Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas.

Cine este Dr. Pappas?

Dr. Robert Pappas este doctor chimist specializat în analizarea și testarea uleiurilor esențiale, președinte și director tehnic al Essential Oil University. Fondat în 1999 de Dr. Robert S. Pappas, EOU este o instituție educațională/informațională dedicată producției, chimiei și utilizării uleiurilor esențiale și are cea mai mare bază de date online din lume pentru chimia uleiurilor esențiale. Dr. Pappas este, de asemenea, profesor adjunct la Indiana University. Munca lui Dr. Pappas l-a făcut un consultant foarte căutat de către companii și persoane din întreaga lume, deoarece informațiile pe care le furnizează facilitează accesul la învățare în ceea ce privește calitatea, transparența și utilizarea uleiurilor esențiale. Dr. Pappas a creat pagina de Facebook Essential Oil University, care este dedicată răspândirii de informații corecte cu privire la uleiurile esențiale și spulberării miturilor care au fost popularizate de-a lungul anilor.

Lumea uleiurilor esențiale este vastă și există o mulțime de informații despre modul în care ele ne pot susține organismul în funcționarea lui optimă. Există, însă, și unele informații greșite care sunt răspândite pe internet. Informații care necesită clarificare.

MITUL #1: Există un organism independent care certifică uleiurile esențiale în funcție de gradul terapeutic. Mit sau realitate?

FAPT: Adevărul este că există doar multe standarde pentru “grad terapeutic” dezvoltate de anumite companii. Întrebarea este în care ai încredere?

Este important ca oamenii să realizeze că toate aceste standarde sunt standarde INTERNE dezvoltate de companiile care vând uleiuri și pot include sau nu controlul calității de către un laborator terț. În plus, dacă se folosește un laborator terță parte, acest laborator știe cu adevărat ce face? De asemenea, este important să știți ce definește compania ca fiind „grad terapeutic”. Înseamnă pur și simplu că uleiul este pur sau înseamnă ceva dincolo de puritate și are cu el și un standard de calitate? Să recunoaștem, un ulei poate fi pur ca zăpada, dar poate fi totuși de proastă calitate, văd asta zilnic în mostrele pe care le analizez pentru clienții mei, pentru ca aceștia să ia decizii bune de cumpărare. Judecățile despre calitatea uleiurilor esențiale necesită mai mult decât chimiști buni și echipamente bune, ele necesită mulți ani de experiență în evaluarea mirosurilor. De asemena, contează cunoașterea compușilor chimici minori specifici care trebuie să existe în compoziția acelui și nu doar concentrarea asupra compușilor chimici majori.

Majoritatea pasionaților de aromaterapie înțeleg că nu există un standard independent pentru „gradul terapeutic” care să fie recunoscut universal. Să fim sinceri, este greu să stabilim exact ce înseamnă „terapeutic” în primul rând, cel puțin sub orice aspect cuantificabil. Și, deși s-ar putea să nu vă placă promovarea gradului terapeutic de către diverse companii, nu este chiar corect să spunem că „nu există grad terapeutic”, deoarece companiile au libertatea de a crea orice sistem de clasificare pe care îl doresc. Este important să fim conștienți de faptul că aceste standarde de notare sunt în mare parte doar trucuri de marketing ale majorității companiilor. Cred că un răspuns mai bun pentru cei care promovează o astfel de idee ar fi să spună: „în timp ce multe companii își promovează propriul standard de grad terapeutic, ar trebui să știm că nu există un organism independent acceptat universal care să certifice uleiurile esențiale cu grad terapeutic”. Aceasta este o afirmație corectă și nimeni nu o poate infirma. Folosirea acestui limbaj nu va determina oprirea dialogului între cei din partea MLM și cei din partea mai tradițională a aromoterapiei.

MITUL #2: Uleiurile esențiale pure, fără substanțe chimice adăugate, ar trebui să nu aibă termen de valabilitate. 

FAPT: Aceasta este o afirmație ridicolă din partea celor care nu înțeleg nimic despre chimia uleiurilor esențiale.

Nu sunt sigur că știu ceva care va rezista cel puțin cât rezistă pământul, poate cu excepția diamantelor și a ignoranței umane. Adevărul este că, în timp ce uleiul poate rezista în sensul că „există” pentru o lungă perioadă de timp, nu există nicio îndoială că majoritatea uleiurilor, pure sau altfel, se vor deteriora în cele din urmă din cauza reacțiilor de oxidare care sunt inevitabile. Asta dacă nu am putea cumva să le stocăm într-o atmosferă fără oxigen (practic imposibil pentru majoritatea oamenilor). Chiar dacă sunt depozitate într-o atmosferă inertă, există totuși posibilitatea ca unele molecule să reacționeze cu ele însele pe perioade lungi de timp, schimbând uleiul, de multe ori în rău.

