAT, afirmația este pur și simplu greșită. 

Da, uleiurile esențiale conțin oxigen, dar asta nu înseamnă „oxigenare” sau „cel mai oxigenat”. Cei dintre voi care urmează cursul meu despre chimia uleiurilor esențiale știu deja că, în 99+% din cazuri, când vorbim de moleculele de ulei esențial, ne preocupă doar 3 elemente ale tabelului periodic: Carbon, Hidrogen și Oxigen. Moleculele din uleiurile esențiale sunt în principal mono și sesquiterpene și derivații lor oxigenați. Uleiurile esențiale sunt lichide organice volatile. Nu există absolut niciun hormon (cel puțin nu hormoni umani) sau vitamine în uleiurile esențiale. În plus, dintre aceste 3 elemente cele mai comune, oxigenul este cel mai puțin frecvent. Dacă doar numărați tipuri de atomi din moleculele de ulei esențial, hidrogenul este atomul cel mai răspândit, urmat de carbon, apoi de oxigen (din nou doar numărând numărul de atomi, nu o comparație de greutate). Un procent mare din toate moleculele de ulei esențial sunt hidrocarburi (monoterpene și sesquiterpene) și nici măcar nu conțin oxigen. Când moleculele conțin oxigen, raportul variază de obicei de la 1 sau 2 atomi de oxigen până la 10 până la 17 atomi de carbon și 18 până la 26 atomi de hidrogen (pentru cele mai comune cazuri de mono și sesquiterpene oxigenate). În plus, oxigenul din moleculele de ulei esențial este OXIGEN LEGAT, care nu este cu adevărat disponibil pentru a fi livrat sub formă de radical liber de oxigen sau molecule de oxigen (desigur, există o cantitate infinitezimală de molecule de oxigen dizolvat în aproape orice lichid, dar acest lucru este nesemnificativ) și, prin urmare, nu foarte „oxigenant”. Încă nu îmi este clar care este baza acestor afirmații referitoare la uleiurile esențiale și mi-ar plăcea să cunosc sursele din literatură pe care reclamanții le citează.

MITUL #10: Compania Y este singura din lume care vinde uleiuri esențiale pure sau uleiuri esențiale cu grad terapeutic. 

FAPT: Există multe companii în lume care vând uleiuri esențiale pure. Dar găsirea acestor companii poate să nu fie cea mai ușoară dintre sarcini și, chiar dacă le găsiți, există posibilitatea să nu își vândă produsul în sticle mici. 

Ca regulă generală, cu cât mergeți mai departe în lanțul de aprovizionare, cu atât este mai puțin probabil să obțineți un produs pur. Există o mulțime de companii care vând uleiuri esențiale și majoritatea dintre ele nu au capacitatea (sau, în multe cazuri, nicio dorință) de a face controlul de calitate necesar pentru a verifica ce primesc de la furnizorul lor înainte de a le transmite clienților lor. În plus, pur nu este neapărat echivalent cu o bună calitatea. Un ulei pur poate fi distilat incorect sau poate fi obținut dintr-o anumită varietate de specii de plante care nu este ideală. În plus, în ceea ce privește gradul terapeutic, trebuie să fim sârguincioși în a discerne ce înseamnă cu adevărat afirmația. Se pare că există o concepție greșită că există un fel de organism independent care certifică uleiurile ca grad terapeutic, dar până în prezent nu există un astfel de organism, cel puțin nu unul care este recunoscut pe scară largă. Înseamnă asta că nu există gradul terapeutic? Există, dar realizează doar că orice standard de grad terapeutic care există acum este un standard derivat intern al companiei. Acum, acest standard poate fi un standard general excelent și perfect acceptabil pentru mine sau pentru orice alt analist sau aromaterapeut de acolo, dar trebuie doar remarcat că nu este un standard independent. Unele dintre standardele companiilor pe care am avut privilegiul să le accesez au fost de fapt excepționale în unele cazuri, depășind standardele convenționale ale ISO etc. 

În cele din urmă, pentru majoritatea oamenilor care nu au acces la propriul raport GC/MS, totul se rezumă la în cine ai încredere că-ți vinde uleiul pur. Dacă liderul unei companii are antecedente de dezinformare, arest pentru practicarea medicinei fără licență, dat în judecată pentru vătămarea oamenilor prin utilizarea necorespunzătoare a uleiurilor esențiale, utilizarea inadecvată a numelor unor persoane credibile pentru câștig personal și etica îndoielnică în general, atunci probabil că nu este o companie al cărei standard de „grad terapeutic” ar avea cu adevărat multă greutate pentru comunitatea de aromaterapie în general și, de asemenea, nu ar trebui luată în serios de un consumator educat de uleiuri esențiale.

Cine este Dr. Pappas?

Dr. Robert Pappas este doctor chimist specializat în analizarea și testarea uleiurilor esențiale, președinte și director tehnic al Essential Oil University. Fondat în 1999 de Dr. Robert S. Pappas, EOU este o instituție educațională/informațională dedicată producției, chimiei și utilizării uleiurilor esențiale și are cea mai mare bază de date online din lume pentru chimia uleiurilor esențiale. Dr. Pappas este, de asemenea, profesor adjunct la Indiana University. Munca lui Dr. Pappas l-a făcut un consultant foarte căutat de către companii și persoane din întreaga lume, deoarece informațiile pe care le furnizează facilitează accesul la învățare în ceea ce privește calitatea, transparența și utilizarea uleiurilor esențiale. Dr. Pappas a creat pagina de Facebook Essential Oil University, care este dedicată răspândirii de informații corecte cu privire la uleiurile esențiale și spulberării miturilor care au fost popularizate de-a lungul anilor.

Lumea uleiurilor esențiale este vastă și există o mulțime de informații despre modul în care ele ne pot susține organismul în funcționarea lui optimă. Există, însă, și unele informații greșite care sunt răspândite pe internet. Informații care necesită clarificare.

Acesta a fost cea de-a doua a subiectului Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas. Citește și partea întâi, partea a treia și partea a patra.

Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas.

Cine este Dr. Pappas?

Dr. Robert Pappas este doctor chimist specializat în analizarea și testarea uleiurilor esențiale, președinte și director tehnic al Essential Oil University. Fondat în 1999 de Dr. Robert S. Pappas, EOU este o instituție educațională/informațională dedicată producției, chimiei și utilizării uleiurilor esențiale și are cea mai mare bază de date online din lume pentru chimia uleiurilor esențiale. Dr. Pappas este, de asemenea, profesor adjunct la Indiana University. Munca lui Dr. Pappas l-a făcut un consultant foarte căutat de către companii și persoane din întreaga lume, deoarece informațiile pe care le furnizează facilitează accesul la învățare în ceea ce privește calitatea, transparența și utilizarea uleiurilor esențiale. Dr. Pappas a creat pagina de Facebook Essential Oil University, care este dedicată răspândirii de informații corecte cu privire la uleiurile esențiale și spulberării miturilor care au fost popularizate de-a lungul anilor.

Lumea uleiurilor esențiale este vastă și există o mulțime de informații despre modul în care ele ne pot susține organismul în funcționarea lui optimă. Există, însă, și unele informații greșite care sunt răspândite pe internet. Informații care necesită clarificare.

MITUL #1: Există un organism independent care certifică uleiurile esențiale în funcție de gradul terapeutic. Mit sau realitate?

FAPT: Adevărul este că există doar multe standarde pentru “grad terapeutic” dezvoltate de anumite companii. Întrebarea este în care ai încredere?

Este important ca oamenii să realizeze că toate aceste standarde sunt standarde INTERNE dezvoltate de companiile care vând uleiuri și pot include sau nu controlul calității de către un laborator terț. În plus, dacă se folosește un laborator terță parte, acest laborator știe cu adevărat ce face? De asemenea, este important să știți ce definește compania ca fiind „grad terapeutic”. Înseamnă pur și simplu că uleiul este pur sau înseamnă ceva dincolo de puritate și are cu el și un standard de calitate? Să recunoaștem, un ulei poate fi pur ca zăpada, dar poate fi totuși de proastă calitate, văd asta zilnic în mostrele pe care le analizez pentru clienții mei, pentru ca aceștia să ia decizii bune de cumpărare. Judecățile despre calitatea uleiurilor esențiale necesită mai mult decât chimiști buni și echipamente bune, ele necesită mulți ani de experiență în evaluarea mirosurilor. De asemena, contează cunoașterea compușilor chimici minori specifici care trebuie să existe în compoziția acelui și nu doar concentrarea asupra compușilor chimici majori.

Majoritatea pasionaților de aromaterapie înțeleg că nu există un standard independent pentru „gradul terapeutic” care să fie recunoscut universal. Să fim sinceri, este greu să stabilim exact ce înseamnă „terapeutic” în primul rând, cel puțin sub orice aspect cuantificabil. Și, deși s-ar putea să nu vă placă promovarea gradului terapeutic de către diverse companii, nu este chiar corect să spunem că „nu există grad terapeutic”, deoarece companiile au libertatea de a crea orice sistem de clasificare pe care îl doresc. Este important să fim conștienți de faptul că aceste standarde de notare sunt în mare parte doar trucuri de marketing ale majorității companiilor. Cred că un răspuns mai bun pentru cei care promovează o astfel de idee ar fi să spună: „în timp ce multe companii își promovează propriul standard de grad terapeutic, ar trebui să știm că nu există un organism independent acceptat universal care să certifice uleiurile esențiale cu grad terapeutic”. Aceasta este o afirmație corectă și nimeni nu o poate infirma. Folosirea acestui limbaj nu va determina oprirea dialogului între cei din partea MLM și cei din partea mai tradițională a aromoterapiei.

