Înainte de a vorbi despre uleiurile esențiale este important să vorbim despre simțul olfactiv. Pentru că el este cel care stă la baza înțelegerii felului în care mirosurile din jur ne influențează și tot el este una dintre superputerile noastre. Una extrem de subtilă și profundă.

Instinctul și simțul olfactiv.

Imaginează-ți creierul ca pe ceva format, din punct de vedere evolutiv, din trei straturi. Primul strat, nucleul este partea instinctuală, partea cea mai veche a creierului nostru. Acolo “stă” tot ce ține de instinct. Iar în ceea ce privește acest prim strat, când vorbim despre miros, putem să ne gândim la animale care se bazează foarte mult pe miros, pe instinct. În ceea ce ne privește pe noi, oamenii, voi folosi un exemplu foarte relevant.

Atunci când simți mirosul unei plăcinte proaspăt scoase din cuptor, aroma aceasta, pentru creierul tău nu este doar o aromă, este o informație care vine din mediu și care transmite mesajul că în imediata proximitate există o sursă de hrană. Am putea să spunem că este doar un miros care ne place, însă el este, în realitate o informație senzorială olfactivă pe care creierul o percepe ca fiind sinonimă cu supraviețuirea și viața. În opoziție, atunci când simți miros de vomă, ai putea să spui că este doar un miros neplăcut. El este, de fapt mesajul pe care creierul îl percepe drept pericol, deshidratare, moarte.

Emoțiile și simțul olfactiv.

Cel de-al doilea strat poate fi considerat, într-un mod foarte simplist, creierul nostru emoțional sau mintea subconștientă. Adică acea parte din noi care ne asigură funcționarea fără ca noi să fim conștienți de asta. Mintea subconștientă se ocupă de procesele involuntare care se întâmplă în fiecare clipă precum respirația, echilibrul hormonal, adaptarea la mediu – procese automate care îți permit să funcționezi “pe pilot automat”. În același timp, partea asta din noi este și sediul emoțiilor noastre. Emoții care sunt și ele niște procese involuntare pentru că ele nu pot fi controlate. Da, ele pot fi conștientizate, gestionate, conținute, însă nu pot fi controlate în sensul în care să decidem când, cum și dacă să apară.

Emoția de orice fel este o formă de energie care se simte în corp, pe care o etichetăm ca fiind pozitivă sau negativă în funcție de confortul sau disconfortul pe care o produce și care doar este. Ciclul de viață al unei emoții este de aproximativ 90 de secunde și este o informație care vine, de data asta, nu din mediul exterior, ci din cel interior. O informație prețioasă care ne semnalează contactul cu ceva semnificativ pentru noi sau confruntarea cu o pierdere, cu încălcarea limitelor personale, etc. Dacă primul strat este despre exterior, cel de-al doilea este despre ce se întâmplă în interior prin raportarea la exterior.

Informația senzorială olfactivă este proiectată la nivelul celui de-al doilea strat, mai exact la nivelul sistemului limbic. Aceeași parte din noi care “se ocupă” de procesele involuntare și de emoțiile noastre, este responsabilă și de procesarea informației senzoriale olfactive. Acesta este motivul pentru care aroma unui bujor, spre exemplu, te poate duce instant în curtea bunicii. Și dacă nu ești neapărat conștient de amintire în sine, dacă ești foarte atent la ce se întâmplă în corp, vei remarca că te face să te simți exact cum te simțeai în acel moment.  

Logica, rațiunea și autocontrolul.

Partea cea mai nouă din punct de vedere evolutiv, cel de-al treilea strat este cortexul prefrontal. Este partea din creier care își încheie procesul de maturizare în viața unui om abia la 24 de ani. Partea asta este mintea noastră conștientă, “se ocupă” de rațiune, logică, autocontrol, este ceea ce ne deosebește de animale și ne face ființe inteligente din punct de vedere cognitiv. 

În ceea ce privește simțul mirosului, cel mai important lucru de reținut este faptul că doar primele două straturi, adică partea instinctuală și partea emoțională și subconștientă sunt implicate în procesarea aromelor. Iar asta înseamnă că răspunsul la miros este ori unul instinctual, ori unul emoțional. Acel “îmi place” sau “nu-mi place” este doar o etichetă pe care o pune mintea conștientă. În reallitate, mirosul respectiv este un mesaj ori în legătură cu nivelul de securitate din mediul exterior, ori în legătură cu ceea ce se întâmplă în interior ca răspuns la ceva din exterior, răspuns care a fost asociat cu mirosul respectiv. “Îmi place” înseamnă “trezește în mine emoții pozitive”, iar “nu-mi place” înseamnă “trezește în mine emoții negative”. Iar aceste răspunsuri nu au nicio legătură cu logica și rațiunea, au legătură cu instinctele și emoțiile noastre.

