Știu cu certitudine despre mine că nu pot să fac lucrurile pentru că și când “trebuie”. În niciun caz nu pot să scriu despre vreun ulei esențial sau despre cum mă face să mă simt pentru că “trebuie”. De-asta nu pot să mă țin de vreun plan de marketing. Aducem uleiuri, scriem despre ele, promovăm și vindem în funcție de cum le vine rândul în sufletul meu. Da, îmi asum asta și da, exact acesta este motivul pentru care simt cum cresc împreună cu Aromateria și Aromateria împreună cu mine. Și din fericire, îi inspirăm și pe cei din jur, atât din echipă cât și în afara ei.

M-am gândit la uleiul esențial de manuka acum câteva luni. Am găsit sursa bună, de încredere, cu raport GC/MS și tot ce trebuie. Nu-l simțisem niciodată. Am crezut că-l voi aștepta cu emoție, însă am uitat de el. Au trecut câteva săptămâni de când a ajuns la noi și până când am început să scriu despre el. Inițial l-am mirosit și mi-am făcut treaba mai departe, fără să schițez vreo reacție. Cel puțin nu la nivel conștient. După câteva zile mi-am reamintit de el. Mirosea ușor dulce, a cald. Iar am uitat de el. Sau încercam să uit de el pentru că mă înfuria. 

A venit ziua în care m-am gândit la el. Foarte mult, obsesiv. Am simțit că i-a venit rândul. Sufletul meu era pregătit pentru manuka. Puteți crede că exagerez, pe bună dreptate, dar vă explic.

L-am purtat cu mine. L-am tot dus la nas și m-am concentrat pe ce îmi inspiră, ce anume din exterior îmi trezește interesul și ce poveste se creează în capul meu. Îmbrățișare. Aroma o simțeam caldă și mă făcea să mă simt în siguranță, exact ca într-o îmbrățișare. Imaginile care îmi apăreau arătau căldură și alinare. Citatele pe care le citeam îmi inspirau același lucru: “uneori tot ce-ți lipsește este o îmbrățișare; nu cuvinte, nu sfaturi, o îmbrățișare este tot ce-ți trebuie ca să te simți mai bine”. Încă nu făceam legăturile. Până când încercam să fac o poză sticluței cu etichetă roz cald, prăfuit. Am pus-o în diferite poziții, i-am căutat decorul perfect. Nimic nu mă mulțumea. Când mi se întâmplă asta, încep să caut inspirație în cărți. Acum mi-am găsit răspunsul în cartea pe care am cumpărat-o fetelor mele când îmi era cel mai dor de ele. Se numește “N-o să te las să pleci vreodată”. Mesajul cărții este legat de arta de a iubi și de a rămâne alături de cei pe care îi iubești, în orice condiții.

Revenind la manuka și mesajul lui pentru mine, l-am găsit în carte: “când ești trist și-ngrijorat, te strâng tare-n brațe, te-alin ne-ncetat.” Și-atunci toate au avut sens! Manuka îmi aduce aminte de perioada în care am suferit cel mai mult, perioada cea mai grea din viața mea. Înțelegeam de ce m-a înfuriat, de ce i-a venit atât de greu rândul. Înțelegeam că e important. Perioada aia m-a învățat cele mai multe lucruri despre mine. M-a trimis în terapie și a fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla. Și, cu siguranță, cel mai greu.

Niciodată nu am fost atât de departe de mine ca atunci. Niciodată nu m-am simțit mai neiubită. Niciodată nu am avut mai mare nevoie de afecțiune. De o îmbrățișare. Eram plină de eczeme care s-au transformat în răni sângerânde. Pielea mea reflecta perfect felul în care mă simțeam. Pielea mea urla. Primeam sfaturi. Cuvinte. Și tot ce-mi lipsea era o îmbrățișare. Ce bine-ar fi fost să știu să cer. Ce bine-ar fi fost să-mi știu nevoile și să am curaj să cer ce-mi lipsea. Ce bine-ar fi fost să știu că merit.

Povestea mea cu manuka a căpătat și mai mult sens după ce am stat ore și-am citit studii, articole și pasaje din cărți despre acest ulei. Și m-am trezit scriind următoarea concluzie:

Emoțional, manuka aduce echillibru și alinare. Este un ulei esențial extraordinar pentru cei care își arată suferințele emoționale somatizând la nivelul pielii (piele sensibilă, inflamată, eczeme, dermatite). Salvatore Battaglia compară manuka cu myrrhul și cu cedrul, fiind uleiuri care protejează. Sesquiterpenele din compoziție stabilizează sistemul nervos armonizând acțiunile sistemului nervos simpatic cu al celui parasimpatic. Se creează, deci o stare de echilibru între starea de defensivă a organismului în care se apără și starea de relaxare a acestuia în care se reface. Acea stare de defensivă pomenită anterior se vede deseori pe piele – legătura cu exteriorul. Deloc întâmplător, sesquiterpenele sunt uleiui cu beneficii extraordinare pentru piele.

Realizez acum, scriind acest articol, că scriu ca să mă vindec. Și nu întâmplător acum, la exact cinci ani de la debutul acelei perioade. Mi-este clar că trec printr-o perioadă comemorativă, închei o poveste, mă vindec și integrez tot ce am trăit și tot ce am învățat. Manuka a făcut lumină și a dat sens experienței mele. În plus, mi-a oferit alinarea de care aveam nevoie ca să intru în contact cu durerea. Asta numesc eu autocunoaștere și dezvoltare personală cu ajutorul uleiurilor esențiale.

Manuka mi-a căutat prin suflet. S-a asigurat că-mi oferă căldură și alinare ca să pot suporta durerea. Acum îl simt ca pe un ulei al eliberării. Pentru că da, după ce te lași să intri în contact cu durerea, multă eliberare urmează. Și-mpăcare aș zice. Când te împaci cu cineva cu care ai fost certat totul se termină cu o îmbrățișare, nu? 😉

În concluzie, vreau să vă rog ceva: credeți în intuiția voastră și lăsați uleiurile esențiale să vă inspire fiind prezenți și având încredere că mereu se întâmplă ceea ce aveți nevoie. Mereu lucrurile se aranjează în favoarea voastră. Când ceva “vi” se întâmplă, întrebați-vă ce aveți de învățat de acolo. Integrați tot, cu incredere. Plină de eczeme sângerânde pe față, gât, mâini, sâni care alăptau copil abia născut, aș fi scurtat perioada de suferință dacă m-aș fi întrebat ce anume mă învață corpul meu. Sau dacă cineva mă învăța să văd lucrurile astfel. Sau dacă cineva mă îmbrățișa 😉 Au trecut cinci ani de terapie de atunci. Acum știu să cer. Acum știu să-mi dau. Acum sunt atentă la mine și la ce se întâmplă în sufletul meu. Dar, Doamne, greu mi-a fost drumul ăsta.

Cu mult drag și speranța că dragostea mea ajunge la voi,
Ada