MITUL #2: Uleiurile esențiale pure, fără substanțe chimice adăugate, ar trebui să nu aibă termen de valabilitate. 

FAPT: Aceasta este o afirmație ridicolă din partea celor care nu înțeleg nimic despre chimia uleiurilor esențiale.

Nu sunt sigur că știu ceva care va rezista cel puțin cât rezistă pământul, poate cu excepția diamantelor și a ignoranței umane. Adevărul este că, în timp ce uleiul poate rezista în sensul că „există” pentru o lungă perioadă de timp, nu există nicio îndoială că majoritatea uleiurilor, pure sau altfel, se vor deteriora în cele din urmă din cauza reacțiilor de oxidare care sunt inevitabile. Asta dacă nu am putea cumva să le stocăm într-o atmosferă fără oxigen (practic imposibil pentru majoritatea oamenilor). Chiar dacă sunt depozitate într-o atmosferă inertă, există totuși posibilitatea ca unele molecule să reacționeze cu ele însele pe perioade lungi de timp, schimbând uleiul, de multe ori în rău.

Majoritatea uleiurilor se degradează odată cu trecerea timpului din cauza oxidării, dar există unele uleiuri, cum ar fi lemnul de santal, vetiverul, patchouli etc., care se îmbunătățesc în timp, cel puțin până la un anumit punct (nu sunt sigur că cineva știe cum arată lemnul de santal după 5000 de ani și sunt destul de sigur că mult mai devreme uleiul s-ar transforma într-o rășină și s-ar solidifica). De obicei, uleiurile mai grele, bogate în alcooli sesquiterpenici, se îmbunătățesc cu vârsta. Cu toate acestea, majoritatea uleiurilor, în special uleiurile de citrice și uleiurile albastre se vor degrada odată cu timpul. Uleiurile din citrice sunt deosebit de predispuse la degradare din cauza nivelurilor ridicate de limonen care se oxidează relativ ușor. Chiar și cantități foarte mici de oxid de limonen pot distruge total mirosul unui ulei de citrice cândva bun. În plus, formarea de ceară în citrice datorită polimerizării monoterpenelor este, de asemenea, destul de comună în timp. Din acest motiv, cel mai bine este ca uleiurile de citrice să fie folosite în decurs de aproximativ un an, dacă este posibil.

În cazul uleiurilor albastre, vedem dovezi de oxidare atunci când culoarea albastră devine verde în timp. Acest lucru se datorează degradării chamazulenei, hidrocarbura responsabilă pentru culoarea albastră în uleiuri precum mușețelul german, blue tansy etc. Din aceste motive, recomand întotdeauna oamenilor să păstreze în frigider oricare dintre uleiurile albastre și să se asigure că este cât mai puțin aer posibili în sticluță. Desigur, acestea sunt practici bune pentru toate uleiurile esențiale, dar sunt absolut cruciale pentru uleiurile albastre și pentru uleiurile din citrice.

Un principiu constant al științei este acela de creștere naturală a entropiei, care se referă la a doua lege a termodinamicii. Toate lucrurile se îndreaptă în mod natural către entropia maximă (dezordine). Entropia este inevitabilă pe acest pământ și știm cu toții că este nevoie de energie constantă pentru a lupta împotriva acestei degradări naturale a tuturor lucrurilor. Lăsate singure, lucrurile nu devin în mod natural mai ordonate în timp, știm cu toții acest lucru, indiferent dacă suntem sau nu familiarizați cu termenul de entropie. Entropia este motivul pentru care nu poți crea o mașină cu mișcare perpetuă, de ce casele tale devin dezordonate în mod natural în timp, de ce motorul mașinii tale se defectează în cele din urmă, de ce corpul tău nu se mai poate susține și tu mori și de ce pământul trebuie să se sfârșească în cele din urmă.

MITUL #3: Uleiul esențial cu adevărat terapeutic de lavandă (Lavandula angustifolia) nu ar trebui să conțină nici cea mai mică urmă de camfor. Orice urmă de camfor indică un amestec între lavandă și lavandin. 

FAPT: Adevărul este că, deși într-adevăr camforul ar trebui să fie scăzut (mai puțin de 1%), există aproape întotdeauna puțin camfor în uleiul de lavandă adevărat, este practic inevitabil.

Am analizat literalmente mii de mostre de ulei de lavandă adevărat, inclusiv multe mostre pe care le-am distilat singur și vă pot spune, așa cum vă va spune orice alt analist care știe ce face, că dacă nu sunt prezente cantități mici de camfor, atunci ar fi o excepție EXTREM de neobișnuită. Sincer, nici măcar nu pot spune că am văzut vreodată o lavandă fără o cantitate mică de camfor, cel puțin nu îmi amintesc.

Dacă faci cercetări, vei descoperi că specificațiile ISO pentru lavandă listează camforul acceptabil până la 1,5%, în funcție de origine, iar Farmacopeea Britanică listează camforul cu maxim 1,2%. Standardul meu la EOU este că cei trei compuși – camforul, 1,8-cineolul și borneolul ar trebui să existe în uleiul de lavandă într-o concentrație de maxim 1%. Standardul meu se bazează pe mostre prelevate din întreaga lume, precum și din multe distilări pe care le-am făcut personal pe mai multe soiuri diferite de Lavandula.

MITUL #4: Frecvența vibrațională a uleiurilor esențiale variază între 52 MHz și 300 MHz. Uleiurile esențiale au cea mai mare frecvență dintre toate substanțele naturale cunoscute omului și vor crește frecvența corpurilor noastre. 

FAPT: Vă rog să evitați să cădeți în vechea capcană a frecvenței uleiurilor esențiale care circulă pe internet din anii 1990. 

Problema cu toate acestea este că 99% dintre oameni nu înțeleg mecanica cuantică suficient de bine pentru a putea vedea clar înșelătoria. Sau, dacă bănuiesc că este o înșelătorie, nu au cunoștințele pentru a explica de ce este o înșelătorie, așa că pur si simplu nu comentează deloc. Este bine cunoscut în știință faptul că moleculele absorb și emit în mod constant radiații electromagnetice de diferite tipuri și multe frecvențe diferite. Dar modul în care este descrisă înșelătoria tipică a frecvenței uleiurilor esențiale nu are deloc sens din punct de vedere științific. Cred că această poveste a apărut pentru a vinde echipamente inutile de măsurare a frecvenței la prețuri mari.

O frecvență este pur și simplu un ciclu pe secundă. Din mecanica cuantică știm că energia electromagnetică este de obicei măsurată prin studierea lungimilor de undă ale undelor electromagnetice utilizate pentru a provoca diferite tranziții energetice între stările cuantice. Aceste lungimi de undă pot fi traduse în frecvențe printr-o ecuație simplă (frecvența energiei electromagnetice este viteza luminii împărțită la lungimea de undă măsurată). Moleculele emit și absorb energie în diferite forme rezultate din tranzițiile la nivel de energie electronică, vibrațională și rotațională. Dacă veți vorbi despre frecvențele vibraționale, atunci este necesar să înțelegeți niște chimie de bază și mecanică cuantică pe care voi încerca să le explic mai jos fără a deveni prea tehnic.

Energia vibrațională în molecule se referă la vibrația atomilor legați într-o anumită moleculă. De exemplu, dacă ne uităm la o moleculă foarte simplă, cum ar fi dioxidul de carbon, putem măsura vibrația sau frecvența a ceea ce se referă la întinderea carbonilului (mișcarea de întindere a dublei legături dintre atomii de carbon și de oxigen). Cu cât molecula este mai mare, cu atât va avea mai multe mișcări vibraționale. Moleculele din uleiurile esențiale ar avea multe vibrații diferite de legătură, deoarece chiar și moleculele mai mici (monoterpene) constau din 10 atomi de carbon și 16 atomi de hidrogen. Astfel, toate moleculele de ulei esențial ar avea multe vibrații diferite care se desfășoară simultan și fiecare tip diferit de mișcare vibrațională în fiecare legătură diferită ar avea propria sa frecvență caracteristică. Aceste frecvențe vibraționale din molecule sunt măsurate folosind spectroscopia în infraroșu (IR), deoarece energia din domeniul IR al spectrului electromagnetic este ceea ce este necesar pentru a provoca aceste vibrații. Magnitudinea radiației infraroșii este în intervalul 10.000.000.000.000 până la 400.000.000.000.000 Hertzi!

Deci, după cum puteți vedea, ar fi imposibil să caracterizați un ulei esențial sau chiar o singură moleculă de ulei esențial ca având o singură frecvență de energie vibrațională. În plus, energia de vibrație în molecule este mult mai mare decât intervalul 52 Mhz – 320 MHz (52.000.000 – 320.000.000 Hertzi) revendicat de cei care vând dispozitivele de măsurare a frecvenței uleiurilor esențiale. De fapt, acea gamă de energie scăzută ar fi în regiunea undelor radio și mai jos.

Pe scurt, dacă promovați uleiurile esențiale ca fiind eficiente datorită frecvenței lor, recomandarea mea ar fi să vă gândiți serios să regândiți această strategie, deoarece pe măsură ce oamenii devin din ce în ce mai educați în acest domeniu, veți ajunge doar să arătați ridicol cu un astfel de limbaj.