Unde se simt mirosurile?

Un alt lucru important este faptul că acele procese involuntare despre care am vorbit anterior se întâmplă în corp. Avem tendința să separăm mintea de corp când noi suntem, de fapt, un întreg, un tot. Mintea influențează corpul și corpul influențează mintea. Suntem mintecorp, cum spune Gabor Mate. Mintea subconștientă este, deci, corpul nostru. Acolo se “întâmplă” respirația, emoțiile și toate procesele care ne asigură faptul că suntem vii. Acolo se simt, deci, și mirosurile. Astfel că poți să simți un miros și să nu-i acorzi importanță, să rămâi în minte și-n gânduri sau poți să simți un miros într-un mod conștient și astfel să revii în aici și acum. În corp.

Simțul olfactiv este o poartă prin care poți păși din minte (care cel mai adesea este ori în trecut, ori în viitor) în corp. Din trecut sau din viitor, în prezent. Pentru ca astfel să poți primi toate acele mesaje din interior care îți vorbesc despre nevoile tale reale. 

Partea cea mai fascinantă este faptul că s-a demonstrat că avem receptori olfactivi în tot corpul, nu doar în nas. Că mirosim cu toate organele, inclusiv cu pielea. Găsești mai multe informații pe acest subiect în articolul Mirosul apare în locuri neașteptate. Crezi că avem receptori olfactivi doar în cavitatea nazală?

Suntem backed up by science, deci, când spunem că mirosurile, exact ca emoțiile, se simt în corp. Iar dacă luăm în considerare faptul că sunt procesate de aceeași parte din mintea noastră, că simțul olfactiv este complet format și funcțional de când bebelușul are 12 săptămâni de viață intrauterină, că bebelușul simte, deci, încă din uter mirosurile și emoțiile mamei (există descoperiri fascinante și în acest sens), putem îndrăzni să spunem că mirosurile și emoțiile sunt conectate dintotdeauna. Iar asta se poate exemplifica prin poveștile numeroșilor pacienți cu PTSD (tulburare de sindrom post-traumatic) în cazul cărora intrarea în contact cu mirosul asociat experienței traumatice, declanșează trauma. Oricât de îndepărtat ar fi fost în timp evenimentul traumatic. 

De ce ar trebui să ne reconectăm cu corpurile noastre?

Motivele sunt multe, însă eu mă voi concentra pe două dintre ele. Avem tendința să trăim foarte mult în mintea noastră. Mediul ne încurajează să facem asta. Suntem adesea pierduți în gânduri care sunt ori despre trecut, ori despre viitor. Trăim foarte puțin în prezent. În corp. În aici și acum. 

Însă viața se întâmplă în corpurile noastre. Mintea rațională ne ajută să dăm sens experiențelor, să facem planuri pentru viitor, să facem conexiuni, etc. Toate acestea, însă, sunt fără sens dacă nu sunt alternate cu momente în care experimentăm, simțim, trăim.

Tendința de a “trăi” în minte excesiv este, de fapt, o fugă de prezent, o fugă din corpurile noastre, o fugă de viață și de cum se simte ea. 

Dacă antrenăm în fiecare zi, prin diferite metode, inclusiv cu ajutorul simțului olfactiv, mușchiul prezenței conștiente, al așezării în noi înșine,  transmitem constant corpurilor noastre mesaje precum “te văd”, “te aud”, “contezi”, “sunt aici pentru tine”. Ne transmitem nouă aceste mesaje, mai exact copiilor noștri interiori. Pentru că mintea noastră subconștientă sau corpul nostru conține copilul nostru interior. În corp “trăiește” copilul care am fost și încă suntem. Un copil pe care adultul din noi are acum responsabilitatea să îl vadă, protejeze, ocrotească și iubească.

Te văd și sunt aici pentru tine.