Majoritatea uleiurilor se degradează odată cu trecerea timpului din cauza oxidării, dar există unele uleiuri, cum ar fi lemnul de santal, vetiverul, patchouli etc., care se îmbunătățesc în timp, cel puțin până la un anumit punct (nu sunt sigur că cineva știe cum arată lemnul de santal după 5000 de ani și sunt destul de sigur că mult mai devreme uleiul s-ar transforma într-o rășină și s-ar solidifica). De obicei, uleiurile mai grele, bogate în alcooli sesquiterpenici, se îmbunătățesc cu vârsta. Cu toate acestea, majoritatea uleiurilor, în special uleiurile de citrice și uleiurile albastre se vor degrada odată cu timpul. Uleiurile din citrice sunt deosebit de predispuse la degradare din cauza nivelurilor ridicate de limonen care se oxidează relativ ușor. Chiar și cantități foarte mici de oxid de limonen pot distruge total mirosul unui ulei de citrice cândva bun. În plus, formarea de ceară în citrice datorită polimerizării monoterpenelor este, de asemenea, destul de comună în timp. Din acest motiv, cel mai bine este ca uleiurile de citrice să fie folosite în decurs de aproximativ un an, dacă este posibil.

În cazul uleiurilor albastre, vedem dovezi de oxidare atunci când culoarea albastră devine verde în timp. Acest lucru se datorează degradării chamazulenei, hidrocarbura responsabilă pentru culoarea albastră în uleiuri precum mușețelul german, blue tansy etc. Din aceste motive, recomand întotdeauna oamenilor să păstreze în frigider oricare dintre uleiurile albastre și să se asigure că este cât mai puțin aer posibili în sticluță. Desigur, acestea sunt practici bune pentru toate uleiurile esențiale, dar sunt absolut cruciale pentru uleiurile albastre și pentru uleiurile din citrice.

Un principiu constant al științei este acela de creștere naturală a entropiei, care se referă la a doua lege a termodinamicii. Toate lucrurile se îndreaptă în mod natural către entropia maximă (dezordine). Entropia este inevitabilă pe acest pământ și știm cu toții că este nevoie de energie constantă pentru a lupta împotriva acestei degradări naturale a tuturor lucrurilor. Lăsate singure, lucrurile nu devin în mod natural mai ordonate în timp, știm cu toții acest lucru, indiferent dacă suntem sau nu familiarizați cu termenul de entropie. Entropia este motivul pentru care nu poți crea o mașină cu mișcare perpetuă, de ce casele tale devin dezordonate în mod natural în timp, de ce motorul mașinii tale se defectează în cele din urmă, de ce corpul tău nu se mai poate susține și tu mori și de ce pământul trebuie să se sfârșească în cele din urmă.

MITUL #3: Uleiul esențial cu adevărat terapeutic de lavandă (Lavandula angustifolia) nu ar trebui să conțină nici cea mai mică urmă de camfor. Orice urmă de camfor indică un amestec între lavandă și lavandin. 

FAPT: Adevărul este că, deși într-adevăr camforul ar trebui să fie scăzut (mai puțin de 1%), există aproape întotdeauna puțin camfor în uleiul de lavandă adevărat, este practic inevitabil.

Am analizat literalmente mii de mostre de ulei de lavandă adevărat, inclusiv multe mostre pe care le-am distilat singur și vă pot spune, așa cum vă va spune orice alt analist care știe ce face, că dacă nu sunt prezente cantități mici de camfor, atunci ar fi o excepție EXTREM de neobișnuită. Sincer, nici măcar nu pot spune că am văzut vreodată o lavandă fără o cantitate mică de camfor, cel puțin nu îmi amintesc.

Dacă faci cercetări, vei descoperi că specificațiile ISO pentru lavandă listează camforul acceptabil până la 1,5%, în funcție de origine, iar Farmacopeea Britanică listează camforul cu maxim 1,2%. Standardul meu la EOU este că cei trei compuși – camforul, 1,8-cineolul și borneolul ar trebui să existe în uleiul de lavandă într-o concentrație de maxim 1%. Standardul meu se bazează pe mostre prelevate din întreaga lume, precum și din multe distilări pe care le-am făcut personal pe mai multe soiuri diferite de Lavandula.

MITUL #4: Frecvența vibrațională a uleiurilor esențiale variază între 52 MHz și 300 MHz. Uleiurile esențiale au cea mai mare frecvență dintre toate substanțele naturale cunoscute omului și vor crește frecvența corpurilor noastre. 

FAPT: Vă rog să evitați să cădeți în vechea capcană a frecvenței uleiurilor esențiale care circulă pe internet din anii 1990. 