MITUL #5: Uleiurile esențiale au fost folosite din vremuri biblice și chiar au fost găsite în mormântul regelui Tut. 

FAPT: Desigur, materialele aromatice au fost folosite în vremurile biblice în diferite scopuri medicinale, religioase și ceremoniale, dar aceste materiale nu erau uleiuri esențiale, cel puțin nu după definiția actuală a uleiurilor esențiale. 

Acest lucru ar fi fost imposibil, având în vedere că distilarea cu abur nu fusese încă descoperită. Majoritatea oamenilor atribuie descoperirea adevăratei distilări cu abur unui om de știință persan pe nume Avicenna (Ibn Sina) în secolul al XI-lea. Cu siguranță nu a existat o distilare cu abur cu peste 2300 de ani mai devreme, pe vremea regelui Tut. Produsele aromatice folosite în aceste vremuri străvechi erau extrase cu solvent brut folosind grăsimi și uleiuri presate și altele asemenea și nu erau foarte concentrate (să nu mai vorbim că acel gen de produse au o chimie foarte diferită față de produsele distilate) și, prin urmare, utilizarea lor nu poate fi legată cu adevărat de modul în care ar trebui să folosim uleiurile esențiale distilate cu abur de astăzi.

Acesta a fost prima parte a subiectului Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas. Descoperă restul miturilor în partea a doua, partea a treia și partea a patra.

Mirajul „gradului terapeutic”

Foarte des auzim despre uleiuri esențiale cu grad terapeutic sau uleiuri certificate cu grad terapeutic. Consultanții foarte îndrăgostiți de uleiurile pe care le vând sunt convinși că ale lor sunt cele mai bune deoarece sunt certificate cu grad terapeutic.

Ce spun aromaterapeutii?

Oricât de tranșant și dur ar suna, termenul de „grad terapeutic” nu există. Pentru ca acest termen să aibă valoare, ar trebui să existe o organizație abilitată să confere grade terapeutice, să clasifice uleiurile, etc. Dar această organizație nu există. Așadar, „gradul terapeutic” este marketing pur. Cu sigurantă este mult mai tentant să cumpărăm uleiuri esențiale „certificate (de către cine?) cu grad terapeutic” decât uleiuri esențiale pure pe care să le folosim în scop terapeutic. Lucrurile sunt simple: nu există uleiuri esențiale cu grad terapeutic și nu există standarde de calitate și de clasificare în aromaterapie. Mai multe aici.

Este mult mai tentant să cumpărăm uleiuri esențiale „certificate (de către cine?) cu grad terapeutic” decât uleiuri esențiale pure pe care să le folosim în scop terapeutic.

Lucrurile sunt clare, însă: nu există uleiuri esențiale cu grad terapeutic și nu există standarde de calitate și de clasificare în aromaterapie.

Există oare un ulei pentru orice?

Google oferă în câteva secunde uleiul esențial potrivit pentru orice afecțiune. Companiile MLM nu au nevoie să investească în reclamă, nu trebuie să facă afirmații pe care să și le asume și pentru care să poată fi trași la răspundere. Consultanții sunt cei care fac asta (trebuie recunoscut faptul că aceste companii au o strategie absolut genială prin care își motivează consultanții) și astfel, lumea virtuală a ajuns să fie plină de informații care transmit un singur lucru: există un ulei pentru orice!

Ce spun aromaterapeuții?

Ideea de la care a pornit această afirmație este una cu care toată lumea este de acord: aromaterapia are capacitatea de a reechilibra organismul și astfel, efectele îi sunt pe toate planurile. Însă, de la această idee și până la cea de mai sus, calea este lungă. Poți oferi suport imunitar și emoțional cu ajutorul aromaterapiei în orice afecțiune, dar nu poți spune că orice se poate rezolva cu uleiuri esențiale.

Acest lucru este deranjant pentru aromaterapeuti deoarece este o afirmație nerealistă care va pune pe gânduri orice om care gândește rațional, crescandu-i scepticismul sau făcându-l să aibă așteptări nerealiste.

O mare problemă o reprezintă interpretările eronate (în mod voit sau nu) ale unor studii. Veți auzi, cu siguranță că uleiul esențial de Tămâie face minuni împotriva cancerului. Veți citi articole, veți fi trimiși către studii care demonstrează potențialul extraordinar al acestui ulei (care este, de altfel, absolut minunat 🙂 ).

Tămâia- rășină obținută din diferite specii de copaci din familia Boswellia- conține compuși chimici numiți acizi boswellici. Acești compuși sunt considerați de către cercetători ca având potențial promițător în tratarea diferitelor tipuri de cancer.

Problema este că uleiul esențial de Tămâie (lichidul obținut prin distilarea rășinii de Tămâie) nu conține deloc acid boswellic. Explicația este simplă: moleculele de acid boswellic sunt pur și simplu prea mari și grele pentru a putea fi extrase cu ajutorul distilării. Acidul boswellic se găsește în proporție de cel puțin 65% în extracte, nu în uleiurile esențiale.

Exemplul de mai sus este un caz clasic de manipulare neintenționată. Consultanții se lasă vrăjiți de niște studii pe care nu știu să le interpreteze și răspândesc vestea că uleiul lor de Tămâie tratează cancerul. Iar asta, pentru aromaterapeuti este extrem de trist!

Conform lui Tisserand, lucrurile pot deveni chiar periculoase, deoarece uleiurile esentiale au proprietatea de a ne proteja celulele și exact asta vor face și cu celulele canceroase. Oare câți dintre consultanți spun clienților să nu folosească uleiuri esențiale înainte, în timpul și după chimioterapie? Din păcate nu o spun pentru că nu au de unde să știe aceste lucruri.

Concluzii

Sper ca această analiză să vă ajute să faceți alegeri corecte. Uleiurile companiilor de tip MLM sunt, cu siguranță, pure și bune, precum multe alte uleiuri de pe piață. Dezavantajul lor este prețul mult mai mare decât cel corect. Pentru cei care vor să înregistreze venituri din asta, cei cărora le plac sistemele de acest fel și li se potrivesc, este afacerea ideală. Singura condiție care trebuie să existe este încrederea în companie, lucru care mie mi-a lipsit.

Acum sunt în tabăra aromaterapeutilor, însă multă vreme am fost și eu consultant și știu sigur că și în doTERRA și în Young Living există și consultanți conștienți, care acordă atenție părții de siguranță, care nu fac recomandări periculoase, care nu vând cu orice preț. Dacă vrei să folosești produsele celor două companii, te rog caută un astfel de consultant! Există, îți promit! Verifică orice informație primești, citește și educă-te! Nu lăsa consultantul să fie responsabil pentru alegerile tale!

Am fost foarte tentată să spun că toți consultanții sunt inconștienți și fac recomandări periculoase. Știam și atunci, știu și acum că au cele mai bune intenții, chiar și cei care îți vor spune să aplici un blend precum Air pe pieptul copilului tău de un an. Habar nu au că pot face rău. Singura lor greșeală este că au încredere maximă în compania lor și nu pot fi acuzați pentru asta. Având în vedere faptul că dorința mea cea mai mare este ca uleiurile esențiale să ajungă la oameni educați și conștienți, am ajuns la concluzia că îmi doresc să creez punți de comunicare între noi și ei, cu blândețe și fără critici.

Așadar, dacă ești consultant, te rog să fii unul corect, responsabil, educă-te din mai multe surse, nu doar din cele care îți sunt puse la dispoziție, verifică informațiile primite și nu uita că sunt oameni care au încredere în ceea ce le recomanzi!

Daca esti consumator de uleiuri esențiale vândute prin consultanți, te rog caută-l pe acela care nu te va lăsa sa bei ulei esențial in apă, care nu îți va face protocoale pentru ingestie și care va avea reguli speciale pentru copii. Fii un consumator educat și responsabil!

Ada, cu drag ♡

Psiholog și aromaterapeut

Resurse si link-uri utile

• Therapeutic Grade Essential Oils is a Potentiallly Misleading Claim
• National Association for Holistic Aromatherapy
• Essential Oil Controversies, Explained With No Drama
• Aromatherapy United
• The School of Aromatic Studies- The Quality of Essential Oils
• Robert Tisserand interviewed on ingestion, dilution and other safety issues
• Learning About Essential Oils: 14 Aromatherapy Experts Share Their Advice
• Resistance is Futile by Robert Tisserand
• Frankincense essential oil and cancer: Why EOs and chemotherapy don’t always mix
• Frankincense Oil and Boswellic Acid
• The potential role of boswellic acids in cancer prevention and treatment
• Put essential oils in all the things! (Yeah, no.)

Care sunt cele mai disputate subiecte și ce spune fiecare tabără despre ele?

Felul în care sunt vândute uleiurile esențiale

O companie de tip MLM presupune o întreagă rețea de tip piramidal cu o strategie de marketing foarte bine pusă la punct, în care orice persoană care plătește o taxă inițială devine consultant, cumpără produsele la un preț mai mic și are posibilitatea să le vândă mai departe. Pe scurt, plătești taxa, devii consultant și ai posibilitatea să îți construiești o afacere în cadrul unei companii cunoscute, cu investiție inițială mică și cu potențial de câștig semnificativ. Două exemple în acest sens sunt Young Living și doTERRA. Acest tip de strategie de marketing are două mari calități: produsele lor se răspândesc foarte rapid datorită consultanților motivați să le împărtășească și ajută enorm de mulți oameni să obțină câștiguri suplimentare, oameni care poate nu vor sau nu își permit să investească într-o afacere.

