Vezi o imagine care te inspiră. Simți o atingere care te inspiră. Auzi râul cum curge sau o melodie nouă… Și ele te inspiră. Guști dintr-o cireașă care-ți inspiră și ea ceva. Poți observa cu ușurință cum fiecare informație primită prin cele patru canale amintite mai sus (cele patru simțuri) o procesezi într-un mod extrem de personal, aducând în prim plan gânduri și emoții care au legătură cu trecutul tău, visele, nevoile sau dorințele tale. Astfel îți creezi realitatea. O realitate extrem de subiectivă pentru că ceea ce îmi inspiră mie o poză, spre exemplu, va fi total diferit de ceea ce îți inspiră ție.

Fiecare simț amintit este o poartă prin care informația ajunge la tine. Pentru ca să o “descifrezi”, ea ajunge să fie procesată de către mintea conștientă. Nu și mirosurile…

Olfacția – cel mai primitiv simț

Nu am enumerat simțul mirosului mai sus deoarece acest simț intră într-o categorie specială dacă luăm în considerare felul în care îl procesăm și în care ne influențează.

Simțul mirosului este considerat cel mai primitiv simț. În acest context, conform biologilor, primitiv înseamnă sofisticat – a avut cel mai mult timp să se perfecționeze. Fiind atât de evoluat, ne lipsesc informația și înțelegerea felului în care funcționează. Astfel ajunge să fie subestimat când el poate fi, de fapt, unul dintre cele mai puternice instrumente de influențare și chiar manipulare.

Toate celelalte simțuri au nevoie de patru, chiar cinci conexiuni neuronale pentru a duce informația la creier, spre deosebire de simțul olfactiv care are acces aproape imediat. Aroma ajunge la bulbul olfactiv, iar de acolo direct la creierul vechi, reptilian (mai exact la sistemul limbic), locul din creier unde sunt procesate emoțiile, instinctele, procesele subconștiente și involuntare. Totul se întâmplă atât de repede încât impactul aromei ne influențează înainte ca aceasta să fie recunoscută de către mintea conștientă. Ba mai mult, examinarea creierului prin rezonanță magnetică arată că există activitate cerebrală considerabilă chiar și atunci când sunt prezente arome atât de subtile încât nu pot fi sesizate la modul conștient (Hawkes and Doty, 2009).

Am scris în acest articol despre mecanismele psihologice prin care percepția unei arome ne influențează starea de spirit, cogniția, fiziologia și comportamentul. Acum îmi doresc să merg puțin mai departe și să vă spun despre aromaterapia subtilă, un subiect de care eu nu reușesc să mă satur. 😉

Doi dintre aromaterapeuții de excepție pe care eu îi iubesc, Cathy Skipper și Florian Birkmayer (și medic psihiatru) susțin că uleiurile esențiale provenite din plante alese sunt puntea dintre conștient și inconștient și poartă în ele mesaje, mesajele plantelor. Mai simplu, ne pot ajuta să accesăm informație din inconștient și să o aducem în conștient. Pentru mine această idee a avut imediat sens gândindu-mă la tot ce am scris mai sus: felul în care sunt procesate aromele de către creier și locul unde sunt procesate. Ne influențează fără să ne dăm seama și au mare legătură cu emoțiile. Emoțiile, care sunt mesaje ale psihicului și extraordinare unelte în procesul de vindecare, creștere, autocunoaștere și înțelegere a propriei persoane.

Îmi era greu să înțeleg, însă, cum pot plantele să poarte în ele mesaje. Era logic pentru mine faptul că un arbore viguros poate să îmi inspire putere și vigoare, atât imaginea lui cât și aroma lui specifică, însă tot nu mi-era clar cum pot plantele să poarte în ele mesaje.

De-a lungul timpului, oamenii au asociat plantele cu diferite simboluri și știau despre fiecare ce anume inspiră. Știau pentru că simțeau. Mulți aromaterapeuți au adunat în cărțile lor ceea ce oamenii au simțit întotdeauna. Astfel, aproape fiecare ulei esențial are un anumit “profil spiritual” bazat pe ceea ce oamenii au simțit că le inspiră din cele mai vechi timpuri și până azi.

Confuzia este bună, face parte din procesul de învățare. Eu, însă, nu o mai suportam. Trebuia să înțeleg la nivel conștient și să-mi explic logic toate aceste lucruri. Până în clipa în care am obosit. Și-am hotărât să mă las și eu să simt, la fel ca cei despre care citeam în cărți.

Meditația este unul dintre obiceiurile care mi-au adus foarte multă liniște în cele mai grele perioade. Am început să meditez folosind uleiurile esențiale. Mă așez într-o poziție confortabilă, îmi conștientizez toate simțurile, inspir, expir și duc la nas sticluța cu ulei pe care anterior am ales-o intuitiv. Mă concentrez pe respirație și aromă pentru a ține mintea tăcută și liniștită și cer uleiului să-mi “spună” exact ceea ce trebuie și sunt pregătită să știu. Sau cer un cuvânt relevant care să îmi folosească drept mantră în meditație. Mă concentrez în continuare pe respirație, iar gândul sau cuvântul care apare primul este exact ce-mi trebuie. După meditație, fără excepție, mă îndrept către cărțile mele și caut să văd ce anume s-a scris de-a lungul timpului despre uleiul respectiv. Prima dată am fost sigură că e coincidență, a doua oară la fel, apoi a început să mă fascineze toată povestea asta. Niciodată, dar nici măcar o dată nu au existat neconcordanțe între ceea ce uleiul m-a “învățat”, ce emoții și constientizări a scos din mine și ceea ce am găsit în cărți despre ele. Absolut niciodată și am ceva experiență. 😉

Cel mai mult îmi place să lucrez cu uleiuri simple. Mult timp nu am avut curaj să le combin între ele și nici nu am simțit nevoia. Mi se părea că știu atât de puțin despre fiecare în parte încât combinându-le mă vor copleși și voi pierde toată informația, toată esența. Și bine am simțit. Până când s-a întamplat ceva magic. Ceva magic despre care vă voi povesti în articolul următor.

Până atunci, fugiți la uleiurile voastre! Oare le puteți privi măcar puțin diferit acum?

Ada, cu drag.

♡