Antrenându-te în prezența conștientă este similar cu a-i spune copilului tău “te văd și sunt aici pentru tine”. Iar din experiența mea de mamă, îți spun că atunci când am spus copilului meu (nu cel interior) aceste lucruri (verbal sau non-verbal) orice tantrum, tristețe sau furie au trecut rapid. Nu a trecut peste ele, a trecut în mod sănătos prin ele. Exact aceleași nevoi le au și copiii noștri interiori. Și dacă te gândești la cum ar fi să fie cineva acolo pentru tine în momente intense din punct de vedere emoțional, sunt sigură că vei descoperi că doar de asta ai avea nevoie. 

Folosind conștient simțul olfactiv în acest proces și arome care ne plac și cu care rezonăm, lăsând deoparte temporar aromele pe care corpul le respinge, transmitem corpului și copilului interior, pe lângă mesajul că este în siguranță, mesajul că ceea ce simte contează. În prezența unei arome pe care corpul o respinge, acesta va intra în stare de alertă. Insistând cu aroma respectivă este similar cu a ne îndopa copilul cu mâncare după ce el a spus că e sătul. Similar cu a-i învăța că ceea ce spune corpul lui nu contează și că el nu contează. Când îi (ne) respectăm, însă, mesajele corpului, vom primi toate mesajele de mai sus și în plus, învățăm să ne ascultămi intuiția. Ne vom permite să ne ghidăm după nevoile și dorințele noastre, în defavoarea exteriorului.

De ce să folosim uleiurile esențiale autentice pentru exersarea stării de prezență și reconectarea cu corpurile noastre? Ce aduc ele în plus?

Plantele există pe Pământ cu mult timp înaintea noastră. Dacă vorbim despre inteligență nu în sens cognitiv, ci în sensul de adaptabilitate, plantele sunt o sursă extraordinară de inspirație. O altfel de formă de inteligență, una primitivă, dar și sofisticată pentru că a avut cel mai mult timp să se perfecționeze. 

Plantele stochează în celulele lor compușii chimici care ajung în uleiurile esențiale pe care noi le folosim. Ele folosesc acești compuși volatili pentru a comunica între ele, pentru a atrage polenizatori și pentru a se proteja. Unul dintre roluri este, deci, de a comunica cu mediul. Într-un mod foarte interesant, mult mai târziu în procesul de evoluție al vieții pe pământ, am apărut noi, deținătorii de creier, dar și de receptori olfactivi. Receptori care sunt ca niște yale pentru care moleculele volatile din plante sunt cheile perfecte. Când molecula respectivă se atașează într-un mod absolut perfect de receptorul potrivit se transmite un impuls electric la creier și astfel mintea noastră primește informația din exterior. 

Faptul că există o potrivire perfectă între receptorii noștri olfactivi și moleculele volatile din plante este absolut fascinant. Este, cred eu, felul în care natura s-a asigurat că noi suntem pentru totdeauna conectați cu plantele. Pentru că moleculele volatile provin din natură, iar noi suntem construiți să le simțim într-un mod absolut perfect, în tot corpul. Mai mult, mirosim cu fiecare respirație. Poți să-ți acoperi ochii, urechile, poți să nu atingi, să nu guști. Dar dacă încerci să nu mai miroși, mori. Îți pierzi instinctul, nu mai supraviețuiești. Și apropo de asta, s-a demonstrat că persoanele care și-au pierdut simțul mirosului sunt mult, mult mai predispuse la depresie. Iar omul în depresie este omul care nu mai poate să ființeze, care și-a pierdut bucuria de a fi, de a trăi. 

Un ulei esențial autentic, 100% pur, poartă în el mesajul autenticității, apartenenței și siguranței. Corpul îl percepe ca pe ceva foarte familiar pentru că natura este acasă pentru corpurile noastre. Dacă noi am fost construiți să mirosim cu fiecare respirație, iar plantele emană constant acești compuși chimici volatili pe care îi simțim cu fiecare respirație, putem spune că acesta este felul în care suntem conectați dintotdeauna și, probabil, pentru totdeauna. Suntem conectați cu natura din care venim, indiferent dacă suntem conștienți de asta sau nu. Astfel că atunci când folosim uleiurile esențiale (care apropo, sunt singurele produse din plante care se volatilizează și care conțin molecule care se pot atașa de receptorii nștri olfactivi), ca o ancoră pentru prezența conștientă, nu doar că este valabil absolut tot ce am vorbit până acum despre legătura dintre simțul olfactiv și starea de prezență conștientă, dar ne învățăm corpurile că aparțin și sunt în siguranță. Ne creem repere în corp pentru Acasă. 

Alexandra, psiholog și aromaterapeut,

Cu drag ♡