Ce spun aromaterapeuții?

Marea majoritate susțin faptul că uleiurile esențiale nu sunt produse care să poată fi vândute în siguranță în acest sistem. Aromaterapeutii, mai ales cei specializați pe ingestie sunt persoane care studiază ani de zile uleiurile esențiale. Învață despre ele, sunt la curent cu studiile care se fac în domeniu, le știu toate contraindicațiile, au cunoștințe aprofundate de farmacodinamică, farmacocinetică și tehnici de formulare adecvate.

Susțin că uleiurile esențiale sunt extrem de potente și persoanele care le folosesc acasă trebuie să se limiteze la inhalare și aplicare topică și au pretenția ca cei care vând uleiuri esențiale să pună la dispoziția clienților modalități de folosire în siguranță și lista cu contraindicații pentru fiecare ulei (acolo unde este cazul). Î

n companiile de tip MLM, clientul se bazează pe recomandările consultantului care, în opinia aromaterapeutilor, nu are de unde să învețe să folosească uleiurile în siguranță și nu își poate permite să facă recomandări. Robert Tisserand spune: „comercializarea uleiurilor esențiale de către consultanți este precum practicarea medicinii fără licență”. Young Living și doTERRA susțin că își educă consultanții, însă recomandările lor sunt considerate periculoase de către aromaterapeuti.

Ca să fii consultant și să îți faci bine treaba într-o companie de tip MLM trebuie să ai încredere deplină în sistem, în companie, în experții lor. Așadar, este firesc ca un consultant să răspândească cu convingere orice informație pune compania la dispoziție și să refuze să creadă că acele informații pot fi periculoase. Pe de altă parte, este la fel de firesc ca aromaterapeutii care știu infinit mai multe lucruri despre uleiuri decât consultanții, să experimenteze neputință și frustrare atunci când văd că recomandările se fac de către oricine, oricând, oricui.

Ingestia uleiurilor esențiale

Ingestia este, cred, cel mai sensibil subiect în această dispută.

Young Living și doTERRA susțin că uleiurile esențiale pot fi luate intern fără probleme, scriu asta și pe eticheta sticluțelor. Recomandă ingestia uleiurilor în apă sau în capsule, diluate sau nediluate.

Ce spun aromaterapeuții?

În primul rând, susțin că uleiurile esențiale ar trebui ingerate numai la recomandarea unui aromaterapeut specializat pe ingestie. Argumentele lor se bazează pe fapul că acestea sunt extrem de concentrate și potente, pot irita mucoasele foarte tare, pot interacționa cu alte medicamente, pot agrava afecțiunile persoanei care le ingerează, sunt procesate de organele interne, iar atunci când se abuzează de ele pot afecta ficatul, rinichii și alte organe interne.

Ei spun că uleiurile pot fi luate intern, cu siguranță, însă pentru a stabili un protocol este nevoie  de vaste cunoștințe în domeniu (noțiuni de chimie, farmacologie, contraindicații, interacțiuni cu alte medicamente). Marea problemă este abuzul de uleiuri și nediluarea acestora atunci când sunt ingerate (Young Living și doTERRA recomandă adăugarea de ulei esențial în apa de băut, zilnic, lucru extrem de contestat de către aromaterapeuti deoarece asta presupune ingestia uleiului nediluat- apa și uleiul nu se amestecă- și pentru perioade lungi de timp). Citește mai mai multe despre ingestia uleiurile esențiale.

Apoi, aromaterapeutii spun că uleiurile esențiale se folosesc la nevoie, nu trebuie incluse în rutina zilnică în mod inutil pentru că așa se ajunge la abuz.

Recomandările Young Living și doTERRA par a fi periculoase deoarece consultanții sunt încurajați să folosească uleiurile esențiale zilnic: ulei de lămâie în apa de băut, blendul X aplicat zilnic pe burtă pentru a ajuta digestia, ulei de tămâie zilnic sublingual, la încheieturi blendul Y, pe tălpi blendul Z, pe față cremă cu uleiuri esențiale, suplimente alimentare cu uleiuri esențiale, etc (am speranța că am fost clară cu ce înseamnă abuz; difuzarea zilnică a câte 5 picături de ulei, masajul săptămânal sau folosirea unui inhalator personal ori de câte ori simțim nevoia nu este abuz, este sprijin pentru organism 🙂 ).

Aceste practici pot duce la o suprasaturație a organismului și poate să intervină sensibilizarea. Din păcate, aceste pericole ajung să se manifeste doar când situația este deja serioasă.  În plus, o altă îngrijorare a unor specialiști este faptul că, în viitor, toate acele proprietăți antibacteriene, antivirale, antifungice ale uleiurilor esențiale pot deveni irelevante din cauza abuzului deoarece bacteriile, virușii, fungii pot deveni rezistenți la ele. Tisserand vorbește aici despre faptul că uleiurile esențiale pot fi un excelent punct de plecare în tratarea bacteriilor rezistente la antibiotice.

„If resistance to essential oils does become a problem in future, the over-exposure to essential oils often promoted by multi-level marketing companies may, with hindsight, look like bad move for humankind.”

Robert Tisserand

Toată lumea este de acord că uleiurile esențiale sunt minunate. Consultanții se îndrăgostesc de ele și le folosesc zilnic, în acest fel plasându-și comenzile lunare și ajutându-și afacerea. Sunt, cu siguranță de înțeles dacă plecăm de la premisa enunțată și mai sus: au încredere maximă în compania lor și nu își pun problema că există vreun pericol. Aromaterapeutii, în schimb, tratează uleiurile esențiale cu multă precauție, conștienți fiind de puterea lor. Dacă nu luăm medicamente de sinteză preventiv și nici nu abuzăm de ele, de ce am face-o cu uleiurile esențiale? Aromaterapeutii care nu sunt specializați pe ingestie nu au curajul să recomande ingestia, însă consultanții o fac cu încredere, fără să știe ce riscuri își asumă.

Aplicarea uleiurilor nediluate pe piele

Sensibilizarea pielii este o problemă serioasă, dar neluată în serios de către consultanții MLM. Aromaterapeutii atrag atenția asupra faptului că aplicarea uleiurilor esențiale pe piele în formă pură, nediluată, duce în timp la sensibilizarea pielii. În termeni simpli, dacă aplici același ulei sau combinație de uleiuri pe piele, în mod frecvent și mai ales în formă pură, crești foarte tare șansele să îți sensibilizezi pielea și să nu îl mai poți folosi niciodată.

Extrem de mulți aromaterapeuti care lucrează cu uleiuri esențiale au ajuns să fie sensibilizați la uleiul de lavandă (Lavandula angustifolia). Lavanda este uleiul despre care se știe că face parte din categoria celor mai sigure și blânde, dar pană și un ulei atât de blând folosit în exces poate să ducă la sensibilizare.

Mai multe despre iritații și sensibilizare, aici.

Siguranța copiilor, a femeilor însărcinate și a persoanelor care se află sub supraveghere medicală.

Cele mai multe discuții în contradictoriu sunt legate de siguranța copiilor. Companiile de tip MLM nu au indicații clare în ceea ce privește utilizarea uleiurilor esențiale la copii. Astfel, consultanții au ajuns să recomande foarte des combinații precum Thieves, Breathe, On Guard sau Deep Blue la copii, inclusiv la cei mici. Ei consideră că atât timp cât companiile în care au maximă încredere nu specifică faptul că unele uleiuri sunt contraindicate copiilor, acestea pot fi folosite în siguranță.

Ce spun aromaterapeuții?

Conform aromaterapeutilor, studiilor științifice și literaturii de specialitate, există uleiuri esențiale care au potențial periculos pentru copii. Unele sunt extrem de iritante pentru piele, unele prezintă riscuri pentru sistemul nervos central sau pentru sistemul respirator, unele pot contribui la dezvoltarea unor diferite afecțiuni sau sindroame.

Problema este pusă în felul următor: dacă Menta din Breathe poate să provoace probleme respiratorii serioase unui copil sub 3 ani, compusul 1,8 cineol care se găsește din abundență în același Breathe poate să irite foarte tare pielea, dacă majoritatea uleiurilor din Thieves sunt mult prea puternice și iritante pentru copii, dacă Wintergreen din Deep Blue este total interzis acestora (acestea sunt doar câteva exemple) și mai ales dacă există alte opțiuni, mult mai blânde și care nu presupun riscuri, de ce riscăm sănătatea copiilor noștri?

Companiile MLM îndeamnă gravidele și persoanele care se află sub supraveghere medicală să folosească uleiurile esențiale cu precauție. Mi-a stat inima de nenumărate ori citind recomandările făcute de consultanți pe grupurile de socializare. Ingestie la gravide, ingestie de uleiuri care știu sigur că au serioase contraindicații la persoane despre care nu știau nimic, nici dacă au vreo boală, dacă fac vreun alt tratament, nimic. Așadar, companiile MLM sunt acoperite de o frază vagă, însă consultanții își asumă riscuri mari, din neștiință.

Consultanții au maximă încredere în compania lor, aromaterapeutii spun că aceștia își asumă inutil riscuri pe care nu și le imaginează. Toată puterea este în mâna consumatorului final care trebuie să fie unul educat și care ia decizii în cunoștință de cauză. 

Citește partea a doua.