Problema cu toate acestea este că 99% dintre oameni nu înțeleg mecanica cuantică suficient de bine pentru a putea vedea clar înșelătoria. Sau, dacă bănuiesc că este o înșelătorie, nu au cunoștințele pentru a explica de ce este o înșelătorie, așa că pur si simplu nu comentează deloc. Este bine cunoscut în știință faptul că moleculele absorb și emit în mod constant radiații electromagnetice de diferite tipuri și multe frecvențe diferite. Dar modul în care este descrisă înșelătoria tipică a frecvenței uleiurilor esențiale nu are deloc sens din punct de vedere științific. Cred că această poveste a apărut pentru a vinde echipamente inutile de măsurare a frecvenței la prețuri mari.

O frecvență este pur și simplu un ciclu pe secundă. Din mecanica cuantică știm că energia electromagnetică este de obicei măsurată prin studierea lungimilor de undă ale undelor electromagnetice utilizate pentru a provoca diferite tranziții energetice între stările cuantice. Aceste lungimi de undă pot fi traduse în frecvențe printr-o ecuație simplă (frecvența energiei electromagnetice este viteza luminii împărțită la lungimea de undă măsurată). Moleculele emit și absorb energie în diferite forme rezultate din tranzițiile la nivel de energie electronică, vibrațională și rotațională. Dacă veți vorbi despre frecvențele vibraționale, atunci este necesar să înțelegeți niște chimie de bază și mecanică cuantică pe care voi încerca să le explic mai jos fără a deveni prea tehnic.

Energia vibrațională în molecule se referă la vibrația atomilor legați într-o anumită moleculă. De exemplu, dacă ne uităm la o moleculă foarte simplă, cum ar fi dioxidul de carbon, putem măsura vibrația sau frecvența a ceea ce se referă la întinderea carbonilului (mișcarea de întindere a dublei legături dintre atomii de carbon și de oxigen). Cu cât molecula este mai mare, cu atât va avea mai multe mișcări vibraționale. Moleculele din uleiurile esențiale ar avea multe vibrații diferite de legătură, deoarece chiar și moleculele mai mici (monoterpene) constau din 10 atomi de carbon și 16 atomi de hidrogen. Astfel, toate moleculele de ulei esențial ar avea multe vibrații diferite care se desfășoară simultan și fiecare tip diferit de mișcare vibrațională în fiecare legătură diferită ar avea propria sa frecvență caracteristică. Aceste frecvențe vibraționale din molecule sunt măsurate folosind spectroscopia în infraroșu (IR), deoarece energia din domeniul IR al spectrului electromagnetic este ceea ce este necesar pentru a provoca aceste vibrații. Magnitudinea radiației infraroșii este în intervalul 10.000.000.000.000 până la 400.000.000.000.000 Hertzi!

Deci, după cum puteți vedea, ar fi imposibil să caracterizați un ulei esențial sau chiar o singură moleculă de ulei esențial ca având o singură frecvență de energie vibrațională. În plus, energia de vibrație în molecule este mult mai mare decât intervalul 52 Mhz – 320 MHz (52.000.000 – 320.000.000 Hertzi) revendicat de cei care vând dispozitivele de măsurare a frecvenței uleiurilor esențiale. De fapt, acea gamă de energie scăzută ar fi în regiunea undelor radio și mai jos.

Pe scurt, dacă promovați uleiurile esențiale ca fiind eficiente datorită frecvenței lor, recomandarea mea ar fi să vă gândiți serios să regândiți această strategie, deoarece pe măsură ce oamenii devin din ce în ce mai educați în acest domeniu, veți ajunge doar să arătați ridicol cu un astfel de limbaj.

MITUL #5: Uleiurile esențiale au fost folosite din vremuri biblice și chiar au fost găsite în mormântul regelui Tut. 

FAPT: Desigur, materialele aromatice au fost folosite în vremurile biblice în diferite scopuri medicinale, religioase și ceremoniale, dar aceste materiale nu erau uleiuri esențiale, cel puțin nu după definiția actuală a uleiurilor esențiale. 

Acest lucru ar fi fost imposibil, având în vedere că distilarea cu abur nu fusese încă descoperită. Majoritatea oamenilor atribuie descoperirea adevăratei distilări cu abur unui om de știință persan pe nume Avicenna (Ibn Sina) în secolul al XI-lea. Cu siguranță nu a existat o distilare cu abur cu peste 2300 de ani mai devreme, pe vremea regelui Tut. Produsele aromatice folosite în aceste vremuri străvechi erau extrase cu solvent brut folosind grăsimi și uleiuri presate și altele asemenea și nu erau foarte concentrate (să nu mai vorbim că acel gen de produse au o chimie foarte diferită față de produsele distilate) și, prin urmare, utilizarea lor nu poate fi legată cu adevărat de modul în care ar trebui să folosim uleiurile esențiale distilate cu abur de astăzi.

Acesta a fost prima parte a subiectului Mit vs. realitate în lumea uleiurilor esențiale by Dr. Robert Pappas. Descoperă restul miturilor în partea a doua, partea a treia și partea a patra.