Resurse si link-uri utile:

• Therapeutic Grade Essential Oils is a Potentiallly Misleading Claim
• National Association for Holistic Aromatherapy
• Essential Oil Controversies, Explained With No Drama
• Aromatherapy United
• The School of Aromatic Studies- The Quality of Essential Oils
• Robert Tisserand interviewed on ingestion, dilution and other safety issues
• Learning About Essential Oils: 14 Aromatherapy Experts Share Their Advice
• Resistance is Futile by Robert Tisserand
• Frankincense essential oil and cancer: Why EOs and chemotherapy don’t always mix
• Frankincense Oil and Boswellic Acid
• The potential role of boswellic acids in cancer prevention and treatment
• Put essential oils in all the things! (Yeah, no.)

Site-urile NAHA (National Association for Holistic Aromatherapy), AIA (Alliance of International Aromatherapists), ATC (Aromatherapy Trade Council), IFPA (International Federation of Professional Aromatherapists), precum și Atlantic Institute of Aromatherapy sunt surse foarte bune de informare, majoritatea având și articole publicate.  Specialiștii din aceste școli și organizații și-au făcut un scop din educarea populației, având ca obiectiv utilizarea uleiurilor esențiale la nivel general, într-un mod conștient și bine documentat.

Link-uri:

naha.org

www.alliance-aromatherapists.org

www.a-t-c.org.uk

ifparoma.org

www.atlanticinstitute.com

Cea mai utilizată, sigură și eficientă metodă de folosire a uleiurilor esențiale este inhalarea. Probabil vă întrebați de ce spun că este cea mai eficientă, având în vedere faptul că atunci când inhalăm un ulei esențial, acesta se absoarbe în corp în proporție de 70-75%, iar atunci când vorbim despre ingestie, absorbția este de 90-95%. Ingestia are locul ei și este binevenită în unele situații, dar numai sub strictă supraveghere a unui medic cu pregătire în aromaterapie sau a unui aromaterapeut pregătit pentru această metodă de aplicare, capabil să cântărească dacă beneficiile depășesc riscurile. Un aromaterapeut bun și conștient nu-ți va da niciodată să înghiți ulei esențial de lămâie pentru energizare sau pentru „detoxifiere”. Întâi, pentru că uleiul esențial de lămâie, obținut prin presare din coaja fructului, e total altceva față de sucul de lămâie stors din pulpa fructului. Apoi, să ne gândim logic: dacă îl înghițim, uleiul ajunge în sistemul digestiv, acolo intră în contact cu diferite substanțe și enzime și își schimbă complet structura chimică. Este posibil ca unele molecule să se absoarbă prin mucoase înainte de a ajunge în intestinul subțire. Dar chiar și așa, calea pe care compușii din ulei o au de străbătut este una semnificativă. În schimb, atunci când inhalăm acel ulei esențial de lămâie, membrana olfactivă transmite informația la creier aproape instantaneu. Vă las pe voi să spuneți care este calea cea mai rapidă. Și nici nu mai vorbim despre binele pe care îl facem organelor noastre interne, scutindu-le de procesarea unor substanțe atât de concentrate. Mai degrabă vorbim despre intoxicare, dar în niciun caz despre „detoxifiere”.

Metode de inhalare

Difuzarea este procesul de dispersare a uleiurilor esențiale în mediul ambiant. Difuzarea se poate face prin diferite metode.

Aplicarea uleiului esențial pe un șervețel, carton, batistă. Este o metodă simplă, la îndemână și ieftină.  Se pun câteva picături de ulei esențial pe materialul ales și se ține aproape de nas.

Difuzarea cu ajutorul aburilor. Această metodă este eficientă pentru perioade foarte scurte de timp. Uleiurile esențiale se oxidează rapid atunci când sunt expuse la temperatură ridicată. Se pot face inhalații de maxim 5 minute cu o cantitate mică de ulei esențial (se pune apă fierbinte într-un bol, 1-2 picături de ulei esențial și se stă deasupra bolului cu capul acoperit). Aceste inhalații pot fi foarte eficiente în cazul problemelor care țin de sistemul respirator, sinuzite, etc. Există surse care recomandă această metodă pentru difuzarea uleiurilor în mediul ambiant. În acest caz, se pune apă caldă într-un bol și maxim 10 picături de ulei esențial; bolul se pune în cameră, într-un loc sigur și în care copiii nu pot ajunge. Personal nu folosesc această metodă, nu mi se pare că uleiurile esențiale au cum să își păstreze proprietățile terapeutice pentru mult timp dacă sunt expuse la temperatură înaltă. Atenție: pentru inhalații la abur este important să ținem cont de acele uleiuri care pot fi iritante și să le folosim în cantități foarte mici (mentă, eucalipt, scorțișoară, etc)

Difuzarea cu ajutorul candelei. În mod normal, nu aș fi scris deloc despre această metodă,pentru că nu o consider eficientă, însă există site-uri care fac referire la ea și multe persoane care se întreabă dacă este una potrivită. Exact ca și difuzarea cu ajutorul unui bol cu apa caldă, candela expune uleiul esențial la o temperatură care îl face să se oxideze foarte repede; așadar, dacă vrem să beneficiem și de proprietăți terapeutice, nu doar de miros, mai bine uităm de ea.

Spray de cameră. Picăturile de ulei esențial sunt puse în apă distilată, într-o sticlă cu pulverizator. Această metodă este foarte bună pentru a împrospăta aerul dintr-o cameră, așternuturile, perdelele, etc.

Difuzarea cu ajutorul umidificatoarelor. Umidificatoarele pot aduce foarte multe beneficii, dar, dacă vorbim despre difuzarea uleiurilor esențiale cu ajutorul lor, aceasta este cea mai puțin eficientă metodă. Cantitatea de apă este foarte mare, iar uleiul se pierde. Putem obține un miros frumos, dar potențialul terapeutic este foarte scăzut din cauza cantității mari de apă.

Difuzarea cu ajutorul difuzoarelor cu ultrasunete. Difuzoarele cu ultrasunete sunt aparate speciale pentru aromaterapie, care folosesc apă și unde ultrasonice pentru difuzarea uleiului esențial în mediul ambiant. Un difuzor cu ultrasunete este un aparat care ajută uleiul esențial să se evapore în aer, fără a folosi căldură, deci fără a afecta valoarea terapeutică a uleiului. Aceste aparate sunt potrivite pentru spații medii și mici. Ele folosesc mai puțin ulei pentru perioade mai lungi de timp.

Difuzarea cu ajutorul nebulizatoarelor. Nebulizatorul este un aparat care folosește nebulizarea pentru dispersarea uleiului esențial. Nebulizarea este procesul prin care uleiurile esențiale sunt descompuse în particule foarte mici. Este cea mai bună metodă pentru a beneficia de proprietățile terapeutice ale uleiurilor esențiale, deoarece le descompune în particule suficient de mici încât corpul nostru să le absoarbă rapid. Este metoda cu ajutorul căreia particulele de ulei ajung cel mai în profunzime. Nebulizatoarele nu au nevoie de apă, doar de ulei esențial. Ele folosesc o cantitate mai mare de ulei pentru o perioadă mai scurtă de timp. Sunt potrivite pentru spații mari.  (sursă: Jennifer Stephens LRRT -Licensed and Registered Respiratory Therapist, http://www.uniquescentedproducts.com/what-s-the-différence-between-a-nebulizer-and-a-diffuser-.html)

Atentie! Nebulizatoarele pentru uleiuri esentiale sunt total diferite de aparatele pentru aerosoli.

Inhalarea cu ajutorul inhalatoarelor personale. Aceasta este cea mai bună formulă prin care putem avea uleiurile mereu cu noi și le putem folosi fără să îi deranjăm pe cei din jur, fără să fim nevoiți să ne masaăm, etc. Inhalatoarele personale pentru aromaterapie se vând goale și se pot personaliza acasă. Au patru componente: un fitil din bumbac pe care se pune uleiul esențial, o parte exterioară din plastic în care se pune fitilul și care intră în contact direct cu nasul, un capac care îl închide și ține fitilul înăuntru și o altă parte care închide inhalatorul de tot și se deschide doar atunci când vrem să inspirăm profund din inhalator. Inhalatorul are mărimea unui ir de buze și este ușor de strecurat oriunde.

 Cum se face un inhalator personal?

După ce m-am documentat pentru acest articol, mi-am refăcut lista de dorințe și cu siguranță voi achiziționa și un difuzor care folosește nebulizarea. Până acum am folosit inhalarea din palme, inhalatoarele personale pe care le-am personalizat în funcție de nevoi și difuzarea cu ajutorul unui  aparat cu ultrasunete care necesită și apă. Mă întreb cât de spectaculoasă poate fi difuzarea cu nebulizatorul, dacă cea cu difuzorul cu apă a fost atât de eficientă de fiecare dată ☺.Cu siguranță vă țin la curent și voi face o comparație între cele două. Până atunci, să ne bucurăm de uleiuri în cât mai multe feluri!

LE. Nebulizatoarele sunt, într-adevăr spectaculoase! Eu m-am îndrăgostit de ele și declar cu toată convingerea că ele oferă cea mai pură formă de aromaterapie deoarece livrează uleiurile esențiale în cea mai pură formă a lor. Aroma este nealterată, la fel și compoziția chimică și calitatea energetică. Le recomand cu căldură!

Cu drag de voi,

Ada

Sunt naturale, ce rău pot să-mi facă?

Ingestia uleiurilor esențiale este un subiect foarte sensibil și controversat. „Sunt naturale, ce rău pot să îmi facă?” este o întrebare pe care și-o pun foarte mulți, dar, din păcate, de obicei ea rămâne retorică.

Aș vrea să vă amintesc faptul că vorbim despre uleiuri esențiale pure, iar uleiurile esențiale pure, obținute din plante crescute în mediul lor cel mai favorabil, au proprietăți terapeutice (sau grad terapeutic cum umblă vorba prin târg ☺). Adică sunt foarte potente și concentrate.

Atunci când vorbesc despre ingestie, am tendința de a fi extrem de subiectivă și vehementă, din cauza tuturor informațiilor periculoase propagate pe internet și luate drept informații valoroase de persoane care încă nu știu ce înseamnă un ulei esențial. Astfel, pentru ca acest articol să fie unul obiectiv, valid și bine argumentat, mi-am ales ca sursă de inspirație un text scris de Retha Nesmith (aromaterapeut certificat) verificat și aprobat de Sylla Sheppard-Hanger de la Atlantic Institute of Aromatherapy și de Robert Tisserand, expert în aromaterapie și autorul cărții Essential Oils Safety (cea mai citată carte în materie de siguranță în aromaterapie).

Precizez faptul că eu m-am specializat pe aplicare topică și inhalare, ingestia fiind o chestiune mult mai complicată care necesită cunoștințe aprofundate de farmacodinamică, farmacocinetică și tehnici de formulare adecvate. În plus, dacă mă întrebați pe mine, aromaterapia presupune prin definiție simțul mirosului. Ingestia uleiurilor esențiale nu mai este aromaterapie,  e medicină. Iar eu nu sunt medic.

În primul rând, este important să facem distincția între folosirea uleiurilor esențiale pentru condimentarea mâncărurilor și folosirea lor în scopuri de susținere a sănătății. Uleiurile esențiale se găsesc în mod natural în fructe, legume, ierburi și condimente, le consumăm zilnic. Însă cantitatea este una infimă, adunate ar fi aproximativ o picătură pe zi. În schimb, ingestia uleiurilor esențiale în scopuri medicale implică cantități mult mai mari și, astfel, se aduc în discuție probleme de siguranță care nu se aplică alimentelor pe care le consumăm în mod normal.

Ce sunt uleiurile esențiale am scris aici. Dar de ce este atât de controversată ingestia lor?

Robert Tisserand, în „Essential Oils Safety”, spune așa:

„Contactul cu substanțe cu potențial nociv este inevitabil. Acestea se găsesc în alimente, apă, aer, produse de curățenie, medicamente și articole de igienă, le întâlnim atât la locul de muncă, cât și acasă. Printre substanțele periculoase care se găsesc în alimentele consumate în mod frecvent, sunt glicozidele cianogenetice care se găsesc în sâmburii de mere și migdale, alcaloizii teratogeni (pot da malformații fătului) care se găsesc în cartofi, izotiocianatul de alil (substanță cu efecte antibacteriene demonstrate) care se găsește în hrean, varză, broccoli, acetaldehidă (este produsă de plante, ca parte a metabolismului lor și are proprietăți mutagene, ceea ce sugerează potențialul cancerigen; este, de asemenea, embriotoxică și teratogenă pentru animale). Cantitățile de astfel de substanțe toxice nu reprezintă un pericol în mod normal, deoarece organismul se descurcă cu ele, cu ajutorul procesului de detoxifiere și alte mijloace de apărare.”

Toate aceste substanțe, produse în mod natural de plante și consumate fără riscuri de către oameni, pot fi, însă, extrem de toxice ingerate în cantități mari. Aceeași situație este și cu uleiurile esențiale care se găsesc în mod natural în plante. Se spune că este nevoie de aproximativ 230 de kilograme de plantă pentru a obține aproape 1 kilogram de ulei esențial pur de mentă. Cantitatea este uriașă, vă dați seama așadar de ce sunt uleiurile esențiale extrem de concentrate.

Există anumiți compuși în uleiurile esențiale care pot fi toxici, iritanți sau sensibilizanți, dacă acel ulei este folosit în doze mari. E adevărat că sunt puțini oameni care ingerează uleiurile în cantități atât de mari, dar este important să știm exact despre ce este vorba.  Doar pentru că un ulei este 100% pur și natural, nu înseamnă că nu ne poate face rău. Această discuție nu este despre puritate, ci despre siguranță. Importante pentru siguranță sunt și puritatea, adică uleiul să nu fie falsificat, dar și compușii naturali din acel ulei și cantitatea pe care o consumăm. Spre exemplu, o linguriță ingerată de ulei esențial de eucalipt sau de wintergreen poate fi fatală unui copil. Din acest motiv, este extrem de important să păstrăm uleiurile esențiale în locuri la care copiii nu au acces.

„Cel mai frecvent efect advers în cazul ingestiei este iritarea stomacului. Dacă puneți uleiuri esențiale în apa de băut ar trebui să luați în calcul două aspecte: uleiurile esențiale nu se dizolvă în apă și, prin urmare, îngreunează corpul în procesul de asimilare deoarece nu este dispersat uniform și cel de-al doilea aspect este că veți avea mici picături de uleiuri esențiale care plutesc în stomac, picături care vor irita membranele mucoase foarte sensibile ale stomacului.

Nu spun că nu ar trebui să ingerăm uleiuri esențiale niciodată. Nu cred că este un „nu” absolut. Ceea ce cred este că ar trebui să știm ce facem, de ce o facem, ce doză luăm, pentru cât timp și care este motivul. Dacă te pricopsești cu o infecție virală sau cu o afecțiune serioasă pentru care vrei să folosești aromaterapia, dar tu ai ingerat cantități serioase ani de zile, ce mai faci? Corpul tău este deja obișnuit cu ele. Dacă vorbim despre cantități foarte mici precum 1-2 picături pentru aromatizarea alimentelor, este în regulă. Dar să iei doze terapeutice în fiecare zi doar pentru că cineva ți-a spus că este o idee bună, nu, nu este o idee bună. „

Robert Tisserand

Atunci când punem un ulei esențial diluat pe piele, se absoarbe aproximativ 10% din el (asta dacă nu folosim metode să îi creștem absorbția, mai multe aici), dacă îl inhalăm – se absoarbe aproximativ 75% din el (trebuie menționat faptul că atunci când îl aplicăm pe piele îl și inhalăm, astfel că este greu de cuantificat cantitatea care se absoarbe pe ambele căi), iar dacă îl înghițim se absoarbe în proporție de aproximativ 95%. Fiind atât de concentrate, uleiurile esențiale au efecte minunate aplicându-le pe piele și inhalându-le, chiar dacă nu se absorb în totalitate. Ingestia ar trebui să fie o chestiune de ultimă opțiune, în situații în care beneficiile sunt mai mari decât risucrile și ar trebui făcută sub supraveghere de specialitate.

O altă problemă este aceea a posibilei interacțiuni dintre unele uleiuri esențiale și unele medicamente. Există multe interacțiuni cunoscute și studiate, dar există și multe despre care încă nu se știe. Una dintre cele cunoscute este interacțiunea dintre uleiurile esențial de wintergreen și oregano și medicamentele anticoagulante. Sau cea dintre medicamentele contra diabetului și uleiul esențial de fenicul și cel de oregano. Nu sunt multe uleiuri esențiale despre care se știe că interacționează cu medicamentele, dar este bine să știm despre ele.

Există păreri între cele avizate, care spun că un consum prea mare de uleiuri esențiale poate cauza probleme ficatului. Sunt multe discuțiile în acest sens și nu știm care este cantitatea de ulei esențial care ne poate provocă probleme, dar este cert faptul că orice înghițim este procesat de ficat și, repet, uleiurile sunt concentrate și au efecte puternice și asupra acestui organ.

Toate aceste riscuri cresc enorm atunci când vorbim despre copii, vârstnici și femei gravide. Există uleiuri care sunt total interzise în sarcină și altele care trebuie folosite cu precauție pentru a nu risca să fie afectată dezvoltarea fătului în niciun fel.

Foarte multe aspecte trebuie luate în considerare atunci când alegem să luăm intern uleiuri esențiale. Nu am spus și nu voi spune niciodată că nu se pot lua intern, dar asta se face cu o educare riguroasă în prealabil, se face în momentul în care avem în vedere toate aspectele de mai sus și ni le asumăm. Nu putem lua uleiuri esențiale intern doar pentru că așa ne-a recomandat o cunoștință sau pentru că așa am citit pe vreun grup. Să nu presupunem că dacă nu am simțit efecte secundare imediat, noi sau cei din jurul nostru, acestea nu pot exista. Efectele secundare apar în timp. Și nu, nu trebuie să ne facem toți aromaterapeuți, dar ne putem limita la metode de administrare blânde și sigure.

Aromaterapia este, în egală măsură despre minte, corp și suflet. Este despre echilibru și natural. Dacă nu facem abuz de medicamente alopate, pentru că de-asta căutăm soluții naturale, să nu facem abuz nici de uleiurile esențiale. Dacă vrem să abordăm o problemă din punct de vedere holistic, constructiv este să luăm în calcul și partea emoțională, să găsim cauza de la care pornește dezechilibrul. Aromaterapia este despre aplicare topică, inhalare și abia în ultima instanță ingestie. Iar în cazul ingestiei, vorbim despre aromaterapie clinică, o formă mai apropiată de medicină decat de aromaterapia care se bazează pe simțul mirosului.

Dacă totuși decidem să luăm uleiuri esențiale intern, să o facem doar la nevoie și nu în mod regulat! Să ne amintim cât este de importantă concentrația, avem nevoie de 1-2 picături într-o capsulă plină cu ulei purtător. Uleiurile esențiale puse direct în apă sunt cea mai proastă alegere. Ele nu se vor dilua în apă pentru că sunt liposolubile (de diluează în bază grasă precum uleiul vegetal), nu hidrosolubile și, nediluându-le corespunzător, putem ajunge la arsuri și iritații serioase ale mucoaselor. Cea mai potrivită metodă pentru a lua uleiuri esențiale intern este sub supravegherea unui medic sau farmacist cu cunoștințe în aromaterapie și ingestia uleiurilor esențiale sau a unui aromaterapeut specializat și pe ingestie.

Ce spun specialiștii?

Alliance of International Aromatherapists: „AIA nu aprobă ingestia uleiurilor esențiale în scop terapeutic, doar dacă acest lucru este recomandat de un specialist în domeniul medical, instruit în așa fel încât să aibă cunoștințe în domeniul chimiei, anatomiei, diagnosticării, fiziologiei, a tehnicilor de formulare adecvate și a chestiunilor de siguranță cu privire la fiecare metodă de utilizare internă (oral, vaginal, rectal).”

National Association for Holistic Aromatherapy (NAHA): „Nu luați uleiuri esențiale intern fără studii clinice adecvate, care să includă și înțelegerea măsurilor de siguranță pe care ingestia le implică.”

Aromatherapy Trade Council (ATC): „Nu luați niciodată uleiuri esențial intern, decât dacă sunt la recomandarea unui aromaterapeut calificat, care a primit formarea necesară pentru acest mod specializat de administrare. Se poate să citiți în articole din reviste și în cărți despre virtuțile uleiurilor esențiale luate intern, dar absolut niciodată nu ar trebui să faceți acest lucru fără îndrumare de specialitate.”

Cu drag de voi,

Ada

Resurse:

•  http://www.alliance-aromatherapists.org/aromatherapy/aromatherapy-safety/
•  http://www.naha.org/explore-aromatherapy/safety/naha-safety-statements
• http://www.a-t-c.org.uk/safety-matters/essential-oil-safety/
• Tisserand R, & Young R 2013 Essential Oil Safety, 2^nd edition. Churchill Livingstone, Edinburgh
• http://roberttisserand.com/2015/08/robert-tisserand-interviewed-on-ingestion-dilution-and-other-safety-issues/
• http://www.atlanticinstitute.com/blog/2015/1/7/top-10-worst-injuries-part-1

Aromaterapia este fascinantă. Este foarte ușor să te îndrăgostești de uleiurile esențiale. Și cum să nu te îndrăgostești de ceva care te surprinde, te înveselește, te liniștește, te ajută să susții sănătatea familiei, îți face viață mai frumoasă?

Pentru a ne bucura de aromaterapie în siguranță, este extrem de  important să ne limităm la două modalități de utilizare: aplicarea topică și inhalarea. Despre aplicarea topică am vorbit aici, acum vă spun despre cea mai eficientă, sigură și fascinantă în ceea ce priveste modul de acțiune metodă a aromaterapiei – inhalarea.

Atunci când le inhalăm, există două căi prin care uleiurile esențiale ne influențează.

Una dintre căi este absorbția prin mucoasa sistemului respirator (mucoasa este membrana care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior – DEX 2009). Mucoasa este mai subțire și mai delicată decât pielea, asta traducându-se printr-o absorbție mult mai ușoară și mai rapidă. O față a acestei membrane acoperă cavitățile interne (gură, căile nazale, sinusurile, traheea, alveolele plaminilor, etc.), iar pe cealaltă față se găsesc milioane de vase capilare care preiau nutrienții pătrunși prin membrană. Mucoasa fiind subțire, iar vasele capilare într-un număr foarte mare, compușii din uleiurile esențiale ajung foarte repede în sânge atunci când sunt inhalați, iar apoi în tot corpul. Așadar, beneficiile sunt evidente: absorbție foarte rapidă și eficiență maximă în cazul congestiei și a infecțiilor aparatului respirator și nu numai.

Aromaterapia este despre simțul olfactiv, despre miros. Simțurile sunt cele care ne mențin sistemul nervos în legătură cu lumea exterioară, iar înțelegerea simțului mirosului a fost cea mai grea provocare pentru oamenii de știință. De aceea spun că cea de-a două cale prin care ne influențează inhalarea este și cea mai fascinantă: membrana olfactivă transmite informația la creier aproape instantaneu.

Când simțim un miros, de orice fel, un lucru foarte interesant și util este să ni-l imaginăm precum un bulgăre de zăpadă. Acest bulgăre este format din mulți fulgi de zăpadă de diferite dimensiuni. Fulgii sunt moleculele care formează mirosul respectiv și sunt inexistente pentru ochi, dar atât de evidente pentru nas.

Aerul este inhalat, moleculele aromatice pătrund adânc în cavitatea nazală și trec prin membrana olfactivă, care este formată din terminații nervoase specializate (receptori olfactivi), capabile să recunoască milioane de molecule, în funcție de dimensiuni. Receptorii olfactivi trimit apoi mesajul către creier, definind molecula sau aroma care a ajuns în nas.

Părțile din creier care primesc informația transmisă de membrana olfactivă sunt sistemul limbic („casa emoțiilor”- joacă un rol major în procesarea emoțiilor, comportament instinctiv, motivație, învățare și memorie) și cortexul cerebral (procesează afectivitatea, controlul impulsivității, raționamentul, memoria de lucru, funcțiile executive cum sunt organizarea și automonitorizarea).

Sistemul limbic este format și se referă la diferite părți din creier, precum și la conexiunile dintre acestea (un set de formațiuni precum corpul amigdalian, hipocampul, etc). Sistemul limbic este responsabil de răspunsurile noastre emoționale instinctive. De asemenea, joacă un rol extrem de important în memorie și învățare și nu poate fi controlat în mod conștient. Toate răspunsurile inconștiente, emoționale, pe care le poate evoca simțul mirosului sunt datorate sistemului limbic.

Pentru a înțelege adevărata putere a simțului mirosului și a emoțiilor pe care acesta le evocă, este interesant de menționat faptul că întreagă industrie a parfumurilor se bazează  pe reacțiile noastre instinctive la mirosuri. De asemenea, se investesc bani mulți în „parfumarea” magazinelor în așa fel încât clientul să experimenteze diferite stări și eventual să cumpere anumite produse. Nicio aromă nu este aleasă la întâmplare.

Prin intermediul sistemului limbic poate fi evocată memoria de lungă durată, acesta este motivul pentru care un anumit miros ne poate trimite direct în copilărie. Studii recente au demonstrat că unele uleiuri esențiale pot îmbunătăți memoria. Uleiul esențial de rozmarin a fost folosit cu succes pentru susținerea memoriei pacienților cu Alzheimer sau pentru îmbunătățirea performanțelor studenților.

Cortexul cerebral este cel care ne ajută să ducem la îndeplinire misiuni mai complicate și complexe, cum ar fi învățarea unei limbi. De asemenea, datorită lui avem capacitatea de a gândi, învăța, aminti sau crea. Aceasta este o altă dovadă a faptului că simțul olfactiv ne influențează puternic felul în care gândim, învățăm sau ne exprimăm.Singurul simț care produce informație senzorială capabilă să ajungă direct la cortexul cerebral este simțul olfactiv.

O comparație a Andreei Butje de la Aromahead Institute (USA) mi s-a părut foarte utilă pentru a înțelege funcțiile sistemului limbic și pe cele ale cortexului cerebral: „Cortexul ne abilitează să ne folosim mintea și corpul într-un mod specifc speciilor superioare, în timp ce sistemul limbic ne dă motivația și dorință de a o face.”

Tendința de a subestima aromaterapia nu își are locul într-un context în care vorbim despre știință, în primul rând. Este demonstrat faptul că uleiurile esențiale au un puternic efect asupra creierului, iar creierul este, cu siguranță, „turnul de control al vieților noastre”. Felul în care aromaterapia ne poate îmbunătăți viața este demn de prețuit și exploatat.

Cu drag de voi,

Ada

Resurse:

• Andrea Butje, Aromahead Institute, www.aromahead.com
• M.Moss, J. Cook, K. Wesnes, P. Duckett, „Aromas of rosemary and lavender essential oils differentially affect cognition and mood in healthy adults”,International Journal of Neuroscience 113 (2003), 15-38.
• M.Moss and L. Oliver, „Plasma 1,8-cineole correlates with cognitive performance following exposure to rosemary essential oil aroma”,Therapeutic Advances in Psychopharmacology 2, 3, 2012, 103-113

Atunci când vine vorba despre remedii naturale, unele dintre cele mai eficiente și mai valoroase sunt, cu certitudine, uleiurile esențiale, care în ultimii ani sunt tot mai studiate, apreciate, iubite. În timp ce medicina alopată are rolul ei foarte bine stabilit și prețuit, terapiile alternative sunt instrumente la îndemână, care ne echilibrează și au grijă de starea noastră generală, astfel încât să fim cât mai rar nevoiți să apelăm la substanțele de sinteză.

Există câteva motive pentru care tot mai mulți oameni aleg să își întărească sănătatea și să-și îmbunătățească calitatea vieții folosind uleiurile esențiale.

În primul rând, e important de știut că uleiurile esențiale influențează în același timp toate planurile: fizic, psihic, emoțional și spiritual. Ele lucrează la conectarea minții, emoțiilor, corpului și spiritului între ele, în așa fel încât acest lucru să se traducă printr-o stare generală bună. Având efecte pe toate planurile, sunt extrem de versatile. Un ulei esențial poate fi folosit în scopuri de toate felurile care țin de sănătatea fizică sau emoțională a unei persoane.

Sunt foarte potente. Uleiurile esențiale sunt extracte foarte concentrate din plante, care oferă regenerare, întărire și echilibrare, cu efecte secundare minime, uneori inexistente. În foarte multe dintre situații, una sau două picături sunt suficiente pentru a obține efectul dorit. Și dacă avem în vedere faptul că într-o picătură de ulei de trandafir se află petalele de la 50 de trandafiri, este evidentă potența lor.

Uleiurile esențiale sunt, în general, sigure. Există puține contraindicații și măsuri de siguranță. Atunci când sunt folosite responsabil, cu prudență, cu informare prealabilă, la nevoie și cu respect pentru noi și pentru natură, siguranța este implicită.

Sunt ușor de folosit. Este nevoie de (auto)educare în domeniu. Poate să pară copleșitor la început, însă dacă reținem câteva reguli de bun simț, uleiurile esențiale ne pot deveni cei mai buni prieteni și cele mai valoroase instrumente pentru a ne susține sănătatea. Există situații în care chiar dacă nu alegem uleiul potrivit pentru un anumit scop, efectele lui benefice se resimt pe alte planuri sau rezolvă alte probleme.

Au viață lungă. Atunci când uleiurile esențiale sunt depozitate în sticle bine închise, în medii reci și uscate, ferite de lumina și căldură, viață lor este lungă. Există câteva excepții, uleiuri care sunt predispuse la oxidare și a căror viață este mai scurtă, dar acestea sunt puține și este indicat să le achiziționam în cantități mai mici pentru a le înlocui mai des.

Fiecare persoană care folosește deja uleiurile esențiale pure va avea propria lista de motive pentru care o face. Sunt persoane care urmăresc întărirea organismului, altele care sunt foarte atente la efectele secundare ale medicamentelor de sinteză și atunci preferă variantele naturale, persoane care urmăresc mai ales efectele pe plan emoțional, persoane care învață să trăiască cât mai natural. Și lista poate să crească mult. Un lucru este cert, însă: orice ai urmări, uleiurile esențiale îți pot deveni cu adevărat… esențiale! 🙂

Cu mult drag,
Ada Guțiu

Am mai spus-o și o voi repeta la nesfârșit, viața înseamnă echilibru. Tot despre echilibru vorbim și când vine vorba despre sănătatea noastră și orice ține de un stil de viață sănătos. Putem vorbi despre nenumărate tipuri de terapii complementare, remedii mai mult sau mai puțin eficiente, alimentație, felul în care gândim și percepem viața, totul se reduce la același echilibru. Trăiesc cu convingerea că nicio extremă nu este sănătoasă, putem să înclinăm într-o direcție mai mult decât în alta, dar în final toți tindem spre esență. Și esența este acolo, în noi.

Aromaterapia este exact despre asta. Despre cum să lăsăm natura să ne centreze, despre cum să ne trăim toate sentimentele, fie ele ușoare sau grele, despre cum să le îmbrățișăm și să le lăsăm să ne conducă pe drumul spre cea mai bună variantă a noastră. Aromaterapia este în primul rând despre partea emoțională și spirituală, abia apoi despre cea fizică. Asta înseamnă că uleiurile esențiale nu sunt pentru toată lumea. Scriam asta la un moment dat, înainte să aprofundez cu adevărat acest domeniu:

Uleiurile esențiale nu sunt pentru toată lumea. Sunt pentru cei dispuși să învețe, cei deschiși, cei care vor soluții naturale, cei care nu cred orbește în ce li se spune, ci cercetează, cei care au încredere în medici, dar au încredere și în propriile instincte, cei care prețuiesc o picătură din natură, cei care au încredere în corpul lor și în al copiilor lor. Sunt pentru oamenii conștienți, care trăiesc un prezent frumos și care își învață copiii să trăiască la fel. Aromaterapia este cea mai frumoasă descoperire pe care am făcut-o. Nu pentru că uleiurile esențiale ar fi miraculoase, ci pentru că au capacitatea de a mă susține în aproape orice luptă. Și nu, nu vreau să conving pe nimeni. Veți simți singuri dacă sunt pentru voi. Să fim sănătoși. Și împăcați. Restul sunt detalii.

E adevărat că atunci când scriam rândurile de mai sus eram concentrată pe efectele uleiurilor esențiale pe partea fizică, eram uimită de cât de bine susțin ele organismul. Mi-a luat ceva timp și conștientizare să înțeleg că ele acționează în primul rând pe plan emoțional. Să vă dau un exemplu: bergamota – un ulei absolut divin. Se știe clar despre bergamotă că este calmantă, relaxantă, extrem de eficientă în depresii. În același timp, ne susține în exteriorizarea emoțiilor reprimate. Atunci când o folosim pentru crampe abdominale, în primul rând ne va calma și relaxa, apoi va calma și durerile, având efect antispasmodic. Poate fi folosită și pentru probleme ale pielii, care foarte des pot fi exact corespondentul acelor emoții reprimate despre care scriam mai sus.

Pentru că nu vreau să subestimez în vreun fel miile de studii care s-au făcut pe uleiurile esențiale sau mai exact pe compușii chimici care se găsesc în uleiuri, să avem foarte clar în vedere faptul că dacă niște cercetători au demonstrat efectul anti-inflamator al mentolului, atunci este clar că uleiul esențial de mentă va avea efect anti-inflamator, indiferent care este fondul emoțional al persoanei care îl folosește. Chimia este foarte clară, studiile la fel. Ceea ce aș vrea să nu scăpați din vedere este faptul că uleiurile esențiale înseamnă o sinergie între mulți compuși. Iar această sinergie este foarte greu și de studiat, și de recreeat în laborator. Și nici efectele absolut minunate, pe toate planurile, după părerea mea, nu le vom obține cu alte medicamente sau remedii.

Și pentru că am pomenit despre medicamente, aș vrea să fie bine înțeles un aspect. Părerea mea este că medicina alopată, absolut fascinantă și indispensabilă, se poate asocia cu terapiile complementare. Eu personal, orice calitate aș avea, mereu voi îndruma omul spre medic, mereu îl voi încuraja să caute părerea unui specialist capabil să îi pună diagnosticul corect dacă e cazul. Niciodată nu voi susține că aromaterapia poate să facă ceea ce medicina alopată face. Medicina alopată salvează vieți, intervine în situații critice, urgențe, este indispensabilă, după cum spuneam. Și sunt extrem de recunoscătoare să trăiesc într-o perioadă în care medicina este atât de evoluată. Dar, pe de altă parte, nu pot fi de acord cu un medic care prescrie antibiotic unui copil cu „roșu în gât”. Fără analize. Mi se pare crunt să subestimăm în asemenea fel organismul unui copil care este perfect programat și poate să lupte. Recunosc, întotdeauna voi prefera uleiurile esențiale în locul medicamentelor cu o mulțime de contraindicații, dar asta nu înseamnă că refuz medicamentele atunci când e cazul.

Mi-aș dori să existe mai mulți medici care să abordeze problemele într-un mod holistic. Să-și dorească să trateze și cauza, nu doar simptomul. Și, din nou, ajungem la echilibru. Sunt medici care combină medicina alopată cu aromaterapia, homeopatia și multe alte terapii complementare. Și fac o treabă excelentă, având mereu atenția pe pacient ca persoană și nu doar pe problema specifică a acestuia. Și voi avea mereu convingerea că atunci când în noi există emoții reprimate, atunci când suferim pe plan emoțional, mai devreme sau mai târziu vom somatiza. Tot mai des se vorbește în literatura de specialitate despre efectele dezastruoase ale stresului, ale șocurilor și traumelor asupra sănătății. Aici cred eu că poate interveni aromaterapia. Ne susține pe plan emoțional, în același timp ajută și organismul și în acest fel putem să găsim echilibrul.

Poate ești în dubii, așa cum am fost și eu la un moment dat. Să le încerci sau nu? Te rog să o faci numai dacă ești deja sau vrei să fii receptiv. Receptiv la tot ce înseamnă aromaterapie. Asta înseamnă să vrei să înțelegi cu adevărat ce este un ulei esențial, cum acționează el, să accepți faptul că vorbim despre chimie pură, despre lucruri demonstrate. Încearcă-le doar dacă crezi că ai putea să renunți la scepticismul care ne caracterizează pe toți. Doar dacă, după ce simți primele efecte, pe orice plan, ești destul de sincer încât să spui că uleiurile esențiale sunt minunate! ❤️

Dacă te întrebi care este scopul meu, îți răspund acum: iubesc aromaterapia din tot sufletul meu, mă pasionează cum numai psihologia o mai poate face. Interesul meu este ca oamenii să folosească uleiuri esențiale pure, să fie educați, să înțeleagă, să fie conștienți de propriile alegeri, să cerceteze și să se documenteze, să treacă prin filtrul personal orice informație, să nu lase pe nimeni să îi convingă să bea uleiuri esențiale în apă. Atunci când uleiurile esențiale pure vor fi folosite de către oameni conștienți și educați, voi ști că ceva am făcut bine, iar aromaterapeutul din mine va avea o treabă mai ușoară. Și, bineînțeles, lumea va deveni un loc mai bun. 🙂

Cu drag de voi,